Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamanta SC … SA a chemat în judecată pe pârâta AAA şi a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 8462 ,02 lei , reprezentând onorarii avocaţiale achitate pentru serviciile de asistenţă juridică şi reprezentare în faţa instanţelor judecătoreşti, într-un proces pe care părţile l-au avut anterior pe rolul Tribunalului Buzău şi al Curţii de Apel Ploieşti.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că SC Biroul de Credit SA a fost chemat în judecată de către AAA pentru a fi obligat să radieze menţiunile referitoare la debitele pârâtei din baza sa de date.
Prin sentinţa civilă Tribunalul Buzău a admis acţiunea promovată de AAA, dar, în acelaşi timp, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ce a fost invocată de SC Biroul de Credit SA.
În judecarea apelului, Curtea de Apel Ploieşti a schimbat în parte sentinţa în sensul că a respins cererea de chemare în judecată, însă a menţinut soluţia Tribunalului cu privire la excepţie. Înalte Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul, a menţinut hotărârea din apel, soluţia asupra excepţiei rămânând astfel irevocabilă.
Reclamanta a învederat că pentru reprezentarea şi asistarea SC Biroul de Credit SA, in acel proces, s-au achitat onorarii de avocat în sumă de 8.462,02 lei, astfel: suma de 5128,31 lei conform facturii fiscale, reprezentând contravaloarea serviciilor de asistenţă juridică şi reprezentare în faţa Tribunalului Buzău, în primă instanţă, în dosarul, suma de 3.333,71 lei conform facturii fiscale, reprezentând contravaloarea serviciilor de asistenţă juridică şi reprezentare în faţa Curţii de Apel Ploieşti, în calea de atac a apelului ce a format obiectul dosarului.
A precizat că aceste sume nu au fost acordate pe cale judecătorească în cadrul litigiului sus amintit, întrucât la data pronunţării hotărârilor judecătoreşti, obligaţia acesteia de achitare a onorariului avocaţial nu devenise încă scadentă.
Faţă de cele relatate, a solicitat instanţei să oblige pârâta la plata sumei de 8462, 02 lei , reprezentând onorarii avocaţiale, ocazionate de litigiul dintre cele două părţi, în cadrul căreia pârâta a căzut în pretenţii faţă de reclamantă prin admiterea excepţiei calităţii procesuale pasive.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 274 al 1 Cod procedură civilă.
În conformitate cu prevederile art. 242 al 2 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 591 lei conform art. 2 alin.1 lit. d din Legea nr. 146 / 1997, şi timbru judiciar în valoare de 3 lei, potrivit art. 3 alin.2 din Ordonanţa Guvernului nr. 32 / 1995.
În probaţiune, a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a ataşat cererii de chemare în judecată, în copie, următoarele înscrisuri: sentinţa civilă a Tribunalului Buzău, decizia civilă a Curţii de Apel Ploieşti, decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, facturile fiscale un extras de cont din data de 21.03.2006 eliberat de Raiffeisen Bank .
Pârâta a formulat întâmpinare în condiţiile art. 115 -118 C. proc. civ., prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
În cuprinsul întâmpinării, în primul rând a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, în ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei Biroul de Credit din dosarul soluţionat la fond de Tribunalul Buzău – Secţia comercială şi Administrativ, cu consecinţa lipsei calităţii procesuale active a Biroului de Credit şi a calităţii procesuale pasive a pârâtei în cauza dedusă judecăţii, motivată de următoarele consecinţe: în dosarul invocat de pârâta Biroul de Credit, a fost introdusă în cauză de instanţă din oficiu prin încheierea din 24 octombrie 2005, prin care s-a dispus repunerea pe rol după ce cauza rămăsese în pronunţare; la primul termen după repunerea pe rol a dosarului, reclamanta – actuala pârâta în cauză – şi-a însuşit apărarea Biroului de Credit şi a achiesat la punctul de vedere al acestuia în ceea ce priveşte lipsa calităţii sale procesuale pasive; prin neapelare de către nici una din părţi a excepţiei Biroului de Credit privind lipsa calităţii sale procesuale pasive, această excepţie a intrat în puterea lucrului judecat, astfel încât în atare situaţie, în baza art.274 C.pr.civ., pârâta din cauza pendinte nu datorează nicio sumă de bani cu titlu de cheltuieli de judecată reclamantei din prezenta cauză.
De asemenea, a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii în condiţiile în care reclamanta Biroul de Credit nu a avut calitate procesuală pasivă în dosarul (pentru care solicită acum cheltuieli de judecată) fapt constatat prin încheiere de instanţă, la care pârâta din prezenta cauză a achiesat la primul termen de judecată în sensul excepţiei ridicate privind lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia aşa cum a fost invocată mai sus, astfel încât cerere de chemare în judecată apare ca inadmisibilă tocmai pe lipsa calităţii procesuale active a Biroului de Credit în prezenta cauză urmare a lipsei calităţii procesuale pasive din cauza în care acum solicită cheltuieli de judecată.
Pârâta a invocat şi excepţia lipsei calităţii Societăţii Civile de Avocaţi „” de reprezentantă a Biroului de Credit motivat de faptul că la dosarul cauzei nu a fost depusă nici o dovadă în acest sens.
Pe fondul cauzei, a învederat că pârâta nu poate fi obligată la cheltuielile de judecată solicitate de Biroul de Credit, întrucât la momentul la care acesta a ridicat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, respectiv 13.12.2005, aceasta fiind de acord cu excepţia ridicată, a reiterat practic în faţa instanţei că nu înţelege să se judece cu actuala reclamantă, ci exclusiv cu BRD. Natura şi valoarea pricinii, poziţia actualei pârâte de reiterare a faptului că înţelege să se judece numai cu BRD şi nu cu SC „Biroul de Credit”, nu justifică angajarea unui apărător. Reclamanta a introdus cu rea credinţă în valoarea cheltuielilor de judecată solicitate, servicii prestate BRD, altele decât cele necesare strict apărării în dosarul. Pretinsele dovezi în ce priveşte valoarea cheltuielilor de judecată efectuate nu pot fi reţinute de instanţă în condiţiile în care nu au fost efectuate pe parcursul derulării procesului, iar în susţinerea lor sunt doar invocate şi nu depuse la dosarul cauzei, înscrisuri datate ulterior soluţionării irevocabile a pricinii; numai în măsura în care aceste cheltuieli erau probate în cadrul procesului, puteau fi solicitate pe calea unei acţiuni separate, şi numai în condiţiile în care şi-a rezervat în faţa instanţei dreptul de a le solicita separat. Prin imposibilitatea probării cheltuielilor de judecată, prin nesolicitate acestora la judecarea pricinii, şi prin nerezervarea dreptului de a le solicita ulterior pe calea unei cereri separate, reclamanta nu le poate solicita, pentru simplu motiv că nu poate proba efectuarea acestora în timpul procesului, iar cele pretins a fi efectuate după soluţionarea irevocabilă a pricinii, nu pot fi reţinute ca fiind reale, pertinente şi concludente pentru soluţionarea pricinii. Reclamanta nici la acest moment nu probează cu documente de plată recunoscute de lege, valoarea cheltuielilor efectuate, astfel încât cerere este vădit nefondată.
Motivaţia reclamantei potrivit căreia cheltuielile „nu au fost acordate pe cale judecătorească în cadrul litigiului întrucât la data pronunţării hotărârilor judecătoreşti, obligaţia de achitare a onorariului avocaţial nu devenise scadentă” nu poate fi reţinută, întrucât pretinsele cheltuieli puteau fi acordate strict numai în cazul în care erau probate în timpul procesului şi nu ulterior, tocmai pentru a putea fi spuse controlului instanţei.
În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.115 C.proc.civ.
Instanţa a dispus din oficiu ataşarea dosarului al Tribunalului Buzău, având ca obiect cererea formulată de d-na AAA în contradictoriu cu Banca Românească de Dezvoltare – Groupe Societe Generale SA pentru radierea acesteia din baza de date, în care a fost pronunţată sentinţa. Acest dosar se afla ataşat la dosarul al Judecătoriei Buzău având ca obiect tot recuperarea cheltuielilor de judecată, acţiune ce a fost însă anulată ca netimbrată.
În baza art. 167 alin.1 C.proc.civ., instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind ca acestea sunt pertinente, concludente si utile dezlegării pricinii.
La termenul din data de 27.01.2009, instanţa apus în discuţia părţilor excepţiile invocate de pârâtă prin întâmpinare şi le-a respins pentru motivele acolo reţinute.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Buzău, d-na AAA a solicitat în contradictoriu cu Banca Românească de Dezvoltare – Groupe Societe Generale SA să se dispună obligarea acesteia de a solicita în scris Biroului de Credit Bucureşti radierea acesteia din baza de date.
La data de 17.10.2005, Tribunalul Buzău a rămas în pronunţare, amânând pronunţarea pentru data de 24.10.2005. La data de 24.10.2005, d-na AAA a depus concluzii scrise. La aceeaşi dată, instanţa a dispus repunerea cauzei pe rol „în vederea introducerii în cauză în calitate de pârâţi a Biroului de Credit Bucureşti şi a BRD – Groupe Societe Generale SA”.
Pe data de 25.10.2005, după ce instanţa luase măsura repunerii pe rol a cauzei, d-na AAA a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, în vederea introducerii în cauză pentru opozabilitate a Biroului de Credit Bucureşti.
Cu ocazia concluziilor pe fond, Biroul de Credit Bucureşti, prin apărător ales, a solicitat să se constate că nu are calitate procesuală, iar reclamanta (pârâta din cauza pendinte), prin procurator, a arătat că este de acord cu excepţia invocate, poziţiile procesuale ale acestora fiind consemnate în practicaua sentinţei, prin care a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Biroului de Credit Bucureşti, iar pe fond admisă acţiunea în raport de cealaltă pârâtă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel BRD – Groupe Societe Generale SA, criticând-o pentru nelegalitate pe fond, acesta fiind admis prin decizia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul, pe fond fiind respinsă acţiunea, decizie menţinută prin respingerea recursului prin decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Comercială în dosarul.
În cadrul acestui proces, Biroul de Credit Bucureşti a fost reprezentat de Societatea civilă profesională de avocaţi „”, sumele plătite cu titlu de onorariu avocat fiind evidenţiate în facturile – 3333,71 lei în dosarul al Curţii de Apel Ploieşti, respectiv– 5128,31 lei în dosarul al Tribunalului Buzău., acestea fiind achitate prin ordin de plata la data de 10.03.2006, respectiv 20.03.2006, potrivit extrasului de cont emis de Raiffeisen Bank SA.
Regimul acordării cheltuielilor de judecată este cârmuit de principiul disponibilităţii, consacrat de art. 129 alin. 6 C.pr.civ., ceea ce înseamnă că acestea vor fi acordate numai în măsura în care au fost solicitate. În aceeaşi ordine de idei, menţionăm faptul că în alineatul 1 al art. 274 C.pr.civ. se stipulează că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Dacă persoanele implicate într-un litigiu nu au solicitat cheltuieli de judecată în cadrul procesului, nimic nu se opune ca acestea să fie solicitate pe calea unei acţiuni separate.
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părţii „care cade în pretenţii”.
Culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanţe a unei cereri, acţiuni ce se dovedeşte a fi neîntemeiată (deci determinarea pârâtului de a ieşi din pasivitatea confortabilă pe care i-o asigură prezumţia că nu datorează nimic nimănui), fie susţinerea unor apărări neîntemeiate (care echivalează cu zădărnicirea reclamantului în încercarea sa de a răsturna prezumţia relativă sus amintită). Astfel înţeleasă culpa procesuală pe care se întemeiază reglementarea din art. 274 C.pr.civ., „partea care cade în pretenţii” poate fi atât reclamantul, cât şi pârâtul.
Aşa cum s-a exemplificat în doctrină, reclamantul este în culpă procesuală dacă cererea de chemare în judecată a fost anulată ca netimbrată, ori calea de atac exercitată a fost anulată ca netimbrată sau ca fiind depusă la instanţa care soluţionează calea de atac (art. 288 alin. 2 şi art. 302 C.pr.civ); dacă cererea s-a perimat; dacă a chemat în judecată o persoană străină de raportul juridic dedus judecăţii; dacă renunţă la judecată sau la dreptul subiectiv; dacă pretenţiile sale nu sunt întemeiate, în tot sau în parte (caz în care culpa procesuală priveşte partea de pretenţii considerate neîntemeiate).
În cadrul dosarului al Tribunalului Buzău, d-na AAA a fixat cadrul procesual, indicând că doreşte să se judece cu BRD – Groupe Societe Generale. Prin încheierea din data de 24.10.2005, instanţa din oficiu a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Biroului de Credit, fiind fără relevanţă pe plan procesual faptul că, la o zi după această dată, anume pe 25.10.2005, reclamanta (pârâta din prezenta cauză) a formulat o cerere de repunere pe rol solicitând introducerea în cauză pentru opozabilitate a Biroului de Credit. Instanţa nu a analizat în nici un fel această solicitare şi nu s-a pronunţat pe ea. Mai mult decât atât, la termenul la care s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Biroului de Credit, reclamanta prin procurator a fost de acord cu admiterea excepţiei invocate.
În căile de atac promovate ulterior d-na AAA nu a formulat apărări în raport de reclamantul din prezentul dosar şi nu a criticat soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.
Introducerea Biroului de Credit în cauză în calitate de pârât fiind o măsură dispusă de tribunal din oficiu la data la care amânase pronunţarea, în lipsa părţilor din dosar şi fără măcar a pune în discuţia acestora măsura respectivă, instanţa apreciază că nu se poate reţine vreo culpă procesuală în sarcina pârâtei din prezenta cauză.
În lipsa stabilirii culpei procesuale nu există fundament juridic pentru a se dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanta din cauza pendinte.
Prin prisma celor analizate anterior, instanţa urmează să respingă acţiunea formulată de reclamantul SC BIROUL DE CREDIT SA în contradictoriu cu pârâta AAA, ca neîntemeiată.
Faţă de soluţia pronunţată cu privire la capătul principal de cerere, în raport de prevederile art. 274 C.proc.civ., instanţa urmează să respingă şi capătul accesoriu referitor la cheltuielile de judecată efectuate în prezenta cauză, reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar.
