Cu adresa Judecătoria Rîmnicu Sărat a înaintat dosarul privind pe reclamantele UV şi SM în contradictoriu cu pârâtele PE şi CA, întrucât prin sentinţa civilă a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Rîmnicu Sărat şi a fost declinată competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Buzău.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamantele UV şi SM au chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâtele PE şi CA, pentru ca în baza probelor ce vor fi administrate să se pronunţe o hotărâre prin care: în principal, să se constate nulitatea absolută a certificatului de moştenitor eliberat de Biroul Notarului Public TM, iar în subsidiar să se dispună anularea acestuia; în temeiul art.88(2) din Legea nr.36/1995 privind notarii publici, solicită să se dispună ca Biroul Notarului Public pârât să elibereze un nou certificat de moştenitor care să cuprindă constatările instanţei privitoare la calitatea reclamantelor, de moştenitoare; să fie obligate pârâtele în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că în ceea ce priveşte calitatea procesuală a biroului notarului public, ce a eliberat actul a cărui nulitate se cere, acesta urmează să stea în judecată nu numai pentru opozabilitate şi pentru a cunoaşte obiectul şi rezultatul judecăţii, dar mai ales pentru că cel de al doilea capăt de cerere reprezintă o obligaţie care nu poate fi dusă la îndeplinire decât de notarul public care a fost indus în eroare la eliberarea actului şi căruia i se cere să înscrie reclamantele în calitate de moştenitoare în noul certificat ce se cere a fi emis.
Reclamantele au învederat că părţile sunt surori. La data de … s-a produs evenimentul juridic al decesului mamei lor OF, iar la data de …. a decedat tatăl, OP. În anul 2004, fără ştirea reclamantelor, pârâtele s-au prezentat la notarul public şi au parcurs procedura dezbaterii succesorale, astfel încât la data de 15.10.2004 a fost eliberat certificatul de moştenitor a cărui nulitate absolută solicită a fi constatată. Astfel, cum rezultă din actul dedus judecăţii, cu prilejul dezbaterii succesiunii, pârâtele au ascuns notarului public faptul că reclamantele sunt de asemenea moştenitoare legale, că sunt în viaţă şi că vin la moştenire în aceeaşi calitate şi în aceleaşi cote. Analizând certificatul de moştenitor se constată următoarele: numai pârâtele s-au declarat moştenitoare; nu sunt alţi moştenitori, de vreme ce în partea finală a actului, după ce se reţine că pârâta CA a renunţat expres la moştenire, notarul menţionează că „Nu sunt renunţători la moştenire în baza art.700 Cod civil”, la întocmirea acestui act, deoarece ştiau că mai sunt şi alţi moştenitori, pârâtele au avut reprezentarea faptului că induc în eroare notarul public, şi au urmărit îndepărtarea reclamantelor, de la succesiune, eliberarea certificatului de moştenitor în forma şi conţinutul arătat, fiind posibilă numai cu complicitatea unei funcţionare din primăria comunei, care a eliberat un act lovit la rândul său de nulitate absolută (anexa 24), deoarece este emis prin fraudă la lege.
Pentru aceste considerente, reclamantele apreciază că actul juridic descris este lovit de nulitate absolută, deoarece a fost încheiat prin fraudă la lege, cu încălcarea unor dispoziţii imperative ale acesteia, cu lipsa consimţământului moştenitorilor declaraţi renunţători şi cu nesocotirea capacităţii de exerciţiu cerută pentru acest tip de act.
O prima motivare a susţinerilor reclamantelor, privitoare la nulitatea absolută o constituie analiza actului prin nerespectarea capacităţii de exerciţiu a persoanei, pentru care formulează următoarele argumente: potrivit dispoziţiilor art.4-5-7 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, „Capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor” art.4 teza I; „Persoana fizică are capacitate de folosinţă şi în afara de cazurile prevăzute de lege, capacitatea de exerciţiu. Capacitatea de folosinţă este capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii capacitatea de exerciţiu este capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii, săvârşind acte juridice” art.5; „capacitatea de folosinţă începe de la naşterea persoanei şi încetează cu moartea acesteia” art.7. În lumina dispoziţiilor art.5 alin.2 din Decretul nr. 31/1954 înlăturarea unei persoane de a avea calitatea de moştenitor apare ca o cauză de nulitatea absolută, pentru ca, un moştenitor acceptant sau neacceptant are o atitudine activă şi îşi exteriorizează voinţa.
O altă motivare a fost formulată prin raportare la consimţământ – ca o condiţie de validare a actului juridic. Or, pentru ca înscrierea moştenitorilor în certificatul a cărui nulitatea absolută o solicită, nu se poate face decât numai după ce aceştia erau identificaţi şi îşi manifestau consimţământul – reclamantele fiind îndepărtate de la dezbatere – nu şi-au putut exprima voinţa prin manifestarea consimţământului privind acceptarea sau neacceptarea expresă a moştenirii, astfel cum au făcut pârâtele, atunci când una a acceptat moştenirea iar alta a renunţat la ea.
De asemenea, acestea au subliniat că nu pot fi ignorate nici dispoziţiile imperative privitoare la citarea „celor care au vocaţie succesorală”. Chiar dacă sunt dispoziţii procedurale, ele se constituie în drepturile procesuale, care nu au fost respectate prin inducerea în eroare a notarului public de către pârâte – cu consecinţa emiterii unui act lovit de nulitate.
Cum dreptul real de proprietatea al reclamantelor, chiar în cota indiviză – este intact, iar actul a fost încheiat în condiţiile descrise, au solicitat să se constate acţiunea întemeiată şi să fie admisă astfel cum a fost formulată, constatând nulitatea absolută a actului juridic dedus judecăţii.
Acţiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 24 lei, potrivit art. 3 alin.1 lit.a1 din Legea nr. 146/1997 şi s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,6 lei, conform art. 3 alin.1 din OG nr.32/1995.
În dovedirea celor susţinute, reclamantele au solicitat proba testimonială, interogatoriul pârâţilor, proba cu înscrisuri, sens în care au depus, în copie, certificat de moştenitor succesiv eliberat de Biroul Notarului Public TM, certificat de căsătorie, certificat de naştere, buletin de identitate, certificat de naştere, chitanţă, chitanţa, chitanţa, chitanţa, chitanţe pe anii 2000-2008.
Legal citate, pârâtele s-a prezentat, iar doamna PE a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională conform dispoziţiilor art.115-119 C.pr.civ.
În motivarea acesteia, a arătat că, faţă de calitatea procesuală a Biroului Notarului Public TM, acţiunea nu a fost formulată şi împotriva Biroului Notarului Publici MT, iar în măsura în care se va solicita introducerea in cauză, solicită respingerea cererii, deoarece aceasta nu poate avea calitate procesuală în prezenta cauză, atât timp cât acţiunea formulată priveşte constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor, biroul notarial nefiind titularul vreunui drept ce ar rezulta din raportul juridic dedus judecăţii.
Cu privire la constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor întocmit de BIROUL NOTARULUI PUBLIC TM, a invocat excepţia neacceptării succesiunii în termenul legal de către cele două reclamante, având în vedere următoarele: la data de … a încetat din viaţă OF, şi au rămas ca moştenitori OP, în calitate de soţ supravieţuitor cu o cotă de ? din succesiune, PE, în calitate de fiica cu o cotă de ? din şi CA, care nu a acceptat succesiunea, conform declaraţiei autentificată, UV, nu a acceptat succesiunea în mod expres sau în mod tacit, SM nu a acceptat succesiunea conform declaraţiei autentificată.
A considerat că niciuna dintre cele două reclamante nu a acceptat succesiunea de pe urma defunctei OF, în termenul legal de 6 luni. Pârâta a relatat că defuncta OF a locuit la pârâta PE, înainte să decedeze, deoarece era bolnavă, iar înmormântarea şi pomenirile ulterioare au fost suportate numai de dumneaei; taxele şi impozitele pentru casa şi teren au fost plătite numai de către aceasta. De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere şi declaraţia autentificată de BNP TA, conform căreia reclamanta SM a declarat că nu a făcut nici un act de acceptare forţată, expresă sau tacită a succesiunii lui OF.
A încetat din viaţă OP, tatăl părţilor, de pe urma acestuia rămânând ca moştenitori: PE, în calitate de fiică ce a cules întreaga masă succesorală şi CA în calitate de fiică, dar nu a acceptat succesiunea, conform declaraţiei autentificate, UV, nu a acceptat succesiune în mod expres sau în mod tacit, SM nu a acceptat succesiunea conform declaraţiei autentificată. Apreciază că niciuna dintre cele două reclamante nu a acceptat succesiunea de pe urma defunctei OF, în termenul legal de 6 luni, deoarece tot pârâta PE a fost cea care s-a îngrijit de aceasta înainte de deces şi a suportat toate cheltuielile de înmormântare şi pomenirile ulterioare.
Faţă de toate acestea, a solicitat admiterea excepţiei de neacceptare în termen legal a succesiunii lui OF şi OP de către cele două reclamante, urmând a respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Pe cale reconvenţională, a solicitat ca, în situaţia în care se va constata că cele două reclamante au acceptat succesiunea de pe urma celor doi defuncţi, să se dispună în baza art.728 C.civ. partajarea averii succesorale rămase de pe urma defuncţilor OF şi OP.
Din masa partajabilă fac parte: a) activ succesoral: bunuri imobile- casă de locuit compusă din C1 în suprafaţă construită de 54.64 mp alcătuită din două camere, bucătărie, hol, construită din paiantă şi acoperită cu ţiglă şi anexele gospodăreşti; C2 în suprafaţă construită de 69,7o mp compusă din magazie, cameră, verandă şi şopron construită din paiantă şi acoperită cu ţiglă; C3 în suprafaţă de 13,36 mp magazie construită din paiantă şi acoperită cu ţiglă, terenurile cuprinse în titlu de proprietate eliberat de Comisia Judeţeană Buzău. bunuri mobile – un număr de 40 acţiuni nominative cu numerele de ordine de la … la …, cu valoare nominală de 2,5 lei fiecare în valoare totală de 100 lei deţinute la SC … SA, deţinute de defunctul OP conform certificatului de acţionar; b) pasiv succesoral: suma de 15.000 lei la nivelul anului 2008 reprezentând cheltuielile de înmormântare şi pomenirile ulterioare plătite numai de pârâta PE, pentru defuncta OF; suma de 15.000 lei la nivelul anului 2008 reprezentând cheltuielile de înmormântare şi pomenirile ulterioare plătite numai de pârâta PE, pentru defunctul OP; suma de 5.000 lei reprezentând monument funerar şi îngrădirea acestuia pentru defunctul OP, sumă plătită numai de pârâta PE, suma de 295 lei reprezentând taxe şi impozite intabularea locuinţei, plătite tot de pârâta PE.
De asemenea, a solicitat ca din masa de partaj să se scadă contravaloarea îmbunătăţirilor suportate de către pârâta PE la casa – gard plasă 60 ml, sobă teracotă, 2 paturi, ciment turnat în bucătăria de vară.
Faţă de cererea reconvenţională prin care solicită partajarea averii rămase de pe urma celor doi defuncţi OF şi OP, apreciază că este necesară disjungerea acesteia şi suspendarea sa până la soluţionarea cererii privind nulitatea absolută a certificatului de moştenitor.
În dovedirea celor susţinute în cerere, a depus, în copie, declaraţie dată de SM, autentificată de Biroul Notarului Public TAC, declaraţie dată de SM, autentificată de Biroul Notarului Public TAC.
Prin încheierea de şedinţă din data de 18.11.2008, instanţa a dispus disjugerea cererii reconvenţionale de restul cauzei, formându-se un nou dosar, înregistrat pe rolul Judecătoriei Buzău.
La solicitarea instanţei, Biroul Notarului Public TM a înaintat cu adresa, dosarele privind dezbaterea succesiunii de pe urma defuncţilor OF şi OP.
La solicitarea pârâtei PE, instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu interogatoriul reclamantelor UV şi SM, iar la cererea acestora din urmă, a administrat proba cu interogatoriul pârâtelor CA şi PE, răspunsurile acestora fiind consemnate, potrivit prevederilor art. 221 C.proc.civ.
În baza art. 167 alin.1 C.proc.civ. instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă dezlegării pricinii.
La propunerea pârâtei PE, instanţa a încuviinţat proba testimonială cu martorele SA şi PI, iar la solicitarea reclamantelor, au fost audiaţi martorii din dosarul notarial BV şi BI, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.
Analizând actele dosarului prin prisma excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor, instanţa reţine următoarele:
Pentru început, instanţa subliniază faptul că orice acţiune în justiţie trebuie să îndeplinească anumite condiţii, printre care se află şi aceea ca partea, în cazul de faţă reclamanta, să aibă calitate procesuală. Calitatea procesuală activă (legitimatio ad causam) contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acţiona. Numai o anumită persoană poate fi reclamantă în cadrul raportului juridic litigios. Condiţia calităţii procesuale prezintă o importanţă considerabilă deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care îşi dispută dreptul în litigiu.
Prin definiţie, calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecăţii.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul fixează cadrul procesual în care se va desfăşura judecata cu privire la părţi, trebuind să justifice atât calitatea sa procesuală, cât şi pe cea a pârâtului. Instanţa are posibilitatea să verifice dacă la data sesizării părţile aveau calitate procesuală.
Obiectul prezentei cause îl constituie constatarea nulităţii absolute a unui certificat de moştenitor eliberat de un birou notarial.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, reiese că la data de …, a intervenit decesul numitei OF, cu ultimul domiciliu în … (conform certificatului de deces), iar la data de …. a intervenit decesul numitului OP, (conform certificatului de deces).
Potrivit art. 651 C.civ., succesiunile se deschid prin moarte. Succesiunea de pe urma defunctei OF s-a deschis, prin urmare, pe data de …., iar de pe urma defunctului OP, pe data de …. În lipsa unui testament, prin prisma dispoziţiilor din Codul civil privitoare la devoluţiunea egală, persoane cu vocaţie legală generală la moştenirea lăsată de OF, respectiv de OP au rămas rudele în linie dreaptă descendentă şi ascendentă, în mod nelimitat în grad, iar în linie colaterală până la gradul al IV-lea inclusiv. Aceasta nu înseamnă că toate aceste rude, împreună şi deodată, vor culege moştenirile lăsate de defuncţi, căci vocaţia lor este numai generală, potenţială, vizând posibilitatea de principiu a acestor persoane de a moşteni, prin efectul legii, patrimoniul persoanei decedate. Vocaţia lor concretă de a culege efectiv aceste moşteniri este determinată prin devoluţiunea succesorală legală, legea instituind o anumită ordine de chemare legală la moştenirea.
Cum, ca principiu de ordine publică, legea precizează ca nimeni nu este obligat a face acceptarea unei moşteniri ce i se cuvine (art.686 C.civ.), chiar în cadrul aceleiaşi clase de moştenitori vocaţia generală se transformă în vocaţie concretă prin manifestarea expresă sau tacită a succesibilului de a culege moştenirea.
Din răspunsurile date de reclamantele UV şi SM la interogatoriul formulat de pârâta PE, coroborate cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, rezultă că cele două reclamante nu au făcut niciun act de acceptare tacită sau expresă a moştenirilor rămase după urma defuncţilor OF şi OP, în termenul de opţiune succesorală de 6 luni de la data deschiderii fiecărei succesiuni.
Sancţiunea neexercitării, în termenul instituit de art. 700 alin.1 C.civ., a dreptului de opţiune succesorală o constituie decăderea din dreptul de a opta, pe cale de consecinţă, persoana respectivă devenind străină de succesiune.
Mai mult decât atât, în cauza pendinte, SM a renunţat în mod expres la cele două succesiuni, prin declaraţiile autentificate de Biroul Notarului Public TAC.
Pentru a stabili cadrul procesual, instanţa va analiza şi modalitatea în care se derulează procedura succesorală în faţa notarului public.
Legea nr. 36/1995, Legea notarilor publici şi a activităţii notariale reglementează în Capitolul V, Secţiunea a III-a, articolele 68-88, procedura succesorală.
Articolul 68 alineatul 1 stipulează că procedura succesorală notarială se deschide, după caz, la cererea oricărei persoane interesate, a procurorului, precum şi a secretarului consiliului local al localităţii în raza căreia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu, atunci când are cunoştinţă că moştenirea cuprinde bunuri imobile, iar potrivit articolului 75, după ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza şi dispune citarea celor care au vocaţie la moştenire, iar dacă există testament, citează şi pe legatari şi testamentar instituit.
Deşi în acest text legal nu se precizează ce fel de vocaţie ar trebui să aibă moştenitorii ce urmează a fi citaţi, din interpretarea sistematică a tuturor textelor legale din capitolul rezervat procedurii notariale, instanţa reţine că se referă la toţi moştenitorii cu vocaţie succesorală generală la moştenirea lui de cuius, adică la toate rudele în linie dreaptă, nelimitat în grad, şi la colaterali, până la gradul patru.
Articolul 76 alineatul 1 dispune că, în cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileşte calitatea moştenitorilor şi legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum şi compunerea masei succesorale, urmând ca pe bază de declaraţie sau probe administrate în cauză se va stabili dacă succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal.
Articolul 88 alineatul 1 arată că cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii.
În cauza de faţă, reclamantele au solicitat anularea certificatului de moştenitor succesiv eliberat de Biroul Notarului Public TM pentru nesocotirea prevederilor art. 75 din Legea nr. 36/1995, privind citarea părţilor.
Legea nu instituie o sancţiune expresă pentru eliberarea certificatului de moştenitor cu nesocotirea normelor privind citarea tuturor moştenitorilor cu vocaţie succesorală. Nu s-ar putea susţine însă că încălcarea acestor prevederi legale ar rămâne fără sancţiune. În acest caz, devine aplicabil regimul nulităţilor virtuale, în sensul că actul se va declara nul numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea sa.
În acest caz, vătămarea ar putea consta în privarea persoanelor respective de drepturile lor asupra moştenirii respective. Cum, în lumina celor analizate anterior, cele două reclamante sunt străine de moştenirea părinţilor lor prin neacceptarea în termenul de opţiune succesorală a succesiunilor de pe urma părinţilor, acestea nu justifică nicio vătămare prin emiterea certificatului de moştenitor a cărui nulitate se solicită. Prin urmare, persoanele străine de succesiune şi care nu justifică niciun alt drept sau interes nu se circumscriu noţiunii de „cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor”, reglementate de lege, neavând calitate procesuală activă pentru a solicita nulitatea certificatelor de moştenitor.
Prin urmare, pentru a avea calitatea de a solicita anularea unui certificat de moştenitor la întocmirea căruia nu a fost citată, o persoană ar trebui să justifice calitatea sa de moştenitor acceptant, care a fost înlăturat de la moştenire prin emiterea acestuia, fie o altă calitate (creditor al succesiunii, creditor al moştenitorului înlăturat etc.) prejudiciat prin actul respectiv. Dacă finalitatea refacerii actului ar fi doar menţionarea părţilor care cer anularea la rubrica destinată persoanelor străine sau renunţătoare, instanţa apreciază că nu se poate dispune anularea actului.
Din depoziţiile martorilor BV şi BI rezultă că percepţia generală în comună a fost aceea că d-na PE era unica moştenitoare, întrucât aceasta a fost cea care s-a preocupat de îngrijirea părinţilor săi, de înmormântarea acestora şi cea care a continuat să locuiască în casa părintească.
Pentru considerentele dezvoltate anterior, instanţa urmează să admită excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor UV şi SM. Deoarece consecinţa firească a admiterii acestei excepţii este respingerea acţiunii ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă, instanţa nu mai poate analiza şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Biroului Notarului Public TM.
Faţă de soluţia la care a ajuns instanţa în urma deliberării, având în vedere dispoziţiile art. 274 C.proc.civ. care prevăd că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanţa urmează să admită cererea pârâtei PE privind acordarea cheltuielilor de judecată. În acest sens, reclamantelor vor fi obligate la plata către pârâtă a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanţelor.
