Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 633/CM
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Răzvan Anghel
– – –
Grefier – – –
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamanta, domiciliată în C,-, -. B, etaj 1,. 24, județul C, împotriva sentinței civile nr. 230 din 23 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăSC SRL, cu sediul în C, Zona Liberă C Sud, 1, -nexa S, județul C, având ca obiect conflict de muncă – contestație decizie concediere.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la datele de 29 octombrie 2009 și 2 noiembrie 2009.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
Reclamanta a declarat recurs la data de 3 martie 2009 împotriva sentinței civile nr. 230 din 23 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt;
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța și înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată intimata pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 6645 din 20 noiembrie 2008 prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă, reintegrarea în funcția deținută anterior cu obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea în funcție și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare acțiunii se arată că prin decizia sus menționată i-a fost desfăcut contractul individual de muncă potrivit art. 68 coroborat cu art. 61 lit. a Codul muncii, decizia fiind nulă absolut potrivit art. 268 Codul muncii întrucât nu există o descriere completă a faptei care constituie abatere disciplinară, nu au fost arătate motivele prin care s-au înlăturat apărările contestatoarei în cadrul
procedurii disciplinare și nu a fost arătată corect instanța competentă să soluționeze contestația, fiind indicată Judecătoria Constanța, în loc de Tribunalul Constanța.
De asemenea s-a mai arătat că s-a făcut o în ceea ce o privește deoarece, deși era vorba de o gestiune colectivă, au fost cercetate disciplinar numai anumite persoane, iar contractul de muncă a fost desfăcut doar acelora care nu au putut fi șantajate și nu au semnat cele incluse de către conducere.
Întrucât pe o lungă perioada de timp, în activitatea prestată nu s-au înregistrat probleme, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii cu o sancțiune mai ușoară potrivit art. 266 Codul muncii întrucât individualizarea sancțiunii poate fi făcută potrivit acestui text.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În apărare, s-a arătat că reclamanta a fost angajată la 21 noiembrie 2007 pentru funcția de gestionar; prin actul adițional nr. 1 din 12 august 2008 contestatoarei i-a fost modificată funcția în aceea de șef raion mărfuri nealimentare.
La data de 31 octombrie 2008 conducerea unității a hotărât efectuarea inventarului anual al stocurilor de mărfuri și mijloace fixe în perioada 31 octombrie 2008 – 5 noiembrie 2008, fiind constatate nereguli în activitatea salariaților mai ales în privința înregistrări operațiunilor de casă, rezultând un minus de casierie în sumă de 9.568,91 euro și al unui plus de 2.257,70 euro motiv pentru care s-a demarat procedura cercetării disciplinare.
Au fost convocate salariatele la data de 11 noiembrie 2008, contestatoarea s-a prezentat depunând o notă explicativă – prin care s-ar fi recunoscut fapta – prin care a adus la cunoștință apărările sale recunoscând fapta și invocând numite argumente, care demonstrează însă neîndeplinirea sau neglijența în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Pentru neglijarea sarcinilor de serviciu care au condus la o lipsă de inventar în gestiunea magazinului, repetată, s-a procedat la desfacerea contractului individual de muncă potrivit art. 58 și 61 lit. a Codul muncii.
La termenul din 30 ianuarie 2009, contestatoarea și-a completat acțiunea cu un nou capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtei la plata despăgubirilor morale în sumă de 10.000 RON motivat pe faptul că desfacerea contractului său individual de muncă, efectuată în preajma sărbătorilor de iarnă, a produs contestatoarei și suferințe de ordin moral.
La același termen, instanța a respins excepția nulității absolute a deciziei contestate, constatând că prevederile art. 268 alin. 1 lit. a și c Codul muncii au fost respectate la întocmirea actului contestat, respectiv decizia conține descrierea faptei care constituie abatere disciplinară – neglijarea sarcinilor de serviciu care au dus la o lipsă de inventar în gestiunea magazinului – și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare – s-a menționat că apărările formulate de contestatoare au fost înlăturate întrucât fapta comisă a fost recunoscută.
Prin sentința civilă nr. 406 din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă contestația ca fiind nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
În calitate de șef raion mărfuri nealimentare, funcție deținută în baza actul adițional nr. 1 din 12 august 2008 la contractul individual de muncă, contestatoarea avea atribuții și sarcini specifice conținute în fișa postului printre care: primirea mărfurilor, recepția cantitativă, calitativă și valorică a acestora; urmărirea realizării cu corectitudine a vânzărilor numai prin emiterea bonurilor de vânzare în sistemul informatic/fiscal, verificarea și încasarea vânzărilor în numerar sau pe carduri prin cititorul special; urmărirea zilnică a stocurilor de mărfuri respectarea mecanismelor de desfășurare a promoțiilor.
Totodată, contestatoarea răspundea de recepția cantitativă și calitativă a mărfurilor, de expunerea la vânzare a acestora, de activitatea întregului personal al magazinului, de întocmirea zilnică a raportului de vânzări, a bonului Zar aportului cititorului de carduri, a raportului de gestiune, a monetarului, numerarului și predarea acestuia la șeful magazinului.
Angajatorul a constatat la inventarul efectuat prin compararea cu stocurile scriptice, produse în plus în valoare de 2.461,10 EURO și produse în minus în valoare de 9.896,01 EURO, inventar consemnat în referatul datat 5 noiembrie 2008, inventar care a relevat minusuri în gestiune mai mari decât la ultimul inventar din 16 iulie 2008.
Acest minus a fost rezultat ca urmare a faptului că în magazin angajații nu au avut o comunicare corespunzătoare, directorul de magazin a favorizat anumiți angajați în sensul că deși nu era permisă vânzarea testerelor de parfum în număr de circa 160 și în valoare de circa 7.000 EURO, după vânzarea acestora doar o parte dintre angajați au beneficiat de banii proveniți din această vânzare, activitățile și sarcinile nu erau distribuite corect, nu exista o programare a pauzelor, în concret neexistând nicio explicație plauzibilă pentru lipsurile mărfurilor din magazin.
În cursul cercetării disciplinare, contestatoarea a explicat lipsa mărfurilor din magazin datorită greșelilor făcute de personalul magazinului la casa de marcat dar și din posibilele furturi comise de terți, s-a dovedit că magazinul a fost dotat cu camere de supraveghere în punctele sensibile respectiv, la intrări și locurile unde se aflau obiecte mici și ușor de sustras, camerele de supraveghere putând acoperi doar 70% din suprafața magazinului, restul rămânând nesupravegheat, revenind personalului obligația supravegherii.
De asemenea, se reține că există sisteme de securitate și antifurt care exclud astfel spargerile cauzate magazinului, argument completat și de faptul că nu au existat înregistrate plângeri referitoare la aceste sustrageri la organele de urmărire penală.
Deși relatările salariatelor audiate cu ocazia cercetării disciplinare au fost diferite în ceea ce privește cauzele care au produs minusul în gestiune, explicații referitoare la: funcționarea defectuoasă a sistemului informatic, cu diferențe între programul de gestiune și casa de marcat, lipsa de performanță a sistemului de supraveghere, neatenția sau erorile umane cauzate de personal la
casă și introducerea manuală a codurilor, solicitarea de către angajate a unor produse și plata acestora la salariu, cert este că prejudiciul constatat de angajator este real, determinat și cauzat în esență de încălcarea repetată a atribuțiunilor de serviciu în principal de către contestatoare dar și de celelalte angajate, dintre care unele au fost sancționate.
Potrivit art. 263 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Răspunderea disciplinară – ca formă a răspunderii contractuale ce se întemeiază pe relațiile de muncă – are ca elemente esențiale calitatea de salariat, existența unei fapte ilicite, vinovăția, rezultatul dăunător și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și acest rezultat.
Fapta ilicită care constituie abatere disciplinară poate fi comisivă – încălcând o obligație de a nu face – sau omisivă – încălcând o obligație de a face. Vinovăția, în această materie, poate îmbrăca oricare dintre formele vinovăției cunoscute de legea penală însă, pentru reținerea acestui element angajatorul trebuie să facă dovada că salariatul cunoștea regulile încălcate, cu atât mai mult cu cât forma de vinovăție constituie un element important de individualizarea sancțiunii.
Sancțiunile disciplinare sunt prevăzute de art. 264 Codul muncii conform cărora angajatorul, în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară, poate aplica una din sancțiunile; a) avertismentul scris; b) suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă ce nu poate depăși 10 zile lucrătoare; c) retrogradarea din funcție, cu acordarea salariului corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile; d) reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%; e) reducerea salariului de bază și/sau, după caz, și a indemnizației de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%; f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Deoarece Codul muncii nu stabilește, în mod imperativ, ordinea de aplicare a sancțiunilor, angajatorul este îndreptățit ca, în funcție de fapta săvârșită urmările produse și vinovăția făptuitorului, să ia măsura desfacerii contractului de muncă, fără a fi obligat a adopta o măsură disciplinară mai gravă, abia după ce a dispus una mai ușoară.
Or, în cazul reclamantei, aceste principii legale de stabilirea răspunderii disciplinare și a individualizării sancțiunii aplicabile, au fost pe deplin respectate de intimată: fapta salariatei este gravă – s-a produs o lipsă în gestiunea de care răspundea aceasta în sumă de 9.896,01 euro; astfel de incidente s-au mai înregistrat în societate – toate inventarele ținute până la concedierea reclamantei soldându-se cu lipsuri importante.
Din toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat că fapta reținută de angajator drept abatere disciplinară întrunește elementele esențiale, sancțiunea aplicată fiind legală și temeinică.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, următoarele:
1. Tribunalul nu a ținut seama de motivele de nulitate absolută a deciziei de desfacere a contractului de muncă în conformitate cu dispozițiile art. 268 Codul muncii deși nu există o descriere completă a faptei, nu au fost indicate motivele pe care s-au înlăturat apărările formulate în cadrul procedurii disciplinare iar instanța competentă era Tribunalul Constanța și nu Judecătoria Constanța, cum în mod eronat s-a consemnat.
2. Pe fondul cauzei, a învederat că în condițiile unei gestiuni colective nu poate fi învinuită numai o persoană pentru daune argumentându-se că a avut funcție de conducere.
A arătat că pe fondul fluctuației de personal erau angajate vânzătoare fără respectarea Legii nr. 22/1969.
S-a făcut trimitere la referatul Directorului comercial al societății, care prezintă adevăratele cauze ale lipsurilor de gestiune.
Prin recunoașterea acestei stări de fapt, conducerea societății ar fi putut dispune aplicarea unei sancțiuni din cele prevăzute de art. 264 lit. a-e din Codul muncii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs, va respinge recursul pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
1. Motivul referitor la nulitatea absolută a deciziei de concediere;
Articolul 268 alin. 2 din Codul muncii dispune:
“Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată”.
Referitor la descrierea faptei în decizia de concediere s-a consemnat că ” a săvârșit abaterea disciplinară gravă constând în neglijarea sarcinilor de serviciu care au dus la o lipsă în inventar în gestiunea magazinului”.
mențiunii de mai sus, respectiv lipsa de inventar în gestiunea magazinului constituie fără îndoială o descriere a abaterii săvârșite printr-o exprimare explicită și nu una generică, astfel că din această perspectivă primul motiv de nulitate invocat urmează a fi înlăturat.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de nulitate învederat, referitor la omisiunea inserării motivelor pentru care au fost înlăturate apărările salariatei, trebuie arătat că această modalitate de întocmire a deciziei nu atrage
nulitatea absolută a acesteia întrucât la redactarea ei s-a avut în vedere poziția exprimată în timpul cercetării disciplinare și anume recunoașterea faptei comise.
C de-al treilea motiv de nulitate invocat este cel referitor la indicarea greșită a instanței competente să soluționeze litigiul.
Acest motiv de nulitate nu poate fi primit întrucât, pe de o parte, recurenta a introdus contestația la instanța competentă, iar pe de altă parte, decizia de concediere a fost rectificată din acest punct de vedere, prin nr. 6830 din 28 noiembrie 2008, în sensul că se menționează că instanța competentă să judece litigiul este Tribunalul Constanța.
2. Motivele referitoare la fondul contestației;
În cauză a fost vorba de o gestiune colectivă, recurenta având funcție de conducere, respectiv de Director de Magazin.
Aceasta, în calitate de de Magazin și în conformitate cu fișa postului, avea atribuția de a administra magazinul asigurând desfășurarea activității de vânzare conform legislației în vigoare și a politicii firmei, creând un mediu adecvat de afacere.
Concedierea recurentei a fost dispusă întrucât aceasta, în considerarea funcției deținute, elabora zilnic rapoarte de vânzări, raportul de gestiune, bonul fiscal totalizator (Z), raportul cititorului de carduri, a monetarului și depunerea periodică la contabilitate.
De asemenea, recurenta avea ca atribuție depunerea zilnică, în contul de la bancă, a încasărilor în numerar, conform instrucțiunilor departamentului de și întocmirea raportării zilnice a vânzărilor și stocurilor magazinului la departamentul comercial al societății.
Acestea erau atribuțiile personale, fără nicio legătură cu împrejurarea că gestiunea era colectivă.
De asemenea, ca director de magazin, avea obligația de a organiza și coordona activitatea întregului personal din magazin.
Chiar dacă a existat o fluctuație de personal, unitatea era prevăzută cu camere de supraveghere, case de marcat, iar “de regulă se făcea inventar de fiecare dată când se angaja sau pleca o persoană pentru a se verifica gestiunea colectivă” a arătat martora.
De asemenea, martora – a arătat că “cheile de la magazin erau deținute de șefa de magazin și asistenta acesteia, fiind un singur rând de chei”.
Aceeași martoră a arătat că s-a întâmplat de mai multe ori ca șefa de magazin să ia bani din casă pentru nevoi personale și că magazinul era dotat cu supraveghere video, care funcționează în fiecare zi.
Cât privește referatul întocmit de directorul comercial al societății HG, aceasta a menționat atât aspecte referitoare la modalitatea de gestionare, aparatura și programele de calculator, funcționarea sistemului informatic, cât și propuneri referitoare la posibile remedieri ale activității.
Dar cele menționate în Referat de directorul comercial nu sunt cauza exclusivă a producerii lipsei în gestiune, în condițiile în care martorii audiați în cauză au arătat și alte cauze de producere a lipsei în gestiune datorate conduitei exclusive a recurentei în calitate de șef de magazin.
Pe de altă parte, împrejurarea că a desfășurat activitate în cadrul societății de peste 3 ani fără a avea probleme disciplinare, nu constituie un argument pentru înlocuirea sancțiunii dispuse cu o altă sancțiune, ci dimpotrivă, experiența dobândită constituia un motiv în plus pentru respectarea atribuțiilor asumate prin fișa postului în funcția de șef de magazin.
Pe cale de consecință, Curtea, găsind criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, însușindu-și totodată considerentele avute în vedere de Tribunalul Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de reclamanta, domiciliată în C,-, -. B, etaj 1,. 24, județul C, împotriva sentinței civile nr. 230 din 23 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăSC SRL, cu sediul în C, Zona Liberă C Sud, 1, -nexa S, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Răzvan Anghel
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/26.11.2009
gref. –
2 ex./27.11.2009
