Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.594/CM
Ședința publică din 20 octombrie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier – –
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă SC SA C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.569/16.04.2009, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, — 5,.10,.42, județul C și cu domiciliul procesual ales la cabinet av. și – C, str. -, nr.41,.1,.1, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta pârâtă, avocat, conform împuternicirii avocațiale seria – nr.17419/21.09.2009, depusă la dosar, iar pentru intimatul reclamant, se prezintă d-na avocat,conform împuternicirii avocațiale din seria – nr.94458/2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și următoarele cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință:
Apărătorul intimatului reclamant solicită administrarea unei probe de către recurenta pârâtă și anume – situația concedierilor după data de 01.10.2008, când au fost luate primele măsuri de concediere.
Instanța învederează, referitor la proba solicitată că, dacă este să se ia după adresa depusă la dosar, au fost reduse 29 de posturi. Ce solicită a se depune la dosar înscrisuri referitoare la persoanele disponibilizate sau numai totalul persoanelor disponibilizate.
Apărătorul recurentei pârâte susține că este foarte clar, din cadrul compartimentul de pază din care făcea parte reclamantul au fost disponibilizate 5 persoane, dorește să știe ce concedieri au fost ulterior? Arată că din punctul lui de vedere proba solicitată nu este utilă cauzei, iar în ce privește cele 5 persoane disponibilizate din cadrul compartimentului de pază, sunt 5 dosare identice înregistrate pe rolul instanței ( au termen la 24.11.2009).
Curtea, deliberând asupra probei solicitată de către apărătorul intimatului reclamant, o respinge ca nefiind utilă cauzei, deoarece vizează aspecte ulterioare deciziei ce o are de analizat.
Ambele părți susține că în cauză nu mai au alte cereri de formulat, motiv pentru care instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Apărătorul recurentei pârâte susține următoarele:
– instanța de fond a respins solicitarea de completare a probatoriului, deși aceste probe erau necesare în vederea clarificării situației de fapt existente, iar în momentul în care s-a solicitat recuzarea completului, instanța a acordat un nou termen, încălcând astfel disp. art.31 alin.3 cod pr.civilă care prevede că odată formulată cererea de recuzare, până la soluționarea acesteia instanța nu mai poate îndeplini nici un act procedural.
– arată că reorganizarea activității s-a datorat activității economico-financiare a societății (cantități de produse derulate mai mici ce au afectat veniturile societății. Închiderea activității desfășurate de către Rafinăria SA, definitivarea lucrărilor și pornirea terminalului marin); prin decizia nr.3/30.09.2008 desființarea compartimentului pază a fost efectivă, salariații fiind transferați în cadrul biroului pază și administrativ. Desființarea postului de agent de pază a fost efectivă, nefiind efectuate angajări ulterioare sau detașări de personal în funcția de agent de pază cum susține reclamantul;
– măsura desființării postului de agent de pază din cadrul Compartimentului de pază a mai fost motivată și de faptul că: societatea are încheiat și un contract de prestări servicii având ca obiect activitatea de apărare și pază; implementarea unui sistem de supraveghere electronică cu transformări tehnologice, astfel că administratorii au aprobat desființarea posturilor din compartimentul de pază;
– inexistența notei de fundamentare a deciziei de reorganizare și trecerea direct la modificarea organigramei, nu poate fi reținută deoarece nici un text de lege nu prevede necesitatea existenței unui astfel de înscris;
– referitor la susținerea că în cadrul compartimentului de pază au fost angajate alte două persoane și anume și – acestea sunt două cazuri sociale. Primul este bolnav de cancer și a fost încadrat de la 01.11.2008 în funcția de agent de pază în urma transferării unui alt angajat din cadrul Biroului Pază și administrativ în alt compartiment al societății, iar începând cu 16.03.2009 ocupă postul de pompagiu. Iar în ce privește cel de-al doilea, ocupa funcția de programator producție manipulant în cadrul Secției Sud, iar în urma testării profesionale din octombrie 2008, întrucât nu mai corespundea din punct de vedere profesional a fost transferat în cadrul Biroului pază și administrativ. Deci, în cadrul societății nu mai există posturi de agent de pază vacante. De asemenea, arată că reclamantul este pensionar și cumulează pensia cu salariul.
Pentru motivele mai sus expuse, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii contestației ca nefondate, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului reclamant susține următoarele:
– realitatea este cu totul alta decât cea prezentată de către apărătorul recurentei pârâte.
– la nivelul societății a avut loc o campania de înlăturarea a agenților de pază, campanie ce a fost susținută de sindicat și conducere, mai ales asupra persoanelor angajate prin cumul de funcții, însă acestea cumulau legal pensia cu salariul.
Susține că societatea a investit bani în pregătirea profesională a agenților de pază și nu era oportun să fie concediați, întrucât își exercitau în mod serios atribuțiile de serviciu. Probabil din cauza profesionalismului, ce a fost considerat exces de zel, au deranjat mai multe persoane din cadrul societății.
Referitor la dificultățile economice ale societății, și aceste susțineri nu sunt reale, societatea merge foarte vine, este rentabilă, nu face concedieri. În acest sens, arată că, societatea plătește 127.000 Euro/lună unei societăți de pază, ce funcționează paralel cu salariații care dețin posturile de agenți de pază, iar în cadrul societății sunt 60 de angajați la compartimentul de pază.
Susține apărătorul reclamantului că la nivelul societății nu a existat Departamentul suport operațional, iar din ștatul de funcții au fost radiate doar niște posturi.
Solicită respingerea recursului declarat de către recurenta pârâtă ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA;
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
Cad eclarat recurs la 17.07.2009 împotriva sentinței civile nr.569/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei nr.394/14.11.20088, reintegrarea în postul deținut anterior încetării raporturilor de muncă, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data încetării contractului de muncă și până la efectiva reintegrare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiuni, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei, ocupând funcția de șef formație pază și ordine, până la data de 14.11.2008 când prin decizia contestată angajatorul a dispus încetarea raporturilor de muncă în temeiul dispozițiilor art.65 alin.1 din Legea nr.53/2003.
S-a apreciat de către reclamant că decizia de concediere este nelegală, întrucât în societate nu a operat o concediere efectivă, reală și serioasă. Adevăratul motiv al concedierii, a mai susținut reclamantul, a fost reprezentat de situația sa personală, în condițiile în care beneficia atât de salariu cât și de militară. In plus, din cele 29 de posturi menționate de către pârâta ca fiind desființate numai 5 au fost în mod efectiv ocupate, restul fiind posturi vacante, care nu împovărau din punct de vedere financiar societatea.
Pârâta și-a precizat poziția procesuală pe calea întâmpinării, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că desființarea locului de muncă ocupat de către reclamant este legală și temeinică, fiind întrunite toate condițiile de legalitate prevăzute de art.62 alin.2 din Codul Muncii. Astfel, prin decizia nr.3/30.09.2008 a fost desființat intreg comperatimentul pază, salariatii acestui compartiment fiind transferați în cadrul Biroului Pază și Administrativ.
De asemenea, s-a arătat că reclamantul era pensionat în baza Ordonanței nr.7/1998, cumulând astfel pensia cu salariul, aspect care a fost avut în vedere de către angajator la aplicarea măsurii în raport de prevederile art.114 din Contractul Colectiv de Muncă.
Prin sentința civilă nr.569/16.04.2009, Tribunalul Constanța a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA și a anulat decizia de concediere nr. 394/14.11.2008 emisă de pârâtă și a fost obligată pârâta la reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior.
A fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii până la data reintegrării în funcție, drepturi salariale ce urmează a fi indexate, majorate și reactualizate.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat al societății pârâte pe funcția de șef formație pază și ordine. Prin decizia nr. 392/14.11.2008-contestată prin cererea de față, angajatorul a dispus concedierea reclamantului ca urmare a desființării postului ocupat de acesta,fiind invocate dispozițiile art. 65 alin.1 Codul Muncii.
Procedând la analiza legalității și temeiniciei deciziei contestate, instanța va verifica dacă împrejurările ce au determinat luarea măsurii concedierii pot fi încadrate în prevederile textului legal anterior menționat.
Astfel, otrivit p. art. 65. alin.1 din Codul Munciic oncedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității.
Conditia de legalitate impusă de alin.2 al aceluiași articol este ca esființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Din analiza coroborată a organigramelor și statului de funcțiuni, rezultă că postul ocupat de reclamant a fost suprimat din structura angajatorului, astfel încât, sub aspectul caracterului efectiv al desființării, decizia de concediere este legală.
În ceea ce privește însă existența unei cauze reale și serioase care să fi avut drept consecință concedierea salariatului, instanța reține că din interpretarea dispozițiilor art.65 alin.1 Codul Muncii se desprind mai multe condiții care definesc cauza reală și serioasă.
Astfel, în primul rând, cauza reală trebuie să aibă caracter obiectiv, adică să fie reclamată de existența uneia dintre situațiile expres menționate în art.65 Codul Muncii, respectiv: dificultăți economice, transformări tehnologice, reorganizarea activității.
În al doilea rând, cauza este serioasă dacă este precisă, în sensul că reprezintă adevăratul motiv al concedierii, neavând rolul de a disimula existența unui alt motiv.
Revine așadar instanței de judecată rolul de a aprecia în fiecare caz concret, in funcție de probatoriile administrate de părți,îndeplinirea condițiilor generic impuse de lege.
In cauza de față, din conținutul ansamblului probator, se constată, că a existat într-adevăr un deficit bugetar la nivelul societății, insă nici prin Decizia Consiliului de Administrație nr. 3/30.09.2008 și nici prin referatul nr.1638/26.09.2008 al Serviciului, aflat la baza acestei decizii, modificarea numericului de personal de la 1343 salariați la 1314 nu a fost justificată prin considerente legate de dificultățile economice ale societății. Din întreaga documentație depusă la dosar de către pârâtă nu se poate desprinde concluzia acreditată de aceasta în sensul că desființarea unor posturi, printre care și a celui ocupat de reclamant,a fost cauza imediată situației financiare a societății, vreme nu există nici o nota de fundamentare a deciziei de reorganizare sub acest aspect a societății, procedându-se direct la modificarea organigramei.
Pe de altă parte, analizând modalitatea concretă în care pârâta a procedat la reorganizare, trebuie reținut că desființarea compartimentului pază a presupus în fapt doar suprimarea din organigramă celor 5 posturi ocupate de persoane aflate în situație similară cu a reclamantului, cumulând pensia cu salariul, celelalte 23 de posturi reduse fiind în realitate vacante. Toți ceilalți salariați ai compartimentului respectiv au fost transferați în cadrul Biroului Pază și Administrativ.
Or, în împrejurările concrete în care măsura concedierii a vizat exclusiv pe cei 5 salariați care cumulau pensia cu salariul, restul de 39 nefiind afectați, coroborat cu lipsa unei fundamentări a măsurii de concediere in mod expres întemeiate pe situația economică a societății, instanța apreciază că adevărata intenție a angajatorului a fost aceea de a-i exclude pe cei 5 din colectivul său.
Faptul că aceasta excludere s-a realizat prin modificarea organigramei, desființarea postului fiind efectivă, nu conferă un caracter serios cauzei concedierii. Cu alte cuvinte, dacă într-o logică firească măsura concedierii este consecința reorganizării activității, în speță angajatorul a urmărit înlăturarea doar a unora dintre salariați, justificându-și ulterior măsura luată tocmai prin reorganizarea activității.
În aceste condiții, se observă că desființarea locului de muncă ocupat de reclamant nu s-a întemeiat pe împrejurările obiective prevăzute de art.65 alin.1 din Legea nr.53/2003 și invocate de pârâtă cu titlu de cauze determinante în concedierea salariatului,ci s-a urmărit în realitate, înlăturarea angajaților care îndeplineau condițiile de pensionare ori aveau deja și calitatea de pensionari, împrejurare față de care în mod evident concedierea nu este legală,nefiind respectate prevederile art.65 Codul Muncii.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Tribunalul Constanțaa respins în mod nejustificat cererea de recuzare împotriva completului de judecată, complet care a avantajat reclamantul din punct de vedere al admiterii probatoriilor.
Prin respingerea solicitării formulate de SC SA, instanța de fond a dat dovadă de lipsă de imparțialitate.
Hotărârea este nelegală și sub aspectul interpretării disp. art.65 din Codul Muncii, în sensul că recurenta a făcut dovada cauzei reale și serioase la desființarea locului de muncă ocupat de reclamant.
Prin adresa nr.-.10.2008 formulată de din cadrul SC SA, se arată în mod expres, ca și cauză a desființării postului reclamantului, dificultățile economice care au determinat o reorganizare a activității societății.
Așa cum reiese din organigrama ce a fost aprobată de Consiliul de Administrație al SC SA prin Decizia nr.3 din data de 30.09.2008, desființarea Compartimentului Pază și Administrativ a fost efectivă.
Inexistența unui act intitulat Notă de fundamentare a deciziei de reorganizare nu poate afecta măsura luată, în nici un text de lege nefiind stipulată necesitatea unui asemenea înscris.
În luarea măsurii, angajatorul a avut în vedere incidența și a disp. art.114 din Contractul colectiv de muncă.
Sindicatul Liber a comunicat prin adresa nr.187/03.10.2008 că, prin hotărârea Consiliului Petrol se acceptă pozitiv inițiativa conducerii societății privind restructurarea din cadrul Compartimentului Pază și anularea posturilor vacante din schema de personal.
În ceea ce privește afirmația contestatorului referitoare la angajarea altor persoane după disponibilizare, nu este reală, întrucât numitul este salariatul societății din 1990, iar din anul 1985.
În drept au fost invocate disp. art.312 Cod pr.civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, învederând în esență următoarele:
Referitor la critica invocată prin motivul 1 de recurs, aceasta urmează a fi înlăturată, soluționarea cererii de recuzare fiind conformă cu dispozițiile art.74, art.77(2) din Legea nr.168/1999 și art.138 Cod pr.civilă, dovezile solicitate fiind propuse și administrate cu respectarea dispozițiilor legale.
Criticile formulate prin cel deal doilea motiv de recurs, urmează a fi de asemenea înlăturate, concedierea nefiind dovedită sub aspectul necesității acesteia și nici cum este posibilă revigorarea din punct de vedere financiar, prin măsura concedierii numai cinci salariați, în condițiile în care plătește pentru pază firmei SC Sistem SRL, suma de 127.500 euro/lună.
Invocarea art.114 din ar fi oportună, doar dacă s-ar fi pus problema unor restructurări de personal în masă pentru o selecție obiectivă.
Recursul este fondat din perspectiva criticilor formulate prin cel de-la doilea motiv de recurs, având în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
1.Criticile referitoare la modalitatea de soluționare a cererii de recuzareurmează a fi înlăturate având în vedere următoarele:
La termenul de judecată din 08.04.2009, pârâta prin reprezentant a formulat cerere de recuzare a completului de judecată cu precizarea că urmează să formuleze o cerere scrisă în acest sens la dosarul cauzei.
La data de 13.04.2009 Tribunalul Constanța, prin încheiere a respins cererea de recuzare, pârâta nedepunând motivele recuzării judecătorilor.
În conformitate cu art.29 Cod pr.civilă, propunerea de recuzare se poate face verbal sau în scris pentru fiecare judecător.
Deși legea nu statuează expres, din intereptarea dispozițiilor în materie (art.28 alin.2 și art.29 alin.2 Cod pr.civilă) rezultă că persoana care formulează cererea, trebuie să indice în cererea orală sau scrisă și motivele pentru care solicită retragerea judecătorului de la soluționarea pricinii.
Pârâta nu a indicat explicit aceste motive, totuși având în vedere că cererea s-a formulat în contextul respingerii unor probatorii solicitate, Curtea consideră că în mod just apreciat tribunalul, că asemenea conduită nu poate constitui motiv de recuzare. Cererea de recuzare s-a formulat după ce completul de judecată a respins solicitarea pârâtei de suplimentare a probei cu înscrisuri, apreciată ca neconcludentă și neutilă cauzei.
Completul de judecată nu a procedat arbitrar la respingerea probei, ci a motivat-o arătând și argumentele pentru care judecat în acest sens, astfel că este exclusă ipoteza unei lipse de imparțialitate a judecătorilor fondului sub aspectul administrării și încuviințării probelor.
2.Critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs este însă întemeiatăși avem în vedere următoarele:
Concedierea reclamantului s-a realizat în ipoteza determinată prin art.65 din Codul Muncii, astfel că decizia de concediere trebuia analizată în lumina acestui temei legal.
În motivarea deciziei de concediere s-a arătat că reducerea postului este determinată de măsurile de reorganizare a activității SC SA.
Măsura desfacerii contractului de muncă în această situație nu este inerent persoanei salariatului, dar nici nu poate fi imputată angajatorului, subiectivismul acestuia fiind exclus, determinat de cauze obiective consecință a unei reorganizări a compartimentului pază, măsură care impune restructurarea personalului și desființarea locului de muncă.
Condiția de legalitate impusă de lege este ca desființarea locului de muncă să fie efectivă, să aibă o cauză reală și serioasă.
Caracterul efectiv, real și serios al desființării locului de muncă ocupat de salariat, rezultă din programul de restructurare al societății demarat cu adresa nr.1695/02.10.2008 formulată de către Serviciul din cadrul societății și din organigrama societății, aprobată prin Decizia nr.3 din 30.09.2008, desființarea compartimentului pază fiind efectivă, nefiind făcute angajări ulterioare sau detașări de personal.
Recurenta și-a motivat măsura desființării postului de agent pază din cadrul Compartimentului pază, pe împrejurările necontestate de reclamant, referitoare la încheierea unui contract de prestări servicii având ca obiect activitatea de apărare și pază, precum și implementarea unui sistem de supraveghere electronică.
Instanța nu poate cenzura opțiunea angajatorului de a încheia contractul de prestări servicii pentru pază și nici măsurile de supraveghere electronică, acestea fiind atributul exclusiv al societății comerciale care înțelege să adopte o anumită conduită în managementul firmei în scopul rentabilizării la maximum a activității.
Cu toate acestea, angajatorul nu a făcut o desființare arbitrară a locului de muncă și o concediere aleatorie, ci în contextul disp. art.114 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA în care se precizează: “La aplicarea efectivă a reducerii de personal, după reducerea posturilor vacante de natura celor desființate, selectarea personalului care urmează să i se desfacă contractul de muncă, se va face cu consultarea sindicatului, având în vedere următoarea ordine la competența profesională egală; a) contractele de muncă ale persoanelor care cumulează două sau mai multe funcții și a celor care cumulează pensia cu salariul.)”.
Prin contestația formulată, contestatorul însuși menționează că are statutul de pensionar, calitate dobândită în baza Ordonanței nr.7/1998, cumulând astfel pensia cu salariul.
De asemenea, Sindicatul și-a exprimat acordul cu privire la măsura luată, aspect ce rezultă din adresa nr.187/03.10.2009, necontestată de reclamant.
Necesitatea existenței unei note de fundamentare ce ar fi stat la baza luării măsurii nu este o condiție impusă de textul de lege, astfel că ea nu poate fi solicitată angajatorului în justificarea caracterului real, efectiv și serios al desființării locului de muncă, câtă vreme în cauză s-a dovedit cu organigrama și ștatul de funcții că s-a realizat o reducere de posturi de la 1343 la 1314.
Nu se poate reține că reducerea activității a fost un pretext pentru înlăturarea reclamantului, acesta nefiind singurul salariat aflată în această situație, măsura vizând întregul compartiment, precum și alte posturi chiar dacă vacante în acel moment dar inexistente în organigrama ulterioară.
Pe cale de consecință, Curtea găsind criticile întemeiate din această perspectivă, va admite recursul și modificând în tot sentința, va respinge contestația ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă SC SA C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.569/16.04.2009, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, — 5,.10,.42, județul C și cu domiciliul procesual ales la cabinet av. și – C, str. -, nr.41,.1,.1, județul
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge contestația ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.10.2009.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond:;
Red.dec.Jud.-/19.11.2009
Tehnored.gref.RD/4ex/19.11.2009
