O.G. nr. 5/2001, art. 1 alin. (1) C. civ. 1864, art. 969, art. 970(2)
O.G. nr. 5/2001 a fost adoptată pentru deblocarea relaţiilor economico-financiare cauzate de debitorii rău-platnici, atunci când creanţa pretinsă rezultă dintr-un „contract” comercial sau civil, constatat printr-un înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Pretenţiile rezultate în afara unor raporturi contractuale de drept comercial şi având alte temeiuri de drept decât convenţia părţilor exced sferei de reglementare a O.G. nr. 5/2001, intrând sub incidenţa dreptului comun. Somaţia de plată este, în acest caz, inadmisibilă.
C.A. Bucureşti, s. a V-a corn., sent. nr. 4 din 11 ianuarie 2010,
în Jurindex
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a V-a comercială, la data de 18.09.2009, petenta SC N. SRL a formulat în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. cerere de emitere a unei somaţii de plată prin care intimata să fie obligată la plata sumei de
206.566 dolari S.U.A., echivalentul în lei la cursul B.N.R. de la data plăţii, reprezentând contravaloarea bunurilor achiziţionate prin pro-cesul-verbal de licitaţie nr. 301/05.06.2009, care a fost constatat nul prin decizia I.C.C.J. nr. 3361/12.01.2008, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea somaţiei de plată, petenta a arătat că A.V.A.S. a organizat o licitaţie publică pentru vânzarea activelor SC E. SA, iar petenta şi-a adjudecat bunurile prin procesul-verbal de licitaţie nr. 301/05.04.2008. Ulterior, prin decizia I.C.C.J. nr. 3361/12.11.2008, s-a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de licitaţie, debitoarea A.V.A.S. recunoscând că trebuia să restituie petentei sumele de bani solicitate, dar amână virarea acestor sume în contul petentei. A mai susţinut petenta că deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, în sensul dispoziţiilor art. 379 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.
Intimata A.V.A.S. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea somaţiei de plată ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Intimata a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 1 din O.G. nr. 5/2001, A.V.A.S. nefiind debitoarea reclamantei în temeiul unui contract care să ateste obligaţia de plată privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii. Nici pe fond cererea petentei nu este întemeiată, a susţinut intimata, creanţa nefiind certă, întrucât A.V.A.S. a fost obligată prin sentinţa civilă nr. 9366/20.07.2009, pronunţată de Judecătoria Iaşi, irevocabilă, să valideze poprirea până la concurenţa sumei de 100.000 dolari S.U.A., sumă datorată ca urmare a anulării procesului-verbal de licitaţie nr. 301/05.04.2006, la solicitarea creditoarei petentei, SC F. RO COM SRL. Aşa fiind, creanţa petentei nu mai este în valoare de
206.566 dolari S.U.A., creanţa nefiind certă. Cum între procesul-verbal de licitaţie şi pretenţiile petentei există neconcordanţe, intimata a susţinut că petenta nu deţine o creanţă lichidă şi exigibilă.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, a constatat următoarele:
O.G. nr. 5/2001 a fost adoptată pentru deblocarea relaţiilor eco-nomico-financiare cauzate de debitorii rău-platnici. Astfel, dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001 fac vorbire despre scopul acestui act normativ: realizarea „de bunăvoie sau prin silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate printr-un contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii”.
Aşadar, creanţa pretinsă trebuie să rezulte dintr-un „contract” comercial sau civil constatat potrivit textului de lege.
în speţă însă, nu ne aflăm în prezenţa unor raporturi contractuale de drept comercial, derulate între părţi, ci a unor pretenţii rezultate în afara unor astfel de raporturi juridice şi având alte temeiuri de drept decât convenţia părţilor (art. 969-970 C. civ. 1864), care exced sferei de reglementare şi O.G. nr. 5/2001, intrând sub incidenţa dreptului comun.
Pentru aceste considerente, Curtea, faţă de dispoziţiile art. 969-970 C. civ. 1864 şi ale art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, a respins cererea debitoarei ca inadmisibilă.
