Încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei penale Prescripţii

Secţia penală şi pentru cauze cu minori

Încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei penale

În recursul inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art.9 alin.1 litera b şi din Legea nr.241/2005 ce au fost comise în perioada august 1998 – octombrie 1999 şi pentru infracţiunea prevăzută de art.290 Cod penal comisă în luna iunie 2000 s-a dispus încetarea procesului penal, întrucât s-a împlinit termenul de 5 ani al prescripţiei răspunderii penale prevăzut de art.122 litera d Cod penal.

DECIZIA PENALĂ NR.671/R/4.09.2012

Dosar nr. 5071/296/P/2011*

Asupra recursului penal de faţă constată următoarele :

Prin sentinţa penală nr. 833 pronunţată la 20 septembrie 2011 Judecătoria Satu Mare, în baza art.5221 Cod de procedură penală rap. la art.405-408 Cod de procedură penală a admis cererea de rejudecare după extrădare formulată de petentul-condamnat H.I.G.B., şi în consecinţă:

A anulat sentinţa penală nr.1773/28.10.2002 pronunţată de Judecătoria Satu-Mare în dosar nr.2821/2002, doar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul H.I.G.B. şi, prin urmare:

În baza art.9 alin. 1 lit.b şi c din Legea 241/2005 , cu aplicarea art.13 Cod penal şi a art.41 alin. 2 Cod penal rap. la art.3201 alin.7 Cod de procedură penală cu reţinerea art.74 şi a art.76 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul H.I.G.B., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală , la pedeapsa de: 1 an închisoare(pct.1-R).

În baza art.215 alin. 2 şi 4 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal rap. la art.3201 alin.7 Cod de procedură penală cu reţinerea art.74 şi a art.76 Cod penal l-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, la pedeapsa de : 1 an şi 10 luni închisoare (pct.2-R).

În baza art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal rap. la art.3201 alin.7 Cod de procedură penală cu reţinerea art.74 şi a art.76 Cod penal l-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată , la pedeapsa de : 1 lună închisoare(pct.2-R).

În baza art.215 alin. 2 şi 4 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal rap. la art.3201 alin.7 Cod de procedură penală cu reţinerea art.74 şi a art.76 Cod penal l-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, la pedeapsa de : 1 an şi 10 luni închisoare (pct.3 lit.a-d-R).

În baza art.215 alin. 2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal rap. la art.3201 alin.7 Cod de procedură penală cu reţinerea art.74 şi a art.76 Cod penal l-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, la pedeapsa de : 1 an şi 10 luni închisoare((pct.3 lit.e şi f-R).

În baza art.33 lit.a Cod penal şi a art.34 lit.b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea : 1 an şi 10 luni închisoare, pedeapsă pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de : 2 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a doua şi b Cod penal.

În baza art.861 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata prevăzută de art. 862 Cod penal, respectiv 4 ani şi 4 luni, termen de încercare.

În baza art.863 Cod penal pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere :

-să se prezinte trimestrial la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu-Mare ;

-să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu ,reşedinţă sau şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile ,precum şi întoarcerea ;

-să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

-să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 Cod de procedură penală a învederat inculpatului prevederile art. 864 Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a revocat mandatul de nr.2381/12.11.2002 emis de către Judecătoria Satu-Mare şi s-a constatat că inculpatul H.I.G.B. este arestat de la data de 13.05.2011.

În baza art.350 alin. 3 litera b Cod de procedură penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului H.I.G.B. de sub consecinţele mandatului de executare nr.2381/12.11.2002 emis de către Judecătoria Satu-Mare.

S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţilor civile SC E. SA Sibiu, SC R.C. SRL, prin lichidator G. M. C. S.P.R.L. Târgu-Mureş, SC L.I..I. SRL Oradea, SC A.R. SRL, Oradea şi Statului Român prin ANAF şi DGFP Satu-Mare.

În baza art. 191 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub dosar nr. de mai sus inculpatul condamnat H.I.G.B. a solicitat rejudecarea cauzei în urma predării persoanei în baza unui mandat european de arestare.

Prin cererea înaintată instanţei inculpatul condamnat a solicitat admiterea cererii formulate şi în consecinţă, verificând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 5221 Cod de procedură penală, respectiv că persoana predată a fost condamnată în lipsă, să se dispună rejudecarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr.2821/2002 al Judecătoriei Satu Mare în care s-a pronunţat sentinţa penală nr.1773 din 28.10.2002, ulterior, la 12.11.2002 fiind emis mandatul de executare al pedepsei nr. 2381 pentru executarea cu privare de libertate a 4 ani (3 ani plus 1 an spor) şi mandatul european de arestare nr. 10 din 2008

De asemenea, a solicitat ca în temeiul art.404 alin. 1 Cod procedură penală să se dispună suspendarea executării sentinţei penale nr.1773 din 28.10.2002, respectiv a mandatului de executare al pedepsei nr. 2381 din 12.11.2002.

În motivarea cererii sale inculpatul condamnat a arătat că a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare cu privare de libertate (3 ani şi 1 an spor) de către Judecătoria Satu Mare, în cauza dosar nr. 2821/2002, pronunţându-se sentinţa penală nr. 1773 din 28.10.2002, emiţându-se mandatul de executare al pedepsei nr. 2381 din 12.11.2002.

Având în vedere că la începutul anului 2000, inculpatul condamnat H.I.G.B. a părăsit teritoriul ţării în baza paşaportului turistic nr. 4811075 din 15.01.2000, acesta a fost cercetat, judecat şi condamnat în lipsă în dosarul nr. 2821/2002 al Judecătoriei Satu Mare.

In baza sentinţei penale pronunţate şi a mandatului de executare a pedepsei, în cursul anului 2008 a fost emis mandatul european de arestare nr. 10 apreciindu-se că persoana indicată se sustrage de la executarea pedepsei închisorii de 4 ani.

In cursul lunii mai 2011, acesta a fost identificat pe teritoriul Portugaliei unde a fost arestat preventiv în vederea predării şi ulterior, la 13.05.2011 a fost predat în România si depus în cadrul secţiei 15 Berceni din Bucureşti unde se afla la momentul formulării cererii.

Raportat la dispoziţiile art. 5221 Cod procedură penală, conform cărora în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate si condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în prima instanţă, la cererea condamnatului. Dispoziţiile art. 404-408 se aplică în mod corespunzător astfel că s-a solicitat instanţei care a pronunţat sentinţa penală a cărei rejudecare se cere să constate ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în acest sens — adică cercetarea penală, judecata şi condamnarea au fost făcute în lipsa persoanei condamnate şi că există un mandat european de arestare pus în executare prin predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare române şi să dispună rejudecarea cauzei, cu toate consecinţele prevăzute de art. 404-408 Cod procedură penală, dând astfel eficienţă tuturor garanţiilor procedurale prevăzute de legea română în astfel de situaţii.

De asemenea, în aceeaşi ordine de idei s-a menţionat că şi legislaţia europeană a reglementat acest domeniu prin consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor şi încurajarea aplicării principiului recunoaşterii reciproce cu privire la deciziile pronunţate în absenţa persoanei în cauză de la proces, prin adoptarea Deciziei-cadru nr. 299/JAI din 26 februarie 2009 conform căreia dreptul la un proces echitabil al persoana acuzate este garantat de Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, astfel cum a fost interpretată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Acest drept include dreptul persoanei în cauză de a fi prezentă în persoană la proces iar pentru a-si exercita acest drept, persoana în cauză trebuie să aibă cunoştinţă de procesul stabilit. În conformitate cu prezenta decizie-cadru, informarea persoanei cu privire la proces trebuie asigurată de fiecare stat membru în conformitate cu legislaţia naţională proprie, prin aceasta, înţelegându-se că statul membru respectiv trebuie să respecte cerinţele convenţiei respective. În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, atunci când se analizează dacă modul în care au fost furnizate informaţiile este suficient pentru a asigura informarea persoanei cu privire la proces, o atenţie deosebită ar putea fi acordată, acolo unde este cazul şi eforturilor depuse de către persoana în cauză pentru a primi informaţiile ce i-au fost adresate.

Dreptul la rejudecarea cauzei trebuie să fie garantat atunci când decizia a fost deja înmânata cât şi atunci când, în cazul mandatului european de arestare, decizia nu a fost încă înmânată, însă va fi înmânată fără întârziere după predare, situaţie întâlnită de obicei atunci când autorităţile naţionale au eşuat în tentativa lor de a contacta persoana în cauză, aşa cum de altfel este cazul şi în speţa de faţă. De asemenea, având în vedere şi principiul constituţional şi penal al preeminenţei dreptului internaţional, instanţa investită cu soluţionarea prezentei cereri va trebui să ţină seama de cele învederate nai sus.

În drept, s-au invocat prevederile art.404-408, art. 5221 Cod procedură penală.

Prin încheierea dată în şedinţa publică din data de 28.06.2011 s-a admis în principiu cererea de rejudecare după extrădare reţinându-se faptul că în conformitate cu prevederile art.522 1 Cod de procedură penală: „În cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului”.

În cauză, s-a constatat că întreaga procedura judiciară, atât urmărirea penală cât şi judecata s-au desfăşurat în lipsa inculpatului, acesta părăsind ţara anterior începerii urmăririi penale, fiind apoi extrădat după rămânerea definitivă a condamnării. Petentul condamnat a dat declaraţii doar în faza actelor premergătoare, aşa cum rezultă din dosarul de urmărire penală ataşat.

Citarea condamnatului s-a îndeplinit prin afişarea citaţiei, împrejurare care nu conferă certitudinea că a avut cunoştinţa despre derularea procedurii în faţa instanţelor. La data părăsirii României, faţă de persoana extrădată nu se începuse urmărirea penală astfel că în aprecierea conduitei sale procesuale, nu se poate face referire la neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de art.177 alin.3 Cod de procedură penală, privind comunicarea schimbării domiciliului.

Persoana condamnată care a lipsit pe întreaga durată a judecăţii, fiind plecat în străinătate chiar înainte de începerea urmăririi penale, beneficiază de prevederile art. 5221 Cod de procedură penală, referitoare la rejudecarea cauzei în caz de extrădare, constituind persoana judecata şi condamnată în lipsă, în sensul acestor prevederi. Sub aspectul aplicării prevederilor art. 5221 Cod de procedură penală, împrejurarea că aceasta a avut cunoştinţă despre efectuarea unor acte premergătoare începerii urmăririi penale, nu prezintă relevanţă.

Art. 5221 Cod de procedură penală, nu face nicio referire la faptul că inculpatul a avut sau nu cunoştinţă de proces ori că i s-a asigurat apărarea, astfel că în baza art.5221 Cod de procedură penală, rap. la art.404,408 Cod de procedură penală, instanţa a admis în principiu cererea de rejudecare după extrădare şi în baza art. 5221 Cod de procedură penală, rap. la art.404 al.1 Cod de procedură penală a stabilit termen pentru rejudecarea cauzei la data de 11.07.2011.

Procedând la rejudecarea cauzei, instanţa a reţinut faptul că prin sentinţa penală nr. 1773 din 28.10.2002 inculpatul a fost condamnat în lipsă la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de: fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art.40 din Legea nr.82/1991 rap. la art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 1 al.2 Cod penal; evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art.13 din Legea nr.87/1999 cu aplicarea art.41 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.

S-a reţinut în fapt, că începând cu luna mai 1997 inculpatul împreună cu martorul I.D. avea calitatea de asociat si administrator la SC. M. SRL. Satu Mare. În luna aprilie 1998 inculpatul a preluat singur conducerea societăţii ocupându-se singur de toate afacerile acesteia fără a-l consulta pe martorul I.D.si pe contabila societăţii B.C.

Astfel conform expertizei contabile efectuate în cauză în perioada august 1998 – octombrie 1999 inculpatul nu a evidenţiat în totalitate în actele contabile activităţile comerciale efectuate sau le-a întocmit incomplet ,nu a ţinut registrele obligatorii nu a întocmit balanţa şi nici bilanţul neexistând o continuitate sau ordine cronologică în acte.

Având în vedere că din adresa D.G.F.P.C.F.S. Satu Mare rezultă că societatea nu a depus bilanţurile contabile nici pentru anii 1998 respectiv nu s-a reuşit reconstituirea întregii evidenţe contabile.

Având în vedere că din adresa D.G.F.P.C.F.S. Satu Mare rezultă că societatea nu a depus bilanţurile contabile nici pentru anii 1998 respectiv nu s-a reuşit reconstituirea întregii evidenţe contabile.

În primăvara anului 2000 inculpatul a luat legătura cu coinculpatul B.I. urmând să comercializeze diferite produse de larg consum , inculpatul B.I. dând în calitate de administrator împuternicire inculpatului H.I. pentru ca acesta să poată să încheie contracte de furnizări fără a-i acorda şi dreptul de a emite CEC-uri.

Inculpatul H.I. având însă acces la actele firmei inclusiv la carnetul de CEC-uri, în cursul lunii iunie 2000 s-a prezentat singur la SC L.I.I. SRL şi SC A.R. SRL Oradea cu care a încheiat contractele cu nr. 2000 pentru mărfuri în valoare de 21.439.373 lei respectiv 1.0.108.334 lei si a emis două file de CEC pentru aceste sume semnând la rubrica semnătura trăgătorului cu numele de B.I. fapt demonstrat prin expertiza grafologică efectuată in cauză. CEC-urile au fost refuzate de Banca Comercială Ion TiriacSA. cu menţiunea lipsă totală de disponibil, CEC emis de un trăgător aflat in interdicţie bancară si aparţinând urmi set de instrumente retrase din circulaţie.

Datorită faptului că SC.B.I.M. SRL. Satu Mare a intrat în interdicţie bancară la sugestia inculpatului H.I. inculpaţii au devenit asociaţi si administratori la SC.B. SRL. Satu Mare .

De activităţile comerciale ale acestei societăţi s-a ocupat de asemenea inculpatul H.I., inculpatul B.I. având mai degrabă calitatea de şofer, însoţindu-l pe inculpatul H.I. în deplasări.

De activităţile comerciale ale acestei societăţi s-a ocupat de asemenea inculpatul H.I., inculpatul B.I. având mai degrabă calitatea de şofer, însoţindu-l pe inculpatul H.I. în deplasări.

De activităţile comerciale ale acestei societăţi s-a ocupat de asemenea inculpatul H.I., inculpatul B.I. având mai degrabă calitatea de şofer, însoţindu-l pe inculpatul H.I. în deplasări.

Astfel, in cursul lunii, iulie 2000 Inculpaţii s-au deplasat la SC Z.B. SRL. Timişoara de unde au achiziţionat mărfuri în valoare de 14.451.360 lei pentru care inculpatul H.I. a emis CEC-ul cu data de 29. VIII. 2000. -CEC-ul fiind prezentat la Banca Romană pentru Dezvoltare în data de 12.IX.2000 fiind refuzat cu menţiunea lipsă totală de disponibil, trăgătorul aflat in interdicţie bancară, CEC retras din circulaţie.

Din totalul prejudiciului cauzat s-a recuperat suma de 4.451.360 lei partea vătămată constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 10.000.000 lei.

Din totalul prejudiciului cauzat s-a recuperat suma de 4.451.360 lei partea vătămată constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 10.000.000 lei.

În luna iulie 2000 inculpaţii s-au deplasat la SC E.S. SRL Sibiu cu care au încheiat contractul, nr. 1518/3.VIII. 2000 conform căruia au achiziţionat mărfuri în valoare de 45.954.25-lei pentru care inculpatul H.I. a emis un CEC in data de 30.VIII.2000 care a fost refuzat de bancă din lipsă totală disponibil.

În cursul lunii iulie 2000 cei doi inculpaţi s-au deplasat la SC.V. SA. Târgovişte cu care au încheiat contractul nr. 82/61-3/19. VII. 2000 conform căruia au achiziţionat mărfuri, în valoare e 145.605.306 lei pentru, care au fost emise trei CEC-uri . Din expertiza grafică efectuată în cauză reunită cele trei CEC-uri au fost completate de inculpatul H.I. din care două au fost semnate de către acesta iar unul de către inculpatul B.I. pentru suma de 40.340.286 lei.

Pentru recuperarea prejudiciului s-a plătit în numerar suma de 8.000.000 lei si s-a returnat marfă în valoare de 71.473.661 lei partea vătămată constituindu-se ca parte civilă în cauză cu suma de 66.131 .645 lei.

În cursul lunii septembrie 2000 învinuiţii s-au deplasat la SC.M.I.E. SRL Sarmăşag, jud. Sălaj de unde au achiziţionat mărfuri pentru care inculpatul H.I. a emis un bilet la ordin cu data de 22.IX.2000 cu scadenţă la 13.X.2000 deşi cunoştea că SC.B. SRL Satu Mare se află în interdicţie bancară încă din cursul, lunii iulie 2000.

După introducerea biletului la ordin în bancă s-a refuzat parţial plata respectiv s-a plătit doar suma de 2.202.476 lei.

După introducerea biletului la ordin în bancă s-a refuzat parţial plata respectiv s-a plătit doar suma de 2.202.476 lei.

Pentru recuperarea prejudiciului s-a returnat marfă în valoare de 15.945.381 lei astfel că partea vătămată nu formulează pretenţii civile în cauză.

Pentru recuperarea prejudiciului s-a returnat marfă în valoare de 15.945.381 lei astfel că partea vătămată nu formulează pretenţii civile în cauză.

În cursul lunii noiembrie 2000 inculpatul H.I. s-a deplasat singur la SC.R. SRL Satu Mare de unde a achiziţionat bunuri în valoare de 17.847.546 lei emiţând bilet la ordin, fiind refuzat de bancă din lipsă totală de disponibil.

În cursul lunii noiembrie 2000 inculpatul H.I. s-a deplasat singur la SC.R. SRL Satu Mare de unde a achiziţionat bunuri în valoare de 17.847.546 lei emiţând bilet la ordin, fiind refuzat de bancă din lipsă totală de disponibil.

La termenul de judecată din data de 05.09.2011, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a solicitat ca judecarea lui să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform procedurii prevăzute de art. 3201 Cod de procedură penală (declaraţia inculpatului fila 214).

Analizând probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală, instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca şi cea reţinută prin actul de sesizare al instanţei, în sensul că:

1. Din luna aprilie 1998 inculpatul a preluat conducerea societăţii SC. M. SRL. Satu Mare, ocupându-se singur de toate afacerile acesteia. Conform expertizei contabile efectuate în cauză în perioada august 1998 – octombrie 1999 inculpatul nu a evidenţiat în totalitate in actele contabile activităţile comerciale efectuate sau le-a întocmit incomplet , nu a ţinut registrele obligatorii nu a întocmit balanţa şi nici bilanţul contabil neexistând o continuitate sau ordine cronologică în acte. Din actele existente rezultă că SC M. SRL are obligaţii la bugetul de stat în sumă totală de 96.373.128 lei(ROL) , sumă care a fost achitată de către petentul-inculpat la data de 16.08.2011 , conform chitanţei depuse la fila 118 din dosar.

2. În primăvara anului 2000 inculpatul a înfiinţat împreună cu coinculpatul B.I. o societate comercială SC B.I.M. SRL, prin intermediul căreia urmând să comercializeze diferite produse de larg consum, inculpatul B.I. dând împuternicire inculpatului H.I. pentru ca acesta să poată încheia contracte de furnizări fără a-i acorda şi dreptul de a emite CEC-uri.

Inculpatul H.I. având însă acces la actele firmei, inclusiv la carnetul de CEC-uri, în cursul lunii iunie 2000 s-a prezentat singur la SC L.I.I. SRL. şi SC A.R. SRL Oradea cu care a încheiat contractele cu nr. 2000 pentru mărfuri în valoare de 21.439.373 lei(ROL) respectiv 10.108.334 lei(ROL) şi a emis două file de CEC, pentru aceste sume semnând la rubrica semnătura trăgătorului cu numele de B.I., fapt demonstrat prin expertiza grafologică efectuată în cauză. CEC-urile au fost refuzate de Banca Comercială Ion Tiriac SA. cu menţiunea lipsă totală de disponibil, CEC emis de un trăgător aflat în interdicţie bancară şi aparţinând unui set de instrumente retrase din circulaţie.

Partea vătămată SC A.R SRL Oradea a recuperat prin returnarea unor mărfuri suma de 9.611.730 lei.

3. Întrucât SC.B.I.M. SRL. Satu Mare a intrat în interdicţie bancară, la sugestia inculpatului H.I. inculpaţii au devenit asociaţi si administratori la SC.B. SRL. Satu Mare

A) Astfel, in cursul lunii iulie 2000 inculpatul H.I. împreună cu B.I. s-au deplasat la SC Z. B. SRL Timişoara de unde au achiziţionat mărfuri în valoare de 14.451.360 lei(ROL) pentru care inculpatul H.I. a emis CEC-ul cu data de 29. VIII. 2000, -CEC-ul fiind prezentat la Banca Romană pentru Dezvoltare în data de 12.IX.2000 fiind refuzat cu menţiunea lipsă totală de disponibil, trăgătorul aflat în interdicţie bancară, CEC retras din circulaţie.

Din totalul prejudiciului cauzat s-a recuperat suma de 4.451.360 lei(ROL) partea vătămată constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 10.000.000 lei(ROL).

B) În luna iulie 2000 inculpatul H.I. împreună cu B.I. s-au deplasat la SC E.S. SRL Sibiu cu care au Încheiat contractul nr.1518/3. VIII.2000, conform căruia au achiziţionat mărfuri în valoare de 45.954.25-lei(ROL) pentru care inculpatul H.I. a emis un CEC în data de 30.VIII.2000 , care a fost refuzat de bancă din lipsă totală disponibil.

C) În cursul lunii iulie 2000 inculpatul H.I. s-a deplasat singur la SC R.C. SRL Târgu Mureş, de unde a achiziţionat mărfuri în valoare de 31.307.710 lei (ROL) ,emiţând două file CEC, prima pentru suma de 15.000.000 lei, iar a doua în alb doar cu semnătura lui. CEC-ul a fost refuzat la plată din lipsă totală de disponibil.

D) În cursul lunii iulie 2000 inculpatul H.I. împreună cu B.I. s-au deplasat la SC.V.SA. Târgovişte cu care au încheiat contractul nr. 82/61-3/19. VII. 2000 conform căruia au achiziţionat mărfuri în valoare de 145.605.306 lei (ROL) pentru care au fost emise trei CEC-uri. Din expertiza grafică efectuată în cauză reunită cele trei CEC-uri au fost completate de inculpatul H.I. din care două au fost semnate de către acesta, iar unul de către inculpatul B.I. pentru suma de 40.340.286 lei.

Pentru recuperarea prejudiciului s-a plătit în numerar suma de 8.000.000 lei şi s-a returnat marfă în valoare de 71.473.661 lei (ROL) partea vătămată constituindu-se ca parte civilă în cauză cu suma de 66.131.645 lei (ROL).

E) În cursul lunii septembrie 2000 inculpatul H.I. împreună cu B.I. s-au deplasat Ia SC.M.I.E. SRL Sărmăşag, jud. Sălaj, de unde au achiziţionat mărfuri pentru care inculpatul H.I. a emis un bilet la ordin cu data de 22.IX.2000 cu scadenţă la 13.X.2000, deşi cunoştea că SC.B. SRL Satu Mare se află în interdicţie bancară încă din cursul lunii iulie 2000.

După introducerea biletului la ordin în bancă s-a refuzat parţial plata, respectiv s-a plătit doar suma de 2.202.476 lei(ROL).

Pentru recuperarea prejudiciului s-a returnat marfă în valoare de 15.945.381 lei (ROL) astfel că partea vătămată nu formulează pretenţii civile în cauză.

F) În cursul lunii noiembrie 2000 inculpatul H.I. s-a deplasat singur la SC.R. SRL Satu Mare de unde a achiziţionat bunuri în valoare de 17.847.546 lei(ROL), emiţând bilet la ordin, fiind refuzat de bancă din lipsă totală de disponibil.

Având în vedere starea de fapt reţinută mai sus, instanţa consideră că în drept, faptele inculpatului H.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina sa în actul de sesizare al instanţei.

Astfel, fapta inculpatului care, în calitate de administrator al SC M. SRL, nu a evidenţiat în totalitate în actele contabile activităţile comerciale efectuate sau le-a întocmit incomplet ,întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de noile reglementări legale , respectiv art.9 alin. 1 lit.b şi c din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale , care devin aplicabile conform art.13 Cod penal. Instanţa a avut în vedere în acest sens şi Decizia 4/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în interesul legii prin care s-a statuat că fapta de omisiune , în tot sau în parte, ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea în actele contabile a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altei operaţiuni fictive constituie infracţiunea complexă de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 lit.b şi c din Legea 241/2005, nefiind incidente dispoziţiile art.43(fost art.37,fost art.40) din Legea 82/1991 raportat la art.289 Cod penal, aceste activităţi fiind cuprinse în conţinutul constitutiv al laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală.

Faptele inculpatului care în calitate de administrator al SC B. SRL, în luna iunie 2000 a încheiat două contracte pentru furnizarea de mărfuri cu partea civilă SC L.I.I. SRL, pentru plata cărora a emis două file CEC , pe care le-a semnat cu numele asociatului său ştiind că filele CEC erau retrase din circulaţie şi că pentru valorificarea lor nu există provizia necesară şi a pricinuit astfel părţii civile o pagubă de11.827.643 lei (rol), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art.215 alin.2 şi 4, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal şi ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art.290 Cod penal cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal şi a art.33 lit.a Cod penal.

Faptele inculpatului care, în calitate de administrator al SC B. SRL, în cursul lunii iulie 2000 s-a deplasat la părţile civile SC Z.B. SRL, SC E. SRL SIBIU, SC R.C. SRL Târgu Mureş şi SC V. SA Târgovişte, e la care a achiziţionat mărfuri, pentru plata cărora a emis file CEC, ştiind că pentru valorificarea lor nu există provizia necesară şi a pricinuit astfel prejudicii societăţilor comerciale amintite, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art.215 alin.4 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal.

Faptele inculpatului care, în calitate de administrator al SC B. SRL, în cursul lunii septembrie 2000, respectiv noiembrie 2000 a achiziţionat mărfuri de la SC M.I.E. SRL şi SC R. SRL Satu-Mare, pentru plata cărora a emis bilete la ordin ştiind că SC B. SRL se afla în interdicţie bancară din cursul lunii iulie 2000, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art.215 alin.2 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal.

Inculpatul H.I.G.B. a recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina sa şi a achitat în cursul rejudecării prejudiciile cauzate prin săvârşirea infracţiunilor aşa cum rezultă din chitanţele depuse la filele 109,118, ordinele de plată de la fila 120 precum şi cheltuielile judiciare la care a fost obligat în primul ciclu procesual.

Raportat la atitudinea inculpatului din cursul rejudecării cauzei în sensul recunoaşterii în totalitate a vinovăţiei sale în comiterea faptelor reţinute în sarcina sa şi recuperarea prejudiciului cauzat părţilor civile, în temeiul art.5221 raportat la art.405-408 Cod de procedură penală instanţa a admis cererea de rejudecare după extrădare formulată de petentul-condamnat H.I.G.B. şi în consecinţă a anulat sentinţa penală nr.1773/28.10.2002 pronunţată de Judecătoria Satu-Mare în dosar nr.2821/2002, doar în ceea ce-l priveşte pe acesta.

Apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele există, constituie infracţiune şi au fost săvârşite de inculpat, instanţa a dispus condamnarea acestuia.

La stabilirea pedepsei, precum şi la individualizarea cuantumului acesteia, instanţa, conform art. 72 Cod penal a avut în vedere gradul de pericolul social al faptelor săvârşite, limitele de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârşire, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Astfel, instanţa a reţinut că inculpatul a avut o comportare sinceră, recunoscând şi regretând săvârşirea faptei şi că a avut o atitudine cooperantă pe parcursul rejudecării cauzei penale.

Din fişa de judiciar, instanţa a reţinut că inculpatul nu avea antecedente penale la data săvârşirii faptelor pentru care a fost rejudecat şi,în consecinţă, instanţa a reţinut la individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată pentru săvârşirea infracţiunii, circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal.

Faţă de aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art.76 Cod penal, instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de legea penală, redus cu o treime conform art.3201 alin.7 Cod de procedură penală pentru fiecare infracţiune săvârşită, apreciind că astfel pot fi îndeplinite scopul represiv, dar şi cel de prevenţie specială, prevăzut de art. 52 Cod penal.

Astfel, în baza art.9 alin. 1 lit.b şi c din Legea 241/2005, cu aplicarea art.13 Cod penal şi a art.41 alin. 2 Cod penal rap. la art.3201 alin.7 Cod de procedură penală, cu reţinerea art.74 şi a art.76 Cod penal a condamnat pe inculpatul H.I.G.B. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală la pedeapsa de 1 an închisoare(pct.1-R).

În baza art.215 alin. 2 şi 4 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal rap. la art.3201 alin.7 Cod de procedură penală cu reţinerea art.74 şi a art.76 Cod penal l-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, la pedeapsa de : 1 an şi 10 luni închisoare(pct.2-R).

În baza art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal rap. la art.3201 alin. 7 Cod de procedură penală, cu reţinerea art.74 şi a art.76 Cod penal l-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată , la pedeapsa de 1 lună închisoare(pct.2-R).

În baza art.215 alin. 2 şi 4 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal rap. la art.3201 alin. 7 Cod de procedură penală, cu reţinerea art.74 şi a art.76 Cod penal a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune la pedeapsa de :1 an şi 10 luni închisoare (pct.3 lit.a-d-R).

În baza art.215 alin. 2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal rap. la art.3201 alin.7 Cod de procedură penală, cu reţinerea art.74 şi a art.76 Cod penal a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare (pct.3 lit.e şi f-R).

Întrucât faptele pentru care inculpatul H.I. a fost rejudecat au fost săvârşite de către acesta înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele acestea sunt concurente, conform art.33 lit.a Cod penal, urmând ca pedepsele aplicate inculpatului să fie contopite în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 10 luni închisoare, pedeapsă pe care sporit-o cu 6 luni închisoare, raportat la numărul faptelor săvârşite .

În final inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa a apreciat, având în vedere cauza Sabou si Pîrcalab contra României că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie sa existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. Instanţa a reţinut ca natura faptelor săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natura electorala prevăzute de art.71 Cod penal – 64 lit. a teza a II-a şi lit.b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implica exerciţiul autorităţii de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei. În ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeana a statuat ca interzicerea automata a dreptului de a participa la alegeri, aplicabila tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmare este un scop legitim, nu respecta principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 Protocolul 1 din Convenţie, instanţa a apreciat ca, în raport de natura infracţiunilor săvârşite de inculpat, acesta nu este nedemn sa exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exerciţiul acestui drept.

Apreciind că reeducarea inculpatului şi atingerea scopului preventiv al pedepsei sunt posibile fără executarea efectivă a pedepsei închisorii, instanţa a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în acest sens, iar instanţa a apreciat că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârşi infracţiuni.

În conformitate cu art.862 Cod penal instanţa a stabilit termenul de încercare adăugând la cuantumul pedepsei aplicate, intervalul de timp de 2 ani.

În baza art.863 Cod penal pe durata termenului de încercare instanţa a dispus inculpatului respectarea următoarelor măsuri de supraveghere :

-să se prezinte trimestrial Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu-Mare ;

-să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea ;

Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 359 Cod de procedură penală instanţa a învederat inculpatului dispoziţiile art. 834 Cod penal, respectiv prevederile art.83 Cod penal, împrejurarea că dacă în cursul termenului de încercare săvârşeşte din nou o infracţiune, instanţa a revocat suspendarea condiţionată şi a dispus executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

Instanţa a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.86 ind.4 alin. 2 Cod penal, în sensul că dacă nu îndeplineşte cu rea credinţă măsurile de supraveghere stabilite de instanţă, instanţa a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.350 alin. 3 lit. b Cod de procedură penală instanţa a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de executare nr.2381 /12.11.2002 emis de către Judecătoria Satu-Mare.

Ca urmare a anulării sentinţei penale nr.1773/28.10.2002 pronunţată de Judecătoria Satu-Mare în dosar nr.2821/2002 în ceea ce-l priveşte pe inculpatul H.I.G.B., instanţa a revocat şi mandatul de executare nr.2381/12.11.2002 emis de către Judecătoria Satu-Mare în baza acestei hotărâri.

Întrucât în cursul rejudecării cauzei, inculpatul a achitat părţilor civile în fiinţă, prejudiciile cauzate prin infracţiunile comise , instanţa a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţilor civile SC E. SA, SC R.C. prin lichidator G.M.C. S.P.R.L., SC L.I.I. SRL, SC A.R. SRL şi Statului Român prin ANAF şi DGFP Satu-Mare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs penal inculpatul H.I.G.B., solicitând casarea şi modificarea sentinţei atacate în sensul de a se constata că în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală şi fals reţinută în sarcina inculpatului şi drept urmare, a se dispune încetarea procesului penal cu privire la aceste infracţiuni şi reducerea pedepsei pentru infracţiunea de înşelăciune, înlăturarea sporului de pedeapsă.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, conform prevederilor articolului 3856 aliniatul 2 Cod de procedură penală şi articolului 38514 Cod de procedură penală, curtea a constatat că recursul declarat de inculpatul H.I.G.B. este fondat, şi în consecinţă, în baza dispoziţiilor articolului 38515 punctul 2 litera d Cod de procedură penală a fost admis potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

În fapt s-a reţinut că, începând cu luna mai 1997 inculpatul împreună cu martorul I.D. avea calitatea de asociat şi administrator la SC. M. SRL. Satu Mare. În luna aprilie 1998 inculpatul a preluat singur conducerea societăţii ocupându-se singur de toate afacerile acesteia fără a-l consulta pe martorul I.D.si pe contabila societăţii B.C.

Astfel, conform expertizei contabile efectuate în cauză în perioada august 1998 – octombrie 1999 inculpatul nu a evidenţiat în totalitate in actele contabile activităţile comerciale efectuate sau le-a întocmit incomplet , nu a ţinut registrele obligatorii nu a întocmit balanţa şi nici bilanţul contabil neexistând o continuitate sau ordine cronologică în acte.

În primăvara anului 2000 inculpatul a luat legătura cu coinculpatul B.I. urmând să comercializeze diferite produse de larg consum, inculpatul B.I. dând în calitate de administrator împuternicire inculpatului H.I. pentru ca acesta să poată să încheie contracte de furnizări fără a-i acorda şi dreptul de a emite CEC-uri.

Inculpatul H.I. având însă acces la actele firmei inclusiv la carnetul de CEC-uri, în cursul lunii iunie 2000 s-a prezentat singur la SC L.I.I. SRL. si SC A.R. SRL Oradea cu care a încheiat contractele cu. Nr. 2000 pentru mărfuri in valoare de 21.439.373 lei respectiv 1.0.108.334 lei şi a emis două file de CEC pentru aceste sume semnând la rubrica semnătura trăgătorului cu numele de B.I. fapt demonstrat prin expertiza grafologică efectuată în cauză. CEC-urile au fost refuzate de Banca Comercială Ion Tiriac SA. cu menţiunea lipsă totală de disponibil,CEC emis de un trăgător aflat în interdicţie bancară şi aparţinând urmi set de instrumente retrase din circulaţie.

Datorită faptului că SC.B.I.M. SRL. Satu Mare a intrat în interdicţie bancară la sugestia inculpatului H.I. inculpaţii au devenit asociaţi si administratori la SC.B. SRL. Satu Mare

Astfel, in cursul lunii, iulie 2000 inculpaţii s-au deplasat la SC Z.B. SRL. Timişoara de unde au achiziţionat mărfuri în valoare de 14.451.360 lei pentru care inculpatul H.I. a emis CEC-ul cu data de 29. VIII. 2000. CEC-ul fiind prezentat la Banca Romană pentru Dezvoltare în data de 12.IX.2000 fiind refuzat cu menţiunea lipsă totală de disponibil, trăgătorul aflat în interdicţie bancară, CEC retras din circulaţie.

În luna iulie 2000 inculpaţii s-au deplasat la SC E.S. SRL Sibiu cu care au încheiat contractul, nr. 1518/3.VIII. 2000 conform căruia au achiziţionat mărfuri în valoare de 45.954.25-lei pentru care inculpatul H.I. a emis un CEC în data de 30.VIII.2000 care a fost refuzat de bancă din lipsă totală disponibil.

În cursul lunii iulie 2000 cei doi inculpaţi s-au deplasat la SC.V. SA. Târgovişte cu care au încheiat contractul nr. 82/61-3/19. VII. 2000 conform căruia au achiziţionat mărfuri în valoare e 145.605.306 lei pentru care au fost emise trei CEC-uri. Din expertiza grafică efectuată în cauză reunită cele trei CEC-uri au fost completate de inculpatul H.I. din care două au fost semnate de către acesta iar unul de către inculpatul B.I. pentru suma de 40.340.286 lei.

Pentru recuperarea prejudiciului s-a plătit în numerar suma de 8.000.000 lei şi s-a returnat marfă în valoare de 71.473.661 lei partea vătămată constituindu-se ca parte civilă în cauză cu suma de 66.131 .645 lei.

În cursul lunii septembrie 2000 învinuiţii s-au deplasat Ia SC.M.I.E. SRL. Sarmăşag ,jud. Sălaj de unde au achiziţionat mărfuri pentru care inculpatul H.I. a emis un bilet la ordin cu data de 22.IX.2000 cu scadenţă la 13.X.2000 deşi cunoştea că SC.B. SRL Satu Mare se află in interdicţie bancară încă din cursul lunii iulie 2000.

Întrucât infracţiunile prevăzute de art.9 alin.1 litera b şi din Legea nr.241/2005 a fost comise în perioada august 1998 – octombrie 1999 ( a se vedea fila 222 din hotărârea primei instanţe) şi infracţiunea prevăzută de art.290 Cod penal a fost comisă în luna iunie 2000 ( fila 224 , din hotărâre ) s-a împlinit termenul de 5 ani al prescripţiei răspunderii penale prevăzut de art.122 litera. d Cod penal. Astfel că, urmează ca în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală să se dispună încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârşirii acestor infracţiuni.

Astfel, se constată că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, iar pedeapsa a fost just individualizată în conformitate cu dispoziţiile articolului 72 Cod penal cu reţinerea în favoarea acestuia de circumstanţe atenuante care au condus la reducerea pedepsei. Totodată, pedeapsa de 2 ani 4 luni închisoare cu aplicarea art.86/1 Cod penal este justă atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acestuia, cât şi ca modalitate de executare .

În consecinţă, în baza prevederilor articolului 38515 punctul 2 litera b Cod de d procedură penală s-a admis recursul penal declarat de inculpatul H.I.G.B. împotriva sentinţei penale nr.833 din 20 septembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, care a fost casată şi modificată în sensul că :

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare în pedepse individuale, respectiv : 1 an închisoare aplicată în baza art.9 alin. 1 lit.b şi c din Legea 241/2005 , cu aplicarea art.13 Cod penal şi a art.41 alin. 2 Cod penal rap. la art.320 ind.1 alin. 7 Cod procedură penală ,cu reţinerea art.74 şi a art.76 Cod penal ; 1 an şi 10 luni închisoare aplicată în baza 215 alin. 2 şi 4 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal rap. la art.320 ind.1 alin. 7 Cod procedură penală,cu reţinerea art.74 şi a art.76 Cod penal ; 1 lună închisoare aplicată în baza art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal rap. la art.320 ind.1 alin. 7 Cod procedură penală,cu reţinerea art.74 şi a art.76 Cod penal ; 1 an şi 10 luni închisoare aplicată în baza art.215 alin. 2 şi 4 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal rap. la art.320 ind.1 alin. 7 Cod procedură penală , cu reţinerea art.74 şi a art.76 Cod penal ; 1 an şi 10 luni închisoare aplicat în baza art. 215 alin. 2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal rap. la art.320 ind.1 alin. 7 Cod procedură penală ,cu reţinerea art.74 şi a art.76 Cod penal .

În baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art.9 alin.1 lit.b şi c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.13 Cod penal şi art.41 alin.2 Cod penal şi art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi au fost înlăturate pedepsele aplicate.

Au fost menţinute restul pedepselor individuale aplicate inculpatului.

S-au recontopit aceste pedepse în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 10 luni închisoare şi menţinând sporul de 6 luni închisoare aplicat de prima instanţă i s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor hotărârii recurate.

În temeiul dispoziţiilor articolului 192 aliniatul 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.