SPEŢE RELEVANTE ÎN MATERIE
COMERCIALĂ
Somaţie de plată. Cerere în anulare. Inexistenţa căilor de
atac în această materie. Inadmisibilitatea recursului.
Potrivit dispoziţiilor art.8 alin.1 din OG nr.5/2001 privind
procedura somaţiei de plată, împotriva ordonanţei emisă în baza art.1
din acelaşi act normativ, debitorul poate formula cerere în anulare în
termen de 10 zile de la comunicare. Această cerere constituie o
acţiune în fond care potrivit art.8 al.5 din OG nr.5/2001 aprobată prin
Legea nr.295/2002 modificată prin Legea nr.195/2004 se soluţionează
printr-o hotărâre irevocabilă.
Aşa fiind, recursul în materia somaţiei de plată, ca o cale
extraordinară de atac, este inadmisibil.
Prin sentinţa civilă nr.2920/12 mai 2005 pronunţată de
Judecătoria Brăila în dosarul nr.3507/2005 s-a respins ca nefondată
acţiunea în anulare formulată de creditoarea SC X SRL în contradictoriu
cu debitoarea SC Y SRL.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin cererea
înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila sub nr.3507/29.03.2005 SC X SRL
Galaţi a formulat în contradictoriu cu pârâta SC Y SRL acţiune în anulare
împotriva somaţiei de plată emisă prin sentinţa civilă nr.947/09.02.2005 a
Judecătoriei Brăila. Împotriva aceleiaşi sentinţe creditoarea a formulat
acţiune în anulare şi prin cererea înregistrată sub nr.3682/04.04.2005,
cererile fiind conexate.
În motivarea cererii s-a arătat că între cele două părţi a existat o
“înţelegere verbală” ca marfa livrată să fie achitată pe măsură ce este
vândută de reclamantă. Mai arată creditoarea că a achitat o parte din
suma datorată, respectiv 4.000.000 lei depunând chitanţe în acest sens, şi
va achita diferenţa după vânzarea mărfurilor.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a constatat că
prin sentinţa civilă nr.947/09.02.2005 a Judecătoriei Brăila s-a admis
cererea de emiterea somaţiei de plată formulată de creditoarea SC Y SRL
şi a fost somată debitoarea SC X SRL să achite creditoarei suma de
5.799.974 lei cu titlu de diferenţă de preţ. Pentru a pronunţa această
sentinţă instanţa a reţinut că, astfel cum rezultă din copia facturii fiscale
nr.F-4919152/28.04.2004 sunt îndeplinite condiţiile art.1 din OUG
nr.5/2001.
Analizând motivele expuse de reclamantă instanţa a apreciat
că acestea nu sunt fondate. Astfel, factura fiscală nr.F-4919152/28.04.2004
a fost acceptată de reclamanta debitoare din conţinutul facturii nerezultând
condiţionarea plăţii de revânzarea mărfurilor de către reclamanta debitoare.
În lipsa altor probe instanţa a reţinut că între cele două părţi a intervenit un
contract de vânzare-cumpărare în formă simplificată, reclamanta debitoare
având obligaţia de plată a preţului, suma fiind certă, lichidă şi exigibilă. În
ceea ce priveşte chitanţele invocate de către reclamantă instanţa reţine că
s-a ţinut cont de plăţile efectuate aceste sume în privinţa căreia s-a emis
somaţia reprezentând diferenţa de preţ neachitată.
În consecinţă, faţă de prevederile art.8 din OG nr.5/2001,
instanţa a respins acţiunea în anulare ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitoarea SC Y
SRL criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, motivat de faptul că
între părţi a intervenit doar o înţelegere verbală prin care s-au stabilit
raporturile comerciale.
Astfel, pe măsură ce marfa se vindea urmau a fi achitate
sumele de bani corespunzătoare, însă din octombrie 2004 creditoarea nu
s-a mai prezentat la sediul debitoarei pentru a ridica banii rezultaţi din
vânzări şi nici marfa rămasă, care a fost retrasă de la comercializare.
La termenul din 05.09.2005 instanţa a pus în discuţie excepţia
de inadmisibilitate a recursului declarat de debitoare, faţă de prevederile
exprese aplicabile în cauză.
Se reţine că potrivit dispoziţiilor art.8 alin.5din O.G. nr.5/2001
privind procedura somaţiei de plată, aprobată prin Legea nr.295/2002, aşa
cum a fost modificată prin Legea nr.195/2004, hotărârea prin care a fost
respinsă cererea în anulare este irevocabilă.
Împotriva unei astfel de hotărâri nu mai poate fi exercitată calea
de atac a recursului, astfel încât tribunalul constată că excepţia invocată
este întemeiată, urmând s-o admită ca atare, potrivit art.137 Cod civil.
În consecinţă, tribunalul a respins ca inadmisibil recursul declarat de
debitoarea SC Y SRL împotriva sentinţei civile nr.2920/12 mai 2005
pronunţată de Judecătoria Brăila, în temeiul dispoziţiilor art.312 Cod
procedură civilă.
