C. civ., art. 942 şi urm.
O.U.G. nr. 88/1997, art. 24, art. 271)
H.G. nr. 55/19982)
Pentru constituirea, modificarea sau stingerea unui raport juridic, acordul părţilor este determinant, în lipsa consimţământului
valabil exprimat al uneia din părţile care se obligă, contractul neputând exista.
în condiţiile în care documentele preparatorii, concretizate şi prin hotărârea adunării generale a acţionarilor, nu au fost finalizate potrivit procedurilor legale, chiar dacă reclamanta şi-a manifestat opţiunea pentru încheierea unui contract de leasing, condiţia esenţială cerută de lege pentru aceasta nu a fost îndeplinită, acordul părţilor prin negociere directă neputând fi complinit de instanţa de judecată.
C.S.J., Secţia comercială, decizia nr. 4019 din 11 iunie 2002, în R.R.D.A. nr. 9/2003, p. 94
Reclamanta SC O. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Constanţa, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, prin transformarea prin novaţie a contractului de asociere în participaţiune nr. 2649 din 24 iulie 1995, cu plata de daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de întârziere, până la încheierea contractului.
Prin sentinţa civilă nr. 1658 din 15 iulie 2000, Tribunalul Constanţa a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.
Curtea de Apel Constanţa, prin decizia civilă nr. 61 din 31 ianuarie 2001, a respins apelul reclamantei.
împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC O. SRL Constanţa a declarat recurs, solicitând, în esenţă, admiterea acţiunii sale aşa cum a fost formulată.
Recursul este neîntemeiat.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că raporturile comerciale dintre părţi s-au derulat în temeiul contractului de asociere în participaţiune nr. 2649 din 24 iulie 1995, modificat prin acte adiţionale şi prelungit până la 1 august 2001, pentru spaţiul comercial nr. 216,
situat în Constanţa, str. C.D.E. nr. 12. întrucât în timpul derulării contractului, a efectuat lucrări de investiţii mai mari decât cele din contract, reclamanta a solicitat transformarea prin novaţie a acestui contract în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare.
Este adevărat că, potrivit O.U.G. nr. 88/1997, societăţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, pot vinde active din patrimoniul lor, la iniţiativa consiliului de administraţie şi cu acordul F.P.S., ori din iniţiativa şi cu mandatarea reprezentantului său în A.G.A., iar potrivit art. 27, societăţile comerciale care au în derulare contracte de locaţie de gestiune sau asociere în participaţiune pot vinde sau încheia contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, prin negociere
directă cu locatorii sau asociaţii, vânzarea desfaşurându-se cu avizul
F.P.S. încheierea acestor contracte se aprobă prin hotărârea A.G.A., în baza raportului de evaluare şi a condiţiilor de negociere, potrivit H.G. nr. 55/1998 [art. 90 alin. (2) din Normele metodologice privind privatizarea societăţilor comerciale şi vânzarea de active].
Cu alte cuvinte, potrivit acestor dispoziţii legale, societăţile comerciale la care statul este acţionar majoritar au posibilitatea de a vinde, şi nu obligaţia, deci au latitudinea de a hotărî asupra încheierii contractelor de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, prin negociere directă, cu societăţile cu care au în derulare contracte de locaţie
de gestiune sau asociere în participaţie. încheierea unor astfel de contracte trebuie aprobată de adunarea generală a acţionarilor, care trebuie să stabilească preţul, pe baza raportului de evaluare.
Cum reclamanta şi-a fundamentat cererea pe hotărârea A.G.A. din 25 februarie 1999, prin care s-a aprobat, în principiu, încheierea unor contracte de leasing imobiliar pentru mai multe magazine, întocmirea unor rapoarte de evaluare, nu se poate reţine că aceasta ar reprezenta acordul său de voinţă pentru înstrăinarea activului şi nu a stabilit preţul la care urma să se facă valorificarea.
De altfel, potrivit art. 942 şi urm. C. civ., pentru constituirea, modificarea sau stingerea unui raport juridic, acordul părţilor este determinant, în lipsa consimţământului valabil exprimat al uneia din părţile care se obligă, contractul neputând exista.
Ca urmare, în condiţiile în care documentele preparatorii, concretizate şi prin hotărârea A.G.A. menţionată, nu au fost finalizate potrivit procedurilor legale invocate mai sus, chiar dacă reclamanta şi-a manifestat opţiunea pentru încheierea unui contract de leasing, condiţia esenţială cerută de lege pentru aceasta, respectiv acordul părţilor prin negociere directă, nu a fost îndeplinit şi nu poate fi complinit de instanţa de judecată, aşa cum greşit solicită reclamanta.
Astfel că, în raport de prevederile art. 304 C. proc. civ., recursul reclamantei este nefondat şi a fost respins ca atare.
