Sub nr. 4912/180/2010 din 26.03.2010 s-a înregistrat la Judecătoria Bacău propunerea de arestare preventivă a inculpatului ID pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat faptă prev de art .20 Cp rap.la art.208 nalin.1- 209 alin.1 lit.i Cp cu aplicarea art.37 lit.a Cp. şi constând în aceea că :în ziua de 25.03.2010 a pus în hotărârea infracţională de a sustrage bunuri din locuinţa părţii vătămate Fodor Ionuţ Iulian, pătrunzând prin efracţie în locuinţa acestuia, unde a luat mai multe bunuri ( patru pachete conţinând pături noi, un DVD şi cantitatea de 7 kg carne), pe care însă nu a reuşit să le însuşească, activitatea infracţională fiind întreruptă de intervenţia martorilor IF, DB şi DP .
Prin rezoluţia nr.2255/P/2010 din data de 26.03.2010 procurorul a confirmat procesul verbal de începere a urmăririi penale .
Prin ordonanţa din data de 25.03.2010 s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpat.
La data de 26.03.2010, ora 16.00 s-a dispus măsura reţinerii pentru o durată de 24 ore.
Din analiza materialului probator , existent în cauză instanţa consideră că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracţiunea pentru care este cercetat.
Astfel, coroborând declaraţiile părţii vătămate, cu declaraţia martorilor şi cu cea a inculpatului prin care acesta recunoaşte săvârşirea faptei descriind în mod amănunţit împrejurările comiterii acesteia
Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, detenţia este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate „in concreto” pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârşire a unor noi infracţiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariţie a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.
În acelaşi sens s-a pronunţat şi Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei care prin Recomandarea nr. R (80) 11 care la pct. 3 prevede că detenţia provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârşit o infracţiune şi sunt motive serioase de a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucţionare a cursului justiţiei, ori acela ca acuzatul să nu comită o nouă infracţiune gravă.
Punctul 4 al Recomandării specifică în plus că , dacă existenţa nici unuia dintre pericolele enunţate nu a putut fi stabilită , detenţia provizorie s-ar putea, totuşi, justifica , în mod excepţional , în anumite cazuri în care se comite o infracţiune deosebit de gravă.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată că nu există dovezi privind existenţa vreunuia dintre pericolele apreciate, atât de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cât şi de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, ca fiind justificative pentru luare măsurii arestului preventiv.
Astfel, inculpatul ID nu a premeditat comiterea faptei , infracţiunea pentru care este cercetat nu este o infracţiune „deosebit de gravă” în sensul Recomandării nr.R (80) 11 pct.4 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, nu a încercat obstrucţionarea cursului justiţie , ba dimpotrivă a colaborat cu organele judiciare , nu există indicii cu privire la faptul că acesta va săvârşi o nouă infracţiune , ori că se va sustrage cercetării , sau că ordinea publică va fi afectată .
Propunerea parchetului de arestare preventivă a inculpatului se întemeiază doar pe o stare de fapt, respectiv, existenţa unei condamnări anterioare dovedită prin anexarea cazierului judiciar , fapte pentru care inculpatul a fost condamnat şi executat , mai mult peste 10 luni se împlinea termenul de reabilitare de drept , aspecte ce nu dovedeşte o perseverenţă infracţională .
Nefiind dovedită existenţa vreunui pericol care să ameninţe buna desfăşurare a procesului penal în curs, fapt care apare ca o nesocotire a însăşi scopului măsurilor preventive, acesta vizând tocmai asigurarea bunei desfăşurări a procesului( art. 136 Cprpen).
Neexistând vreo cauză care ar putea periclita desfăşurarea procesului penal , caracterul excepţional al măsurii arestului preventiv , pentru considerentele expuse anterior , instanţa va respinge propunerea de arestare preventivă a inculpatului
