Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.722/CM
Ședința publică din 08 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier – –
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta reclamantă -, domiciliată în C, strada – nr. 16, – 12,. A,. 1, județul C, împotriva sentinței civile nr. 178 din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ” INTERNAȚIONAL”, cu sediul în-, – 36,. B,. 17, județul C, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenta reclamantă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 97558 din 6.10.2009, depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța lasă cauza la a doua apelare pentru a da posibilitate și intimatei pârâte să se prezinte.
După reluarea cauzei, la a doua apelare, se prezintă dl. avocat pentru recurenta reclamantă, iar pentru intimata pârâtă se prezintă d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 62022/17.09.2009, depusă la dosar.
Întrebate fiind, ambele părți declară că nu mai au alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus, motiv pentru care, instanța declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei reclamante având cuvântul susține următoarele:
– prin decizia nr.6/09.06.2008 pârâta a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantei, iar prin decizia nr.2/26.05.2008 reclamantei i-a fost încetat contractul de muncă în temeiul art.55 lit.b din Codul Muncii.
Prin decizia nr.6/09.06.2008 pârâta a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al reclamantei pe motiv că ar fi absentat nemotivat de la locul de muncă în perioada 26.05.2008 – 06.06.2008, cu toate că în acea perioadă reclamanta nu mai avea calitatea de salariat – urmare emiterii deciziei nr.2/26.05.2008, însă reclamanta nu avea cum să absenteze nemotivat de la locul de muncă, din moment ce nu mai avea calitatea de salariat.
Hotărârea instanței de fond este rodul unei greșeli deoarece s-a dat eficiență doar susținerilor pârâtei, chiar dacă reclamanta nu mai avea calitatea de salariat, calitate care este esențială pentru angajarea răspunderii.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în sensul admiterii contestației formulate împotriva deciziei nr.6/09.06.2008,obligarea intimatei pârâte la despăgubiri, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul respingerea recursului formulat de către recurenta reclamantă, invocând următoarele:
– la data de 26.05.2008, societatea pârâtă a prezentat reclamantei un proiect de decizie de încetare a raporturilor de muncă, potrivit art.55 lit.b Codul muncii, urmând ca reclamanta să-și exprime acordul de voință prin consimțământ, însă reclamanta nu a agreat această modalitate de încetare a contractului de muncă, astfel că nu s-a pus problema încetării contractului prin acordul părților;
– încetarea efectivă a raporturilor de muncă s-a realizat prin decizia nr.6/09.06.2008, datorită absențelor salariatei în perioada 26.05.2008 – 09.06.2008. Pentru cercetarea disciplinară reclamanta a fost convocată, s-a prezentat împreună cu avocatul său, însă cercetarea nu s-a putut realiza datorită atitudinii acestora.
Mai arată apărătorul că societatea pârâtă a dorit să desfacă contractul de muncă reclamantei pe cale amiabilă, însă aceasta a refuzat acest lucru. Menționează că din foile de prezență rezultă în mod clar, că reclamanta nu s-a prezentat la serviciu în perioada respectivă.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt din probele administrate și este clar că reclamanta nu a urmărit reintegrarea în funcția deținută anterior, ci doar să primească despăgubiri.
Solicită instanței să aibă în vedere și notele de concluzii depuse la dosar.
În replică apărătorul recurentei reclamante arată că, înscrierile în foile de prezentă sunt făcute de angajator și nu de către reclamantă, iar faptul că aceasta nu a fost prezentă – este problema angajatorului care face aceste înscrieri.
CURTEA:
Curtea, cu privire la recursul de față;
Contestatoarea – – a solicitat în contradictoriu cu intimata SC International SRL, anularea deciziei nr.6/09.06.2008, reintegrarea în funcția deținută anterior, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului individual de muncă, până la efectiva reintegrare cu titlu de despăgubiri, plata daunelor morale în suma de 20.000lei pe fondul dispunerii unei măsuri abuzive si a neexecutării obligației de informare anterior încheierii contractului individual de muncă si plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia contestată s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă datorită absențelor nemotivate în perioada 26.05.2008 – 06.06.2008 deși la data de 26.05.2008 încetase contractul individual al contestatoarei in temeiul art.55 lit. b Codul Muncii, contestatoarea nemaiavând astfel calitatea de salariat la data emiterii deciziei.
Decizia nr.2 din 26.05.2008 a fost contestată întrucât contestatoarea nu-și exprimase acordul în privința încetării raporturilor de muncă.
S-a invocat în prezenta cauză încălcarea obligației de informare instituită de art.17 și 18 din Codul Muncii întrucât anterior încheierii contractului individual de muncă, unitatea nu a respectat obligația de aoi nforma în ceea ce privește contractul individual în ansamblul sau si nici nu a înregistrat acest contract în evidențele conform art.8 din Legea nr.130/1999.
Daunele morale se solicită întrucât contestatoarea consideră că a fost supusă unui abuz întrucât la data de 06.06.2008 contractul sau de muncă era deja încetat.
Prin sentința civilă nr.178/11.02.2009, Tribunalul Constanțaa respins acțiunea formulată de reclamanta – în contradictoriu cu pârâta SC Internațional SRL C și a fost obligată reclamanta către pârâtă la plata sumei de 925 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut:
Se invocă drept motive de nulitate desfacerea disciplinară a acestui contract la o dată la care contestatoarea nu mai avea calitatea de salariat însă la data de 26.05.2008, unitatea a intenționat încetarea raporturilor de muncă amiabil, prin acordul părților, prin înmânarea deciziilor conținând acest temei juridic însă în lipsa acordului de voință al salariatei, proiectul de decizie a rămas în acest stadiu fără a fi finalizat si fără a produce efecte juridice, contestatoarea menținându-și si ulterior acestei date calitatea de salariat. În aceste împrejurări unul din motivele de nulitate invocate se dovedește a fi neconform cu realitatea.
De asemenea cercetarea prealabilă disciplinară a fost efectuată în mod legal, salariata fiind convocată pentru data de 06.06.2008, ora 9,00, la sediul firmei – dovadă fila 25, Comisia de cercetare prealabilă a fost stabilită prin decizia nr.1/ 24.05.2008- fila 24 iar rezultatele cercetării prealabile au fost consemnate în procesul verbal nr.4 / 06.06.2008- fila nr.26-27. În aceste împrejurări intimata și-a respectat obligația instituită de art. 267 Codul Muncii, aceea de declanșare a cercetării prealabile disciplinare, nefinalizată datorită contestatoarei care s-a prezentat la sediul societății însoțită de un avocat susținând ca va justifica absentele nemotivate în fata instanței de judecată în cadrul contestației împotriva sancțiunii disciplinare.
Angajatorul are dreptul de a aplica sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă al unui salariat în condițiile în care a constatat comiterea unei abateri și a demarat procedura disciplinară la care salariatul nu s-a prezentat sau dacă s-a prezentat a refuzat să ofere explicațiile necesare si să uzeze de apărările si susținerile pe care le consideră pertinente si utile, ca în cazul de față.
O decizie emisă în aceste condiții nu este lovită de nulitate absolută întrucât cercetarea disciplinară prealabilă începută de angajator nu a fost finalizată, culpa revenind salariatei, conduitei acesteia, motiv pentru care și această susținere din cadrul contestației este apreciată ca nedovedită.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că din fișele de pontaj aferente lunilor mai și iunie 2008, filele 22-23, rezultă absențele înregistrate de contestatoare în perioada 26.05.2008-06.06.2008, martorii audiați relatând neprezentarea contestatoarei la locul de muncă însă cu motivații diferite.
Din declarațiile martorilor, instanța a reținut că reclamanta nu s-a mai prezentat la locul de muncă deși calitatea sa de salariat a continuat si după această dată.
Din toate probele administrate s-a constat astfel, încălcarea principalei obligații asumate prin contractul individual de muncă de către salariată, obligație instituită atât in contract cât si în regulamentul de ordine interioară care cap. III – obligațiile salariaților, lit. b prevede obligația de respectarea disciplinei muncii iar la lit. c obligația de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul, în contractul colectiv de muncă si contractul individual de muncă.
În aceste împrejurări este dovedită absența contestatoarei de la locul de muncă, nemotivat în intervalul 26.05.2008 -06.06.2008, faptă considerată corect drept abatere disciplinară gravă ce a determinat desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în mod legal si temeinic de către intimată, motive pentru care contestația a fost respinsă ca nefondată iar contestatoarea obligată la cheltuieli de judecată către intimată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamanta care a formulat critici întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 -10 cod procedură civilă.
Prin decizia nr.6/09.06.2008 unitatea a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, pe motiv că reclamant a absentat nemotivat de la locul de muncă în perioada 26.05.2008 – 06.06.2008, iar instanța s-a limitat la a da eficiență doar susținerilor intimatei și a confirmat această acuzație, deși în acea perioadă reclamanta nu mai avea calitatea de salariat care este eminamente esențială pentru angajarea răspunderii
Aceasta, deoarece de la data de 26.05.2008 a încetat contractul individual de muncă în temeiul prevederilor art.55 lit.b din Codul muncii, printr-o decizie care de asemenea a fost contestată și a fost desființată de un alt complet de litigii de muncă.
Față de această situație, reclamanta solicită să se constate că nu putea comite o faptă disciplinară, întrucât nu mai avea calitatea de salariat și că măsură împotriva căreia s-a plâns instanței este una abuzivă.
Prin întâmpinare, intimata SC Internațional SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că, datorită unor disfuncții de comunicare de colaborare între angajator și salariat, unitatea a intenționat încetarea raporturilor de muncă în mod amiabil, prin acordul părților, însă în lipsa acordului de voință al salariatei, proiectul de decizie rămas în acest stadiu, fără a produce efecte juridice, contestatoarea menținându-și și ulterior acestei date calitatea de salariat.
Din fișele de pontaj aferente lunilor mai și iunie 2008, rezultă absențele înregistrate de contestatoare în perioada 26 mai – 06 iunie 2008, perioadă în care nu s-a mai prezentat la locul de muncă, deși calitatea sa de salariat a continuat, nesocotind obligațiile asumate prin contractul de muncă și Regulamentul de ordine interioară cap.III – Obligațiile salariaților – lit.b și
În aceste împrejurări s-a dovedit absența contestatoarei de la locul de muncă nemotivat în intervalul 26 mai 2008 – 06 iunie 2008 faptă considerată de intimată ca o abatere disciplinară gravă ce a determinat desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Instanța a analizat probele administrate cu înscrisuri, proba testimonială cu declarațiile martorilor, procesul verbal al comisiei de cercetare prealabilă disciplinară, reținând în mod corect calitatea contestatoarei de salariat până la 06 iunie 2008 și abaterea disciplinară gravă prin absența de la locul de muncă ce a determinat desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 266 codul muncii “angajatorul dispune sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat”
Prin decizia nr. 6/09.06.2008, societatea a dispus desfacerea disciplinara a contractului de al reclamantei în temeiul art. 6 litera “f” din Regulamentul intern și art. 61, și art. 264 litera “f ” codul muncii, reținându-se că în perioada 26.05.2008 – 06.06.2008 aceasta a absentat nemotivat de la locul de muncă.
Art. VI litera “f” din Regulamentul intern al unității prevede “desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în cazul lipsei nemotivate de la locul de muncă cel puțin 3 zile de program”.
Prin urmare, pentru a verifica dacă sancțiunea aplicată de angajator este una legală, instanța trebuie mai întâi să verifice dacă la acea data între părți se derulau raporturi de muncă deoarece numai în calitate de salariat putea reclamanta să săvârșească una dintre abaterile disciplinare prevăzute de regulamentul intern sau de Codul muncii.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă fără dubiu că unitatea a emis la data de 26.05.2008 decizia nr. 2 prin care se menționa că raporturile de muncă au încetat în temeiul art. 55 litera”b” codul muncii.
Nu se poate reține apărarea intimatei în sensul că această decizie nu și-a produs efectele și că a avut numai caracter de proiect deoarece a fost înregistrată în registrul unității și urma să-și producă efectele în condițiile în care nu era contestată.
Este adevărat că reclamanta nu a fost de acord cu încetarea contractului sau de muncă în condițiile art. 55 litera “b” motiv pentru care a și formulat contestație împotriva acestei decizii, dar această împrejurare nu poate conduce la ideea că o decizie emisa în aceste condiții nu își mai poate produce efectele și că rămâne la stadiul de proiect.
Prin urmare, până la data anulării acestei decizii, reclamanta era îndreptățită să considere ca aceasta nu mai are raporturi de munca cu unitatea, situație față de care, nu se poate aprecia că lipsa sa de la locul de muncă reprezintă o abatere disciplinară ci, efectul deciziei nr. 2/2008.
Societatea nu a făcut dovada că i-a adus la cunoștință reclamantei vreo decizie de revocare a deciziei nr. 2/2008, astfel că nu se poate aprecia în aceste condiții cu privire la modalitatea în care ar fi putut continua raporturile de munca dintre părți.
Având în vedere că după data de 26.05.2008, instituția a dispus încetarea contractului de munca al reclamantei, aceasta nu mai avea cum să menționeze în fisele de pontaj absențe nemotivate pentru o persoană care nu mai avea calitatea de angajat.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că recursul este întemeiat și în conformitate cu disp. art. 312 cod procedură civilă îl va admite și va modifica în tot sentința recurată în sensul admiterii acțiunii în parte.
Va fi anulată decizia nr. 6/09.06.2008 emisă de intimată și va fi obligată aceasta la reintegrarea reclamantei în funcția deținuta anterior emiterii deciziei, conform disp. 78 alin. 2 codul muncii.
Conform art. 78 alin.1 codul muncii, va fi obligată intimata la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei de la data emiterii deciziei până la data reintegrării, aceste sume urmând să fie indexate, majorate și reactualizate în măsura în care reclamanta ar fi beneficiat de ele ca salariat al unității.
În ce privește cererea de plată a daunelor morale, instanța consideră că aceasta este nefondată, deoarece reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului moral cauzat de actul juridic contestat, iar prejudiciul material suferit este suficient compensat prin constatarea nelegalității actului emis și plata drepturilor de care aceasta ar fi beneficiat în calitate de salariat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta reclamantă -, domiciliată în C, strada – nr. 16, – 12,. A,. 1, județul C, împotriva sentinței civile nr. 178 din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ” INTERNAȚIONAL”, cu sediul în-, – 36,. B,. 17, județul
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea.
Dispune anularea deciziei nr.6/09.06.2008 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta la reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior și la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, pentru perioada 09.06.2008 până la reintegrare.
Respinge cererea privind plata daunelor morale.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.12.2009.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond:;
Red.dec.Jud.-/04.01.2010
Tehnored.gref.RD/4ex/05.01.2010
