Încheiere de şedinţă. Amânarea deliberării şi pronunţării hotărârii. Obligativitatea întocmirii unei încheieri separate. Sancţiune.


în cazul în care se amână deliberarea şi pronunţarea hotărârii, potrivit art. 306 teza a ll-a C. proc. pen., instanţa este obligată în conformitate cu prevederile art. 305 alin. 1 C. proc. pen. să întocmească o încheiere de şedinţă separată, cuprinzând menţiunile prevăzute în art. 305 alin. 1 C. proc. pen., care trebuie semnată de preşedintele completului de judecată şi de grefier.

Lipsa acestei încheieri, care face parte integrantă din hotărârea pronunţată, duce la nulitatea absolută a acestei hotărâri, întrucât nu permite verificarea

respectării dispoziţiilor referitoare la compunerea instanţei, şedinţei de judecată, participarea procurorului, prezenţa inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător, când sunt obligatorii potrivit legii.

Secţia Penală, decizia nr. 764 din 25 martie 1998.

Judecătoria Târgu Mureş, prin sentinţa penală nr. 414 din 25 februarie 1997, a condamnat pe inculpaţii: M. E. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. 1, cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen.; C.l. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. 1, cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen. şi G.R.N, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută în art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen.

Instanţa a reţinut că, în noaptea de 22/25 aprilie 1995, inculpaţii C.l. şi M.E., cu complicitatea coinculpatului G.R.N., au lovit pe partea vătămată M.N. în scopul de a o deposeda de un inel de aur. în urma loviturilor ce i-au fost aplicate, partea vătămată a pierdut un dinte, leziune ce a necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.

împotriva hotărârii, rămasă definitivă prin neapelare, s- a declarat recurs în anulare, susţinându-se că au fost încălcate prevederile art. 305 C. proc. pen., deoarece nu s-a întocmit încheiere cu privire la dezbaterile ce au avut loc în şedinţa de judecată când s-a dispus amânarea pronunţării hotărârii.

Recursul în anulare este fondat.

Din dispoziţiile art. 305 alin. ultim din Codul de procedură penală, rezultă că, în cazul amânării pronunţării hotărârii, desfăşurarea procesului în şedinţa de judecată se consemnează într-o încheiere care trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute în acest text de lege, între care şi cele referitoare la prezenţa părţilor şi susţinerile inculpatului în ultimul cuvânt.

Or, din actele dosarului rezultă că dezbaterile au avut loc la 18 februarie 1997, dar s-a omis să fie consemnate într-o încheiere de şedinţă separată, conform art. 305 din C. proc.

pen.

Lipsind această încheiere, nu se poate verifica dacă instanţa a fost compusă conform legii, nici prezenţa inculpaţilor şi a celorlalte părţi, concluziile apărătorilor, precum şi dacă inculpaţii au avut ultimul cuvânt.

Rezultă, aşadar, că lipsa acestei încheieri, considerând că face parte integrantă din hotărârea pronunţată, are ca efect nulitatea absolută a respectivei hotărâri, în conformitate cu prevederile art. 197 alin. 2 şi 3 C. proc. pen., impunând rejudecarea cauzei.