Prejudiciu previzibil şi direct. Expertiză ipotetică. Rezilierea contractului. încheierea unui nou contract


C. civ., art. 1086

Nu sunt supuse reparării prejudiciile indirecte, deoarece în materie de răspundere civilă contractuală este reparabil numai prejudiciul direct, care se găseşte în legătură cauzală cu faptul care a generat neexecutarea contractului.

Este supus reparaţiei numai prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului, iar daunele reprezentând creşterea preţului de execuţie au caracter de prejudiciu imprevizibil, reparabil doar dacă vina debitorului îmbracă forma intentiei.

Concluziile cu caracter ipotetic menţionate în cuprinsul raportului de expertiză tehnică reprezintă o împrejurare de natură a determina caracterul incert al prejudiciului. Nu se poate stabili caracterul cert al prejudiciului în condiţiile în care odată cu neexecutarea contractului, exista posibilitatea solicitării rezilierii contractului şi încheierea unui contract cu acelaşi obiect cu un alt partener, între prejudiciul invocat şi fapta ilicită neexistând o legătură de cauzalitate directă.

Trib. Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, decizia nr. 36 din 13 ianuarie 2010, nepublicată

Prin sentinţa civilă nr. 1451 din 18 februarie 2008 a Judecătoriei Sectorului II Bucureşti a fost respinsă cererea formulată reclamanta C.E. împotriva pârâtei SC C.D.P. SRL ca neîntemeiată.

Cu privire la capetele de cerere prin care se solicită sumele achitate de către reclamantă în temeiul contractului, prima instanţă a reţinut că vizează, de fapt, o repunere a părţilor în situaţia anterioară. De asemenea, aceasta este o consecinţă directă a rezoluţiunii judiciare, întrucât doar ca urmare a desfiinţării contractului prin pronunţarea de către instanţă a rezoluţiunii se poate ajunge la efectul direct al acesteia, şi anume repunerea părţilor în situaţia anterioară, acestea restituindu-şi una alteia tot ceea ce şi-au prestat în temeiul contractului desfiinţat. Prin urinare, întrucât instanţa nu a fost învestită cu un capăt de cerere prin care să se solicite în principal desfiinţarea contractului prin dispunerea rezoluţiunii, nu se poate da eficienţă repunerii părţilor în situaţia anterioară.

Referitor la capetele de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata prejudiciului cauzat prin îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale, instanţa a reţinut că şi acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, referitor la neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale, instanţa a reţinut din concluziile raportului de expertiză faptul că obligaţiile stabilite în sarcina pârâtei au fost afectate de elemente care nu au depins în mod direct de voinţa acesteia, respectiv situaţia prelungirii sau solicitării emiterii anumitor avize în vederea întocmirii întregii documentaţii conform contractului. Mai mult, instanţa a constatat că pârâta a emis o notificare către reclamantă prin care se sublinia faptul că au fost necesare demersuri suplimentare (cum au fost cele pentru obţinerea avizului de la Autoritatea Aeronautică Română), precum şi faptul că pentru obţinerea autorizaţiei de construire au fost necesare documente din partea reclamantei, solicitare căreia nu i s-a răspuns.

împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta C.E. apreciind ca greşită soluţia instanţei de fond, pentru următoarele considerente:

Conform art. 16 din contractul de proiectare, în situaţia în care una din părţi nu rezolvă probleme ce constituie motive de reziliere, contractul se consideră pe deplin reziliat. Acest lucru poate fi lesne constatat.

Pârâta avea obligaţia contractuală (art. 12) de a elabora o documentaţie. Nu a îndeplinit-o, în condiţiile în care recurenta şi-a respectat obligaţia de plată, conform art. 18 din contract.

Urmare prezentării pârâtei la convocarea la conciliere, a fost încheiat procesul-verbal de conciliere din 5 octombrie 2006, părţile hotărând ca pârâta să pună la dispoziţia unui verificator de proiect neutru atestat MLPAT întreaga documentaţie pe care a susţinut că o avea deja realizată integral.

Deşi apelanta-reclamantă s-a prezentat la sediul pârâtei cu respectivul verificator de proiect, pârâta a refuzat să îi înmâneze acestuia documentaţia pentru a putea fi verificată corespunzător. Acest refuz subliniază în plus imposibilitatea continuării unui contract şi aşa nerespectat de către pârâtă, ducând la rezilierea lui de drept.

Ca urmare, penalităţile de întârziere şi daunele pentru creşterea preţului de execuţie nu puteau fi respinse pentru acest fals argument al nesolicitării rezilierii unui contract, deja reziliat de drept.

A mai susţinut apelanta că obligaţia pârâtei era, conform contractului încheiat, aceea de a elabora documentaţia pentru obţinerea certificatului de urbanism, a avizelor aferente, Proiect Autorizare Construcţii şi Proiectul Tehnic şi Detalii de Execuţie, inclusiv antemăsurători, conform art. 2 şi 12 din contract.

Pârâta nu avea obligaţia contractuală de a obţine vreun aviz, activitate care să justifice nerespectarea termenului de predare a docu

mentaţiei. Documentaţia respectivă (proiectul de arhitectură) trebuia executată în 45 de zile de la data semnării contractului, conform art. 3 din contract, iar executarea acestei obligaţii nu era condiţionată de nimic, aceasta reprezentând obiectul unic al contractului. Mai mult, obţinerea avizelor necesare autorizării executării construcţiei este condiţionată întotdeauna de existenţa unui proiect de arhitectură.

Cu toate acestea, nici la data efectuării expertizei judiciare – 23 octombrie 2007 – pârâta nu a putut prezenta toată documentaţia, aşa cum se reţine în raportul de expertiză.

Prin cele două concilieri încercate, s-a stabilit ca pârâta să predea reclamantei documentaţia pe care a susţinut că a elaborat-o. Pârâta nu a dorit să predea respectiva documentaţie, pentru a fi verificată, solicitând a se face acest lucru la sediul său.

Apelanta arată că nu are nicio culpă în executarea contractului, şi că singura sa obligaţie consta în plata preţului prestaţiei, obligaţie pe care a îndeplinit-o în condiţiile contractuale.

S-a mai susţinut faptul că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra daunelor morale solicitate.

Apelanta solicită schimbarea în tot a sentinţei civile nr. 1451 din 18 februarie 2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată.

In drept, au fost invocate prevederile art. 282 C. proc. civ.

Intimata nu a depus întâmpinare, dar s-a prezentat şi a formulat apărări în prezenta cauză.

Nu au fost administrate probe noi.

Prin decizia comercială nr. 2A din 14 ianuarie 2009, Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială a admis apelul declarat de apelanta C.E., a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul admiterii în parte în parte a acţiunii.

Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul declarat de recurenta reclamantă C.E. împotriva deciziei sus menţionate, a casat decizia şi a trimis cauza pentru soluţionarea recursului la Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială.

Conform art. 315 C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecători.

Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, tribunalul reţine:

Recurenta reclamantă a dedus judecăţii un litigiu izvorât din executarea contractului de proiectare nr. 1 din 10 ianuarie 2006, având ca obiect elaborarea de către intimata pârâtă a documentaţiei tehnice

pentru o unifamilială în comuna Voluntari, sat Pipera, judeţ Ilfov, precum şi obţinerea avizelor tehnice, în beneficiul recurentei reclamante.

Documentaţia trebuia elaborată şi predată beneficiarului, pe bază de proces-verbal de recepţie încheiat între părţile contractante, în termen de 45 de zile calendaristice de la data încheierii contractului, exclusiv perioada emiterii de către autorităţi a certificatului de urbanism.

întrucât recurenta reclamanta a invocat neîndeplinirea de către intimata pârâtă a obligaţiilor asumate, incumba acesteia din urmă să probeze executarea contractului. Prin probele administrate, intimata pârâtă nu a dovedit nici elaborarea documentaţiei tehnice şi nici obţinerea avizelor. Deşi a susţinut, încă din faza prejudiciară, executarea documentaţiei – urmează a se vedea procesele verbale de conciliere -intimata pârâtă nu a depus această documentaţie.

Prima instanţă a respins acţiunea având ca obiect restituirea avansului şi plata daunelor interese, apreciind că recurenta reclamantă trebuia să solicite, cu precădere desfiinţarea contractului.

In opinia tribunalului, în mod legal a apreciat prima instanţă că restituirea avansului reprezintă o repunere a părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului ca efect al rezilierii/rezoluţiunii acestuia. Rezoluţiunea reprezintă o sancţiune de drept civil aplicabilă în raporturile izvorâte din contracte sinalagmatice şi care permite restituirea

prestaţiilor deja efectuate. In cauză, nu a operat un pact comisoriu de ultim grad care să provoace desfiinţarea contractului, Iară intervenţia instanţei şi nici nu s-a solicitat desfiinţarea contractului pe cale judiciară

Art. 16 din contract prevede posibilitatea desfiinţării contractului în condiţiile dreptului civil, iar invitaţiile pentru soluţionarea litigiului pe cale amiabilă nu reprezintă o comunicare a rezilierii în condiţiile contractuale convenite de părţi.

Referitor la cererea de plată a daunelor interese, tribunalul apreciază cererea admisibilă deoarece neexecutarea obligaţiilor contractuale permite creditorului să solicite angajarea răspunderii debitorului.

Conform art. 1082 C. civ., debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune interese sau pentru neexecutarea obligaţiei sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este de rea-credinţă din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină.

Deşi intimata pârâtă a invocat fapta recurentei reclamante, această afirmaţie nu a fost susţinută de dovezi pertinente. Pentru a se putea angaja răspunderea civilă contractuală, persoana ce se consideră preju

diciată trebuie să probeze, pe lângă fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, precum şi vinovăţia.

Conform art. 1084 C. civ., daunele interese ce sunt debitate creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit şi beneficiul de care a fost lipsit.

în art. 15 din contract, părţile au edictat o clauză penală conform căreia, neexecutarea obligaţiilor determină angajarea răspunderii pentru repararea prejudiciului, în condiţiile legii, mai exact 0,15% din valoarea contractului.

Sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei deoarece aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia de predare a documentaţiei prevăzute în contractul de proiectare, iar culpa contractuală se prezumă. Prejudiciul a fost cuantificat anticipat de părţi, astfel încât pârâta datorează penalităţi de 0,15% pe zi din valoarea contractului, respectiv suma de 2.824 lei penalităţi de întârziere. Recurenta reclamanta nu a probat producerea unui prejudiciu moral a cărui reparare să necesite obligarea pârâtei la plata unor daune morale. De asemenea, în opinia tribunalului nu se pot acorda daune reprezentând creşterea preţului de execuţie pentru considerentele ce vor fi redate în continuare.

Un principiu de bază al răspunderii civile contractuale în raport de care instanţa apreciază întinderea prejudiciului, este acela că este reparabil numai prejudiciul direct, care se găseşte în legătură cauzală cu faptul care a generat neexecutarea contractului. Aşadar, nu sunt supuse reparării, prejudiciile indirecte, conform art. 1086 C. civ.

Pentru determinarea prejudiciului, recurenta reclamantă avea obligaţia de a propune dovezi concludente şi utile.

în cauză, a fost administrată proba cu expertiză tehnică, iar expertul a concluzionat că diferenţa între suma pe care reclamanta ar fi cheltuit-o pentru construirea casei în anul 2006 şi suma pentru aceeaşi operaţiune în 2007 este de 102.794 lei. Concluziile expertului au caracter ipotetic, împrejurare ce determină caracterul incert al prejudiciului.

Totodată, în opinia instanţei, nu a fost probată legătura de cauzalitate specifică dintre fapta ilicită şi prejudiciul invocat.

Odată cu neexecutarea contractului de către pârâtă, reclamanta avea posibilitatea de a solicita rezilierea contractului şi să contracteze serviciile unei alte societăţi pentru elaborarea proiectului şi executarea construcţiei. Din acest punct de vedere, între prejudiciul invocat şi fapta ilicită a pârâtei nu există o legătură de cauzalitate directă.

De asemenea, se reţine de tribunal că este supus reparaţiei numai prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului. Daunele

reprezentând creşterea preţului de execuţie au caracter de prejudiciu imprevizibil reparabil dacă vina debitorului îmbracă forma intenţiei, ipoteză nesusţinută – din punct de vedere probator – în prezenta cauză.

In raport de considerentele expuse, a fost admis recursul, modificată în parte cererea şi obligată pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 2.824 lei cu titlu de penalităţi, precum şi la plata sumei de 232 lei.

A fost menţinută soluţia de respingere a celorlalte pretenţii.

Au fost avute în vedere dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041, art. 312 C. proc. civ. De asemenea, a fost obligată intimata la plata către recurentă a sumei de 1.416 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxe şi onorariu avocat.