Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui, , contestatoarea S.C. „VD” S.A. a solicitat anularea formelor de emise de Biroul Executorului Judecătoresc Angheluţă Lucian, la cererea creditoarei S.C. „F” S.A., precum şi suspendarea executării silite.
În motivare, reclamanta a arătat că, potrivit somaţiei, judecătoresc i-a solicitat într-un termen incert, 1-5 zile, să se conformeze titlului executoriu, reprezentat de actul de adjudecare.
Contestatoarea a susţinut că actul de adjudecare nu este titlu executoriu în înţelesul legii, întrucât nu este învestit cu formulă executorie, iar instanţa nu a încuviinţat începerea executării silite.
S-a apreciat că actul de adjudecare este lovit de nulitate absolută, fiind obţinut prin fraudarea legii, deoarece creditoarea a obţinut în mod nelegal învestirea cu formulă a unui contract de vânzare-cumpărare, care nu face parte din categoria înscrisurilor susceptibile de a fi învestite, iar încuviinţarea executării silite s-a făcut tot pentru un înscris care nu este titlu.
Contestatoarea a arătat că actul de adjudecare nu poate fi pus în executare nici pentru faptul că el nu conţine obligaţia sa de a-i preda creditoarei folosinţa imobilului, iar în măsura în care intimata ar considera că este deposedată, fără drept, ar trebui să promoveze acţiunea în revendicare.
În drept, au fost invocate prevederile art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Intimata S.C. „F” S.A., prin cererea depusă la dosar la data de 12.03.2007, a formulat întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii, faţă de faptul că a procedat la intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului din mun. V, şi că a intrat în posesia bunului ca urmare a adjudecării din data de 02.08.2005, titlul de proprietate fiind întocmit la 06.08.2002.
Prin încheierea de şedinţă din data de 13.03.2007, Judecătoria Vaslui a respins cererea de suspendare a executării silite, apreciind că obiectul executării silite îl constituie predarea imobilului, în baza actului de adjudecare, conform procedurii instituite de art. 578 şi urm. din Codul de procedură civilă, şi că s-a realizat executarea, potrivit procesului-verbal al executorului judecătoresc din 28.04.2007.
Contestatoarea a formulat cerere de strămutare a cauzei, care a fost admisă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea, dosarul fiind trimis spre soluţionare Judecătoriei Buzău.
După trimiterea cauzei, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Buzău dosarul.
Prin cererea depusă la dosar la data de 09.08.2007, contestatoarea şi-a precizat şi completat acţiunea, în sensul că a solicitat şi să se constate nulitatea absolută a încheierii de şedinţă din 27.01.2002 a Judecătoriei Huşi, prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie a contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate, precum şi obligarea creditoarei la restituirea bunurilor mobile şi imobile care au făcut obiectul actului de adjudecare.
În motivarea completării acţiunii, contestatoarea a arătat că, la data de 10.05.2001, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu S.C. „F” S.R.L., care a fost învestit cu formulă executorie de către Judecătoria Huşi, cu încălcarea unor prevederi legale imperative, respectiv art. 269, 374 şi urm. din Codul de procedură civilă.
S-a susţinut că nu au fost prezentate spre învestire nicio hotărâre judecătorească şi nici un înscris care, pentru a deveni executoriu, trebuie să fie învestit, motiv pentru care contestatoarea a invocat nulitatea absolută.
Un alt motiv de nulitate ar fi, în accepţiunea contestatoarei, faptul că, din conţinutul contractului, se observă că nu sunt fără echivoc clauzele contractuale, că nu se indică preţul produselor, valoarea mărfii contractate, iar la suma totală, menţionată în anexă, se trece o sumă care este corectată fără semnătură şi fără ştampilă.
Contestatoarea a precizat că actul învestit cu formulă executorie este un înscris sub semnătură privată, iar problemele intervenite între părţi pe durata executării convenţiei, se rezolvă fie pe cale amiabilă, fie de către instanţă, astfel cum s-a şi convenit prin contractul.
Cu privire la actul de adjudecare, reclamanta a susţinut că niciunul dintre actele emise de către executorul judecătoresc Boboc Mihai, inclusiv actul de adjudecare, nu conţin denumirea corectă a debitoarei, încălcându-se astfel prevederile art. 387, 389 din Codul de procedură civilă.
Referitor la nulitatea absolută invocată, contestatoarea a apreciat că motivele invocate sunt de ordine publică, astfel încât dreptul la acţiune este imprescriptibil potrivit Decretului nr. 167/1958, iar efectul principal al anulării este retroactivitatea.
Intimata S.C. „F” S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile tardivităţii introducerii acţiunii, autorităţii de lucru judecat, a inadmisibilităţii cererii, lipsei de interes şi a exercitării abuzive a drepturilor procedurale.
Pârâta a susţinut, cu privire la excepţia tardivităţii, că, din actele dosarului, rezultă în mod evident, că este formulată peste termenul legal contestaţia, astfel cum au stabilit şi instanţele anterioare, în fond şi recurs.
Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat, intimata a arătat că obiectul acţiunii îl reprezintă aceleaşi solicitări ca şi în alte acţiuni care au fost soluţionate de instanţe, prin deciziile date.
S-a apreciat că acţiunea este inadmisibilă deoarece imobilul a fost intabulat, are o nouă carte funciară, iar încheierea care face obiectul cauzei de faţă nu mai produce efecte juridice în prezent.
Cu privire la excepţia lipsei de interes, s-a susţinut că acţiunea a mai făcut obiectul dosarelor.
Intimata a arătat că reclamanta a promovat o nouă acţiune, vădit nefondată, exercitată abuziv şi inadmisibil.
La dosar, s-au depus următoarele înscrisuri:
Analizând actele şi lucrările dosarului, cu prioritate excepţiile invocate de către intimată, conform art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa reţine următoarele:
1. Situaţia de fapt:
a) Titlul executoriu în baza căruia s-a început executarea silită şi actele de executare efectuate:
La data de 10.05.2001, între contestatoarea S.C. „V-PD” S.A., în calitate de cumpărător, şi intimata S.C. „F” S.R.L., vânzător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate, având ca obiect produsele menţionate în anexa nr. 1 (filele 137-139 din dosar).
Ca urmare a cererii formulate de către intimata S.C. „F” S.R.L. la data de 22.01.2002, înregistrată pe rolul Judecătoriei Huşi (dosar ataşat la prezenta cauză), prin încheierea din şedinţa camerei de consiliu din 22.01.2002, s-a dispus învestirea cu formulă executorie a contractului de vânzare-cumpărare şi anexa nr. 1 la contract, reţinându-se dispoziţiile art. 56 alin. 2 din Legea bancară, coroborată cu prevederile art. 269 şi art. 376 din Codul de procedură civilă.
Pârâta a solicitat, conform art. 3731 din Codul de procedură civilă, astfel cum era în vigoare la momentul respectiv, prin intermediul executorului judecătoresc Mihai Boboc, încuviinţarea executării silite a contractului care fusese învestit cu formulă executorie, iar prin încheierea din şedinţa camerei de consiliu din 11.02.2002, pronunţată în dosarul al Judecătoriei Vaslui, a fost admisă cererea şi s-a încuviinţat executarea silită împotriva S.C. „V-P” S.A., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul din 10.05.2001 (dosar al Judecătoriei Vaslui, ataşat la prezentul dosar).
Cererea de executare silită (fila nr. 1 din dosarul nr. 315/2002, ataşat, al Biroului Executorului Judecătoresc Mihai Boboc, Vaslui) a fost formulată pentru suma de 32.292 U.S.D. la cursul plăţii, din care 21.301 U.S.D. reprezentau contravaloare preţ şi 10.481 U.S.D. contravaloarea penalităţilor de întârziere calculate până la 31.01.2002, precum şi penalităţi în procent de 0,4 % pentru fiecare zi de întârziere, până la achitarea efectivă a debitului.
Conform actelor din dosarul de executare al Biroului Executorului Judecătoresc Mihai Boboc, cu sediul în municipiul Vaslui, rezultă că s-a procedat la vânzarea imobilului situat în mun. V, proprietatea debitoarei S.C. „V-PD” S.A., iar, conform procesului-verbal de licitaţie imobiliară din 02.08.2002, s-a declarat adjudecatar creditorul intimat S.C. „F” S.R.L.. Rezultă din acest proces-verbal (aflat la filele nr. 60 şi 61 din dosarul ) că debitoarea nu a fost prezentă la licitaţia organizată prin intermediul biroului executorului judecătoresc, actul fiind comunicat, la data de 06.08.2002, prin afişare pe uşa principală a clădirii, conform procesului-verbal întocmit de către agentul procedural MC ( fila 82 din dosarul de executare).
Pe baza procesului-verbal de licitaţie a fost întocmit actul de adjudecare, în temeiul dispoziţiilor art. 516 din Codul de procedură civilă, iar acest act de executare silită nu a fost comunicat debitoarei, ultima comunicare efectuată fiind cea a procesului-verbal de licitaţie din 02.08.2002.
b) Contestaţii la executare şi alte cereri prin care debitoarea a solicitat anularea actului de adjudecare:
Reclamanta S.C. „V-PD” S.A. a formulat contestaţie la executare împotriva actelor emise în dosarul executorului judecătoresc Boboc Mihai, la data de 23.08.2002, după cum s-a reţinut în sentinţa civilă a Judecătoriei Vaslui, pronunţată în dosarul (aflată la filele 53-56 din dosarul, ataşat). Prin această hotărâre a fost admisă contestaţia cu privire la executarea silită pornită împotriva imobilului situat în mun. V şi au fost anulate toate formele de executare din dosarul, inclusiv actul de adjudecare. Din considerentele hotărârii rezultă că a fost respinsă şi excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, invocată de către intimată, iar prin decizia civilă a Tribunalului Vaslui, s-a respins şi recursul promovat de către creditoare.
Prin contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei Tribunalului Vaslui, care a format obiectul dosarului, s-a invocat aceeaşi excepţie, a tardivităţii contestaţiei la executare, iar prin decizia civilă (filele 25-27), a fost admisă contestaţia, anulată decizia civilă, a fost rejudecată cauza, s-a admis recursul declarat de către creditoare şi, pe fond, contestaţia la executare a debitoarei a fost respinsă ca fiind tardivă. Pentru a se hotărî astfel, s-a apreciat că procesul-verbal de licitaţie şi actul de adjudecare au fost comunicate societăţii reclamante la data de 06.08.2002, iar nu la 26.08.2002, cum a reţinut instanţa de fond, iar contestaţia la executare a fost înregistrată peste termenul de 15 zile, prevăzut de art. 401 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta S.C. „V-PD” S.A. a formulat cerere de revizuire care a format obiectul dosarului al Tribunalului Vaslui, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi 7 din Codul de procedură civilă, iar prin decizia civilă (filele 28-30), a fost respinsă această cale de atac extraordinară.
Reclamanta S.C. „V-PD” S.A. a formulat, în contradictoriu cu aceeaşi intimată, S.C. „F” S.R.L., cerere de constatare a nulităţii actului de adjudecare, înregistrată la Judecătoria Vaslui, iar prin sentinţa civilă (fila 19), după ce instanţa a calificat acţiunea ca fiind contestaţie la executare, a respins, ca tardivă, cererea. Hotărârea a devenit irevocabilă, ca urmare a respingerii recursului declarat de către debitoare, conform deciziei civile a Tribunalului Vaslui (filele 32-36).
Reclamanta a formulat şi contestaţie în anulare împotriva sentinţei civile, care a fost respinsă prin sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Vaslui în dosarul (filele 37-40).
Debitoarea a solicitat constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, acţiunea fiind soluţionată prin sentinţa civilă a Judecătoriei Vaslui (filele 41-44), în sensul respingerii, apreciindu-se că, deşi cererea a fost denumită constatare nulitate absolută act juridic, totuşi aceasta vizează nelegala învestire cu formulă executorie a contractului comercial, care poate fi analizată numai pe calea unei contestaţii la executare.
c) Actele de executare emise după actul de adjudecare:
La data de 01.02.2007, intimata S.C. „F” S.R.L. a înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc Angheluţă Lucian, cu sediul în mun. Vaslui, cererea de executare silită (dosar ataşat), prin care a solicitat executarea împotriva debitoarei S.C. „V-PD” S.A., în baza actului de adjudecare, respectiv punerea în posesie cu imobilul pe care l-a adjudecat în urma licitaţiei publice.
În vederea executării silite, executorul judecătoresc a emis somaţia, care a fost contestată de către reclamantă prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui, act în baza căruia i s-a pus în vedere debitoarei ca într-un termen, între 1 şi 5 zile, de la primirea somaţiei, să se conformeze dispoziţiilor art. 387 şi 578 din Codul de procedură civilă, menţionându-se că titlul executoriu îl reprezintă actul de adjudecare nr. 115, iar obiectul executării este punerea în posesie cu imobilul adjudecat.
Executorul judecătoresc a solicitat, conform art. 3732 alin. 1 din Codul de procedură civilă, concursul Poliţiei Municipiului Vaslui pentru îndeplinirea efectivă a executării silite care urma să aibă loc pe 28.02.2007, ora 10.30, în baza actului de adjudecare. La data de 28.02.2007, a fost întocmit procesul-verbal de către executorul judecătoresc, conform căruia s-a stabilit un nou termen, 02.03.2007, pentru ca debitoarea să-şi ridice bunurile predate custodelui. S-a procedat la sigilarea uşilor din interior şi a ferestrelor, cu acordul creditoarei. Bunurile mobile ale debitoarei au fost inventariate conform procesului-verbal din 28.03.2007 şi s-a făcut menţiunea că au rămas în custodia debitoarei S.C. „F” S.R.L..
2. Excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei la executare:
După cum s-a reţinut mai sus, actele de executare contestate de către debitoarea S.C. „V-PD” S.A. , prin cererea înregistrată la Judecătoria Vaslui , sunt cele emise în dosarul al Biroului Executorului Judecătoresc „Angheluţă Lucian”, precum şi a titlului executoriu, pe motive de nulitate absolută. Somaţia a fost comunicată debitoarei la data de 05.02.2007 (fila 6 din dosarul de executare, ataşat), iar procesul-verbal întocmit de către la data de 28.02.2007 i-a fost transmis reclamantei la 13.03.2007 (fila 11 din dosarul de executare).
Potrivit art. 401 alin. 1 din Codul de procedură civilă, contestaţia la executare se poate face în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă, şi, cum ultimul act de executare era procesul-verbal din 28.02.2007, comunicat la 13.03.2007, instanţa apreciază că a fost formulată în termenul legal prezenta acţiune.
Pe calea contestaţiei la executare, astfel cum a fost completată şi precizată, s-a invocat şi nulitatea absolută a titlului executoriu şi a actelor de executare emise în dosarul al Biroului Executorului Judecătoresc Mihai Boboc, invocându-se faptul că respectivul contract nu este titlu executoriu, astfel încât instanţa apreciază că, fiind un motiv de nulitate absolută a unui act, aceasta poate fi invocată oricând, este imprescriptibilă faţă de dispoziţiile art. 2 ale Decretului.
Faţă de aceste considerente, instanţa urmează să respingă ca neîntemeiată excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare.
3. Excepţia autorităţii de lucru judecat:
Obiectul acţiunii de faţă îl reprezintă anularea actelor de executare din dosarele (al B.E.J. Angheluţă Lucian) şi (Mihai Boboc), pe alte motive decât cele invocate în acţiunile promovate anterior şi care au fost soluţionate potrivit hotărârilor menţionate mai sus, la pct. 1 lit. b, precum şi a încheierii din 22.01.2002 a Judecătoriei Huşi, prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie a contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate încheiat între S.C. „F” S.R.L., în calitate de vânzător, şi contestatoarea S.C. „V-PD” S.A.
Debitoarea nu a solicitat niciodată până în acest dosar constatarea nulităţii absolute a învestirii cu formulă executorie a contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 16 şi, ca atare, fiind vorba de acţiuni cu obiect diferit, dar şi întemeiate pe altă cauză juridică, instanţa nu va putea reţine că există autoritate de lucru judecat, şi va respinge excepţia, în baza art. 1201 din Codul civil, cu aplicarea art. 166 din Codul de procedură civilă.
4. Excepţia lipsei de interes:
În motivarea acestei excepţii, intimata a susţinut că acţiunea a mai făcut obiectul dosarelor …….., însă un astfel de motiv nu poate susţine excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii, ci a autorităţii de lucru judecat, care a fost analizată cu prioritate şi respinsă, cu motivaţia redată la punctul 3.
Interesul înseamnă folosul practic urmărit de cel care formulează acţiunea şi acesta trebuie să fie legitim, născut şi actual, personal şi direct. În raport de acest înţeles al interesului, condiţie necesară pentru exercitarea acţiunii civile şi pentru a fi parte în proces, instanţa constată că petenta are interes în promovarea acţiunii prin care solicită anularea formelor de executare silită asupra imobilului său.
În consecinţă, instanţa va respinge ca neîntemeiată şi această excepţie, invocată de către intimată.
5. „Excepţia inadmisibilităţii” acţiunii nu va fi analizată de instanţă ca o „excepţie” procesuală, în condiţiile art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, deoarece aceasta este doar un mijloc de apărare specific, care priveşte modalitatea de respingere a acţiunii, iar motivele invocate de către intimată vor fi analizate pe fond.
Faptul că imobilul care a făcut obiectul vânzării la licitaţie publică, adjudecat de către creditoare, a fost intabulat, nu are nicio relevanţă, orice persoană interesată putând solicita anularea titlului de proprietate în baza căruia s-a făcut intabularea.
6. „Excepţia exercitării abuzive a drepturilor procesuale” nu reprezintă o excepţie, conform art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ci o cerere a pârâtei, întemeiată pe art. 1081 şi art. 723 din Codul de procedură civilă, care ar putea determina, în funcţie de soluţia pronunţată, aplicarea de amenzi civile şi obligarea la despăgubiri.
7. Pe fondul contestaţiei, în drept, faţă de situaţia de fapt descrisă la pct. 1, instanţa reţine că, potrivit art. 372 din Codul de procedură civilă, executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Art. 376 alin. 1 din stabileşte că se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege”.
Din modalitatea de redactare a textului, rezultă cu claritate că hotărârea judecătorească şi titlul executoriu nu sunt noţiuni distincte, ci ultima o include şi pe prima, hotărârea judecătorească fiind tot un titlu executoriu (dacă este definitivă, învestită cu formulă executorie, constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă).
Categoria titlurilor executorii este mult mai largă decât cea a hotărârilor judecătoreşti, putând fi învestite cu formulă executorie acele înscrisuri care, potrivit legii, pentru a deveni executorii, trebuie să îndeplinească această cerinţă.
Legile speciale şi Codul de procedură civilă reglementează mai multe categorii de titluri executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti (după cum cerinţa învestirii cu formulă executorie exista la momentul la care a fost învestit contractul de vânzare-cumpărare), respectiv hotărâri arbitrale, cele străine, recunoscute în România, acte autentice notariale, titlurile de valoare, contractele de credit bancar, de garanţie reală, actele care atestă creanţe fiscale. Trebuie menţionat însă că, după introducerea art. 3741 în Codul de procedură civilă, prin art. I pct. 16 din Legea nr. 459/2006, înscrisurile cărora legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formulă executorie. Un astfel de înscris este şi actul de adjudecare, care reprezintă titlu executoriu, împotriva debitorului, conform art. 516 pct. 8 din Codul de procedură civilă, astfel încât nu va fi reţinut motivul invocat în contestaţie, în sensul că titlul executoriu nu este învestit cu formulă executorie. Cât priveşte cerinţa încuviinţării executării silite, aceasta nu mai era cerută la momentul la care a început executarea silită B.E.J. Angheluţă Lucian (art. 3731 a fost modificat prin Legea nr. 459/2006, care a intrat în vigoare la 13.01.2007).
În prezenta cauză, contractul de vânzare-cumpărare, comercial, încheiat între părţi, sub forma unui înscris sub semnătură privată, nu reprezintă un titlu executoriu, întrucât nicio lege nu îi consacră această putere. Iar legea, în sensul dispoziţiilor citate mai sus, art. 372 din Codul de procedură civilă, este potrivit art. 64 din României, actul normativ adoptat de unica autoritate legiuitoare a ţării, parlamentul, sau ordonanţa de guvern, atunci când actul este emis de către guvern, în baza legii speciale de abilitare (art. 107 din Constituţia României). Instanţa nu va putea reţine aplicabilitatea art. 56 din Legea nr. 56/1998, menţionat în considerentele încheierii de învestire cu formulă executorie, deoarece această normă se referea la contractele de credit bancar, iar nu la contractele comerciale, în general.
În consecinţă, instanţa apreciază că sunt lovite de nulitate cele două încheieri, de învestire cu formulă executorie şi de încuviinţare a executării silite, conform art. 399 alin. 21 din Codul de procedură civilă, şi tot astfel, sunt nule toate actele de executare întocmite de cei doi executori judecătoreşti, inclusiv actul de adjudecare, potrivit principiului retroactivităţii efectelor nulităţii actului juridic. Acest principiu reprezintă aplicarea principiului legalităţii, în sensul că restabilirea legalităţii, încălcate la încheierea actului juridic, impune înlăturarea efectelor produse în temeiul unui astfel de act, pentru că, în caz contrar, sancţiunea ar fi inutilă.
În consecinţă, sub acest aspect, instanţa va admite contestaţia, va anula încheierea de şedinţă din 22.01.1002, pronunţată de Judecătoria Huşi, în dosarul, cu privire la învestirea cu formulă executorie a contractului din 10.05.2001, încheiat între S.C. „F” S.R.L şi S.C. „V-PD” S.A., toate formele de executare emise în dosarul, inclusiv actul de adjudecare, şi din dosarul.
În ceea ce priveşte obligarea pârâtei la restituirea bunurilor mobile şi imobile care au făcut obiectul actului de adjudecare, instanţa constată că nu au făcut obiectul vânzării la licitaţie bunurile mobile ale debitoarei, iar din actele executorului judecătoresc Angheluţă Lucian nu rezultă că reclamanta nu ar avea posesia imobilului, astfel încât acest capăt de cerere va fi respins.
