Potrivit art 3851 alin.2 C.pr.pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Inculpatul C.l. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.211 alin.2 lit.a şi e C.pen., în fapt reţinându-se că în ziua de 27.06.2000 a sustras o geantă diplomat dintr-un autoturism şi, fiind surprins de C.G., l-a lovit pe acesta pentru a-şi asigura scăparea.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a ll-a penală, sub nr.2798/2000.
Dosarul a avut termen la data de 12.07.2000 când, pentru lipsă de procedură cu jnculpatul, s-a amânat cauza şi s-a acordat termen la data de 17.07.2000. împotriva încheierii din 12.07.2000 a declarat recurs inculpatul G.l. Curtea a constatat că recursul este inadmisibil, respingându-l conform art.38515 pct.1 lit.a C.pr.pen.
Potrivit art.3851 alin.2 C.pr.pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
încheierile recurate de inculpat nu fac parte din categoria încheierilor care pot fi atacate separat cu recurs.
(Secţia a ll-a penală, decizia nr. 1282/2000) NOTĂ: Potrivit art.311 Cod pr. penală hotărârile judecătoreşti sunt de trei feluri: sentinţe, decizii şi încheieri.
Din dispoziţiile legale rezultă că încheierile sunt hotărâri date de instanţe în cursul judecăţii, prin care rezolvă alte probleme decât cele rezolvate prin sentinţe sau decizii.
Potrivit art.304 C.pr.pen. încheierea trebuie să cuprindă o serie de date necesare verificării legalităţii activităţii desfăşurate de instanţe, iar datorită faptului că asigură desfăşurarea procesului penal nu pot fi atacate, de regulă, cu apel ori recurs decât o dată cu fondul cauzei. (Judecator Anca Dicu)
