Neinvocarea clauzei compromisorii în faţa primei instante


C. proc. civ., art. 3434 alin. (2) lit. a)

Excepţia necompetenţei instanţelor de drept comun, invocată în cererea în anularea somaţiei de plată, este neîntemeiată, câtă vreme, în faţa instanţei de fond, debitorul şi-a formulat apărările pe fondul cauzei, fără nicio rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală.

Trib. Vrancea, s. corn. şi de cont. adm. şi fisc., sent. nr. 28 din 5 februarie 2009, în Jurindex

Prin sentinţa civilă nr. 374 din 13.11.2008, Tribunalul Vrancea a admis cererea pentru emiterea somaţiei de plată formulată de creditoarea SC D.E. SRL în contradictoriu cu debitorul SC T. SRL, reţinând că reclamanta creditoare a dovedit că are asupra debitorului o creanţă ce îndeplineşte cerinţele art. 1 din O.G. nr. 5/2001.

împotriva acestei hotărâri, debitorul SC T. SRL a formulat cerere în anulare, solicitând anularea sentinţei civile nr. 374 din 13.11.2008.

La data de 14.01.2009, debitoarea a invocat excepţia de necom-petenţă a instanţelor de drept comun, respectiv a Tribunalului Vrancea, invocând prevederile art. 9 din contract cu privire la soluţionarea eventualelor litigii la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

Legal citată, crcditoarea SC D.E. SRL nu a formulat apărare în cauză.

Verificându-şi competenţa, în baza prevederilor art. 3434 alin. (2) lit. a) C. proc. civ., Tribunalul reţine faptul că, în faţa instanţei de fond, debitorul şi-a formulat apărările pe fondul cauzei, fară nicio rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală.

în consecinţă, faţă de prevederile legale menţionate, Tribunalul a reţinut procesul spre soluţionare, respingând excepţia necompetenţei materiale ca fiind neîntemeiată.

Notă: Instanţa a respins excepţia necompetenţei materiale, deşi s-a invocat excepţia necompetenţei instanţelor de drept comun, adică necompetenţa generală a tribunalului.