Încheierea de amânare a pronunţării hotărârii, trebuie semnată de către judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei şi care a pronunţat soluţia asupra fondului cauzei.
Nesemnarea acestei încheieri de către judecător, atrage nulitatea hotărârii pronunţate de acesta, în temeiul art. 105 alin. (2), coroborat cu art. 106 C.proc.civ., dat fiind că, nefiind semnată de către judecător şi deci nefiind supusă cenzurii acestuia, această împrejurare face imposibilă exercitarea controlului judiciar cu privire la compunerea instanţei, prezenţa părţilor, susţinerile acestora, măsurile dispuse de instanţă etc.
Secţia civilă, muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Decizia nr. 963 din 23 aprilie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 11167/2001, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta C.C. Cluj-Napoca împotriva pârâţilor P.I. şi Consiliul local al comunei Baciu şi s-a constatat că reclamanta a dobândit prin atribuire de către Consiliul Local Baciu un drept de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 3.000 mp, pe durata existenţei construcţiei. S-a constatat că pe terenul în suprafaţă de 3.000 mp, atribuit, reclamanta a edificat o construcţie P+1, construcţie care a fost identificată în raportul de expertiză şi s-a dispus partajarea şi dezmembrarea terenului înscris în C.F Baciu prin formarea a două loturi, lotul nr. 2 – teren cu nr. top. nou 1329/2 în suprafaţă de 3.000 mp a fost atribuit Consiliului Local Baciu, în folosinţa C.C. pe durata existenţei construcţiei.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al Consiliului Local Baciu şi a dreptului de folosinţă al reclamantei. A fost respins capătul de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului de 3000 mp.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, la data de 6.02.1971, reclamantei C.C. Cluj i-a fost atribuită în folosinţă o parcelă de teren de către Consiliul Local al comunei Baciu. Pe acest teren reclamanta a edificat un obiectiv turistic, conform autorizaţiilor de construire nr. 32/1991 şi nr. 7/1979. Terenul atribuit în folosinţă se identifică parţial cu terenul înscris în CF Baciu, proprietar tabular fiind numitul P.I. În cauză a fost efectuată şi o expertiză topografică prin care a fost identificat terenul şi sau formulat propuneri de partajare şi atribuire în natură.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, pe de o parte M.M., apel ce a făcut obiectul dosarului nr. A/211/2001 al Tribunalului Cluj, iar pe de altă parte P.I., apel care a fost înregistrat sub nr. B/211/2007 al Tribunalului Cluj.
Prin decizia civilă nr. 215/A/17.04.2008, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. A/211/2001, a fost admis apelul declarat de M.M., cu consecinţa desfiinţării în întregime a sentinţei apelate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare la Judecătoria Cluj-Napoca, în temeiul art. 85 şi art. 105 alin. (2) C.proc.civ., motivat pe faptul că pârâtul P.I. a fost citat prin publicitate, deşi avea moştenitori în viaţă.
Prin decizia civilă nr. 602/A/30.10.2007 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosar nr. B/211/2007, a fost admis apelul formulat de apelantul P.I., împotriva sentinţei civile nr. 11167 din 21.11.2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost desfiinţată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Împotriva deciziei nr. 602/A/2007 a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, solicitând respingerea apelului.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul P.I. s-a opus admiterii recursului, invocând în primul rând excepţia nulităţii recursului pentru nemotivarea lui în drept.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 1646/R/11.09.2008, pronunţată în dosar nr. B/211/2007, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.C. Cluj-Napoca, împotriva deciziei civile nr. 602/A/30.10.2007 a Tribunalului Cluj.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, fiind soluţionată prin sentinţa civilă nr. 7037/11.05.2009, în sensul admiterii în parte a acţiunii reclamantei, astfel: s-a constatat că reclamanta a dobândit prin atribuire de la Consiliul Local Baciu un drept de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 3000 mp, pe durata existenţei construcţiei; s-a constatat că pe acest teren reclamanta a edificat o construcţie parter + 1, identificată prin expertiza întocmită în cauză; s-a dispus partajarea terenului din CF nr. 360 Baciu, prin formarea a două loturi, lotul I cu nr. top nou 1329/1 şi 1330/1 a rămas în aceeaşi carte funciară în favoarea vechilor proprietari, iar lotul nr. II, cu nr. top nou 1329/2, în suprafaţă de 3000 mp. s-a atribuit Consiliului Local Baciu, în folosinţa reclamantei, pe durata existenţei construcţiei; s-a dispus intabularea în CF a dreptului de proprietate al Consiliului Local Baciu şi al dreptului de folosinţă al reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, pârâţii P.I., P.A. şi M.M., solicitând respingerea acţiunii reclamantei şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară din CF nr. 360 Baciu.
Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 672/A/03.12.2009, a admis apelurile pârâţilor, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul respingerii acţiunii reclamantei; totodată, a dispus restabilirea situaţiei anterioare de CF, în sensul radierii înscrierilor efectuate în CF nr. 360 Baciu, sub B + 8 şi B + 9, în baza sentinţei civile nr. 11167/2001 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunţată în dosar nr. 7384/2001; reclamanta a fost obligată la 7225 lei cheltuieli de judecată în favoarea apelanţilor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta C.C. Cluj, solicitând admiterea recursului, în temeiul art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C.proc.civ., modificarea deciziei recurate, cu consecinţa menţinerii în totalitate a sentinţei primei instanţe.
La termenul de judecată din data de 23.04.2010, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (2) C.proc.civ., a invocat un motiv de recurs de ordine publică, şi anume, nulitatea sentinţei primei instanţe, nulitate care decurge din încălcarea de către Judecătoria Cluj-Napoca a dispoziţiilor art. 261 pct. 1-4 C.proc.civ., raportat la art. 260 C.proc.civ.
Examinând recursul prin prisma acestui motiv de recurs de ordine publică, Curtea constată că acesta este fondat, motivat pe următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 260 alin. (1) C.proc.civ., dacă instanţa nu poate hotărî de îndată, pronunţarea se va amâna pentru un termen pe care preşedintele îl va anunţa şi care nu va putea fi mai mare de 7 zile, situaţie în care se va dispune întocmirea unei încheieri de amânare a pronunţării hotărârii, în conformitate cu prevederile art. 255 alin. (2) C.proc.civ., coroborat cu art. 261 alin. (1) pct. 1-4 C.proc.civ.
Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 1-4 C.proc.civ., hotărârea, înţelegând aici hotărârea în sens generic (incluzând atât noţiunea de sentinţă sau decizie, cât şi pe aceea de încheiere), se dă în numele legii şi trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: arătarea instanţei care a pronunţat-o şi numele judecătorilor care au luat parte la judecată; numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, calitatea în care s-au judecat, numele mandatarilor sau reprezentanţilor legali şi al avocaţilor; obiectul cererii şi susţinerile în prescurtare ale părţilor cu arătarea dovezilor; arătarea concluziilor procurorului.
Din dispoziţiile art. 261 alin. (2) C.proc.civ., raportat la art. 258 alin. (1) C.proc.civ., rezultă faptul că hotărârea trebuie să fie semnată de către judecători, iar în cazul soluţionării cauzei în fond, de către judecătorul unic.
Prin urmare, încheierea de amânare a pronunţării hotărârii trebuie semnată de către judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei şi care a pronunţat soluţia asupra fondului cauzei.
Nesemnarea acestei încheieri de către judecător atrage nulitatea hotărârii pronunţate de acesta, în temeiul art. 105 alin. (2), coroborat cu art. 106 C.proc.civ., dat fiind că, nefiind semnată de către judecător, şi deci, nefiind supusă cenzurii acestuia, această împrejurare face imposibilă exercitarea controlului judiciar cu privire la compunerea instanţei, prezenţa părţilor, susţinerile acestora, măsurile dispuse de instanţă etc.
În speţă, instanţa fondului, Judecătoria Cluj-Napoca, a lăsat cauza în pronunţare la termenul de judecată din data de 27.04.2009, dispunând amânarea pronunţării hotărârii în cauză, în baza art. 260 C.proc.civ., pentru data de 4.05.2009.
Această încheiere de amânare a pronunţării hotărârii din 27.04.2009 pentru 4.05.2009 nu a fost semnată de judecătorul fondului, ci doar de către grefier.
În data de 4.05.2009 s-a dispus din nou amânarea pronunţării hotărârii în cauză pentru 11.05.2009, această din urmă încheiere de amânare a pronunţării fiind semnată atât de judecătorul fondului cât şi de către grefier.
Drept urmare, Curtea constată că în cauză este prezent motivul de casare reglementat de art. 304 pct. 5., raportat la art. 297 alin. (2) şi art. 261 alin. (1) pct. 1-4, art. 260,art. 105 alin. (2) şi art. 106 C.proc.civ., impunându-se admiterea recursului, casarea deciziei recurate, iar ca urmare a rejudecării apelurilor, admiterea acestora, anularea în întregime a sentinţe primei instanţe, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare pe fond la aceiaşi instanţă, Judecătoria Cluj-Napoca.
(Judecător Carmen Maria Conţ)
