C. proc. civ., art. 3434 alin. (2) lit. a)
Excepţia necompetenţei instanţelor de drept comun, invocată în cererea în anularea somaţiei de plată, este neîntemeiată, câtă vreme, în faţa instanţei de fond, debitorul şi-a formulat apărările pe fondul cauzei, fără nicio rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală.
Trib. Vrancea, s. corn. şi de cont. adm. şi fisc., sent. nr. 28 din 5 februarie 2009, în Jurindex
Prin sentinţa civilă nr. 374 din 13.11.2008, Tribunalul Vrancea a admis cererea pentru emiterea somaţiei de plată formulată de creditoarea SC D.E. SRL în contradictoriu cu debitorul SC T. SRL, reţinând că reclamanta creditoare a dovedit că are asupra debitorului o creanţă ce îndeplineşte cerinţele art. 1 din O.G. nr. 5/2001.
împotriva acestei hotărâri, debitorul SC T. SRL a formulat cerere în anulare, solicitând anularea sentinţei civile nr. 374 din 13.11.2008.
La data de 14.01.2009, debitoarea a invocat excepţia de necom-petenţă a instanţelor de drept comun, respectiv a Tribunalului Vrancea, invocând prevederile art. 9 din contract cu privire la soluţionarea eventualelor litigii la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.
Legal citată, crcditoarea SC D.E. SRL nu a formulat apărare în cauză.
Verificându-şi competenţa, în baza prevederilor art. 3434 alin. (2) lit. a) C. proc. civ., Tribunalul reţine faptul că, în faţa instanţei de fond, debitorul şi-a formulat apărările pe fondul cauzei, fară nicio rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală.
în consecinţă, faţă de prevederile legale menţionate, Tribunalul a reţinut procesul spre soluţionare, respingând excepţia necompetenţei materiale ca fiind neîntemeiată.
Notă: Instanţa a respins excepţia necompetenţei materiale, deşi s-a invocat excepţia necompetenţei instanţelor de drept comun, adică necompetenţa generală a tribunalului.