Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1/CM
Ședința publică din 12 Ianuarie 2010
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier – –
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în com.,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.711/05.06.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL, cu sediul în C,-, -.C,.41, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentul reclamant d-na avocat, în substituire pentru dl.avocat, conform delegației de substituire nr./12.08.2010, depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și urm. Cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Față de lipsa intimatei pârâte, instanța lasă cauza la a doua apelare.
După reluarea cauzei, la a doua apelare, se constată lipsa părților.
Instanța având în vedere că la dosar există depuse împuterniciri avocațiale, însă apărătorii nu s-au prezentat, constată dosarul în stare de judecată și urmează a amâna pronunțarea pentru a le da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.
După rămânerea dosarului în pronunțare se prezintă d-na avocat pentru recurentul reclamant, și dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria 95395/12.01.2010, pentru intimata pârâtă SC SRL
Față de prezența apărătorilor, instanța reia cauza și acordă cuvântul acestora asupra recursului de față.
Având cuvântul apărătorul recurentului reclamant critică hotărârea pronunțată de instanța de fond pentru următoarele considerente: referitor la administrarea probelor – angajatorul era cel care trebuia să depună toate dovezile, trebuia să se constate că nu s-a făcut dovada legalității și temeiniciei deciziei atacate; nu există cadru normativ – respectiv contractul colectiv de muncă la nivel de matură sau contractul colectiv de muncă la nivel național; există o serie de neconcordanțe, falsuri, iar decizia emisă nu reprezintă decât un exces de zel din parte intimatei pârâte, nu sunt depuse acte privind criteriile avute în vedere de intimată în aplicarea hotărârii de reducere de personal.
Toate neconcordanțele menționate mai sus sunt expuse pe larg în motivele de recurs. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii în principal cu trimitere la instanța de fond pentru reluarea judecății în vederea administrării probelor, iar în subsidiar, casarea cui reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond admiterea contestației cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul solicită respingerea recursului de față, întrucât hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, iar reorganizarea activității societății au fost avute în vedere și respectate toate dispozițiile legale. De asemenea, menționează că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Curtea cu privire la recursul civil de față;
a declarat recurs la data de 7 septembrie 2009 împotriva sentinței civile nr.711 din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin contestația inițială și precizată la data de 06.02.2009, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.01.2009, contestatorul a solicitat anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă, repunerea în situația anterioară – reintegrarea în funcția deținută anterior, plata despăgubirilor bănești reprezentând salariile actualizate, indexate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data concedierii și până la efectiva reintegrare, plata daunelor materiale de 3.000 lei, daune morale de 5.000 lei și cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că în realitate concedierea s-a datorat cererii de concediu de odihnă din data de 12.11.2008, cerere la care în loc de răspuns a primit afirmația din partea patronului în sensul că va fi concediat, astfel că a formulat o plângere la ITM C.
În continuare, a doua zi contestatorul a avut discuții cu conducerea intimatei legate de retragerea plângerii de la ITM, fiind amenințat cu concedierea în cazul în care nu-și retrage această plângere.
În aceste condiții, la data de 14.11.2008, patronul a la contestator cu documente, cerând semnătură pentru faptul că i-au fost plătite drepturile salariale fără semnarea ștatelor de plată și pentru modificarea fișei postului începând cu data de 01.01.2008, dar contestatorul a refuzat aceste semnături, situație în care i-a fost cerută demisia.
Deși i s-a spus că este concediat, contestatorul s-a prezentat la locul său de muncă în fiecare zi timp de două săptămâni însă i-a fost refuzat accesul pe motiv că nu mai este salariatul intimatei.
Ulterior contestatorul a primit prin poștă comunicare în sensul că este convocat la cercetarea disciplinară pentru abaterea disciplinară pentru absențe nemotivate.
Fiind motivat de aspectul financiar și de imposibilitatea găsirii altui loc de muncă în pragul sărbătorilor de iarnă, contestatorul a retras plângerea de la ITM și în aceste condiții a fost reprimit la muncă însă în scurt timp a fost chemat în biroul patronului unde o persoană care s-a prezentat drept avocatul firmei i-a înmânat pentru semnare un act din care rezulta că în calitate de salariat își dă acordul pentru încetarea contractului individual de muncă, însă contestatorul a refuzat semnarea acestor acte.
Din acel moment, contestatorul nu a mai prestat ore suplimentare, ceea ce l-a afectat foarte mult și i-a creat un prejudiciu mare și un sentiment de inferioritate față de colegii săi.
În realitate motivul din decizie, respectiv situația financiară a intimatei, nu este real, deoarece contestatorul a fost singurul salariat asupra căruia s-a luat această măsură iar intimata a angajat imediat o altă persoană.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, contestatorul arată că în urma excluderii de la efectuarea orelor suplimentare, veniturile lunare s-au diminuat astfel că a fost nevoit să contracteze împrumuturi de la cunoștințe sau rude în diferite sume, pentru achitarea ratelor la obiectele electro -casnice achiziționate.
Deși a căutat alt loc de muncă, nu a reușit angajarea în actualele condiții dificile global.
Anexat contestației se depune decizia contestată, copia contractului individual de muncă, declarația contestatorului datată 14.11.2008, fișa postului contestatorului și răspunsul ITM la petiția adresată la 02.12.2008.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată, întrucât măsura aplicată contestatorului a fost luată ca urmare a analizei bine documentate a situației financiare iar pentru a se salva de la faliment, organigrama trebuie adaptată la nivelul real de activitate.
Anexat întâmpinării s-a depus documentația aferentă deciziei contestate, constând în organigramele anterioare și ulterioare emiterii deciziei și dovezile de comunicare.
Sub aspect probator contestatorul a solicitat administrarea înscrisurilor, interogatoriului intimatei și proba testimonială cu martorul, iar intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul contestatorului și audierea martorilor și, încuviințate și administrate de instanță.
Prin sentința civilă nr. 711/05.06.2009, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SRL
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorul a fost concediat pentru motive ce nu țin de persoana sa, respectiv pentru dificultățile economico-financiare conform art. 58, 65-66 codul muncii.
Prin hotărârea Adunării Generale a Asociaților din data de 29.12.2008, ca efect al materialului justificativ întocmit de serviciul de din data de 20.12.2008,s-a aprobat modificarea organigramei în sensul desființării unor posturi respectiv electrician auto și electromecanic auto, organigrama anterioară -fila 27 cuprinzând postul ocupat de contestator iar cea ulterioară – fila 28 nu mai cuprinde acest post.
Acest aspect este relevat și de martorul care a relatat că inițial erau doi electromecanici auto iar în prezent este doar unul,un alt electromecanic auto și-a dat demisia tot pentru faptul că nu mai era activitate, situație în care li s-a comunicat că urmează reduceri de posturi.
Martorul a relatat prezența contestatorului la firma la care era angajat martorul – în luna noiembrie 2008 pentru a i se oferi un loc de muncă, fără a spune și motivul.
Astfel, concedierea contestatorului s-a realizat datorită condițiilor efective financiare, dificile în care s-a aflat intimata, scăderii volumului de activitate, a lucrărilor.
Potrivit art. 65 codul muncii, concedierea salariatului din motive ce nu țin de persoana acestuia se poate realiza dacă angajatorul întâmpină dificultăți în activitate respectiv i se diminuează volumul de activitate, sau trece printr-o perioadă de transformări tehnologice sau reorganizarea activității.
Din punct de vedere al legalității, se cere ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, respectiv un caracter obiectiv.
Desființarea locului de muncă trebuie să se prezinte ca o suprimare din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia ori în statul de funcțiuni și când nu mai este reînființat în scurt timp.
Cauza desființării trebuie să fie reală și serioasă, să aibă caracter obiectiv adică să fie determinată de dificultăți economice sau transformări tehnologice, să aibă la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și să nu disimuleze realitatea.
În cazul de speță, reorganizarea a constat în desființarea efectivă a postului ocupat de contestator, care nu se mai regăsește în organigrama intimatei, situație datorată scăderii volumului de activitate, față de care adunarea generală a asociaților a hotărât desființarea a două posturi -de electrician auto din cele trei existente ( ocupat de contestator ) și unul de electromecanic auto din cele două existente ( ocupat de ), deoarece s-a apreciat că este posibilă preluarea activității de către celelalte posturi.
În aceste condiții, justificarea desființării postului ocupat de contestator este realizată prin analiza activității intimatei în anul 2008, care a relevat o scădere a activității raportat la anii trecuți, prin hotărârea adunării generale a asociaților urmată de aplicarea întocmai a măsurii stabilite, organigrama ulterioară dovedind aplicarea corectă a acestor hotărâri în privința contestatorului.
Din nici o probă administrată nu se confirmă susținerea contestatorului în sensul că temeiul concedierii este altul, că a avut caracter disciplinar, altfel decât cel menționat în decizie și nici faptul că această concediere este lovită de nulitate, desființarea postului ocupat de contestator este reală, efectivă, serioasă și nu s-a urmărit îndepărtarea contestatorului din colectivul intimatei, nefiind unicul salariat concediat.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. Nulitatea prevăzută de art.304 pct.9 rap.la art.304/1 cod pr.civilă, în ce privește administrarea probelor în cauză.
Instanța de fond a nesocotit dispozițiile art.287 din codul muncii, referitor la sarcina probei, deoarece, în condițiile în care angajatorul nu a depus toate dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare. Trebuia să se constate că nu s-a făcut dovada nici a legalității, nici a temeiniciei deciziei atacate.
A învederat că nu au fost avute în vedere disp. art.241 alin.1 codul muncii, conform cărora și pentru intimată sunt obligatorii contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii de activitate și contractul colectiv de muncă la nivel național.
Nu s-au făcut următoarele probe cu înscrisuri care cădeau în sarcina intimatei:
– dovada demersurilor anterioare, efective, făcute la AJOFM pentru găsirea unui alt loc de muncă;
– acte din care să rezulte criteriile avute în vedere de intimată în aplicarea hotărârii de reducere de personal;
– nu se explică de ce, dacă în contractul de muncă și în organigramă apare postul ocupat ca fiind electromecanic auto, au fost întocmite două fișe ale postului, ambele pentru electrician auto;
– există de asemenea, două exemplare foarte deosebite între ele din documentul numit “justificare” a reducerii de personal.
Nu a fost observată împrejurarea că data încheierii este 10.01.2008, în timp ce fișele de mai sus poartă ca dată 01.01.2008, adică prima zi din an, zi nelucrătoare prin lege.
De asemenea, instanța nu a cerut o societății să lămurească modul de finalizare a unei cercetări disciplinare, pentru care a fost invitat cu adresa diferită, deoarece poartă antet complet, număr și data de înregistrare 11/13.11.2008.
Un alt aspect nelămurit este cel referitor la declarația dată la. prin care a arătat că și-a primit drepturile cuvenite fără ștate de plată.
2. invocatnulitatea prev. de art.304 pct.7 rap.la art.3041cod pr.civilă.
Instanța de fond a apreciat că a avut loc o reală restrângere a activității, însă în ce privește procedura de încadrare în muncă, de selectare la aplicarea măsurii de concediere, nu a respectat legea.
Fără a existat proces verbal de selecție între cei trei salariați, societatea i-a comunicat faptul că îi va înceta contractul de muncă cu începere de la 05.01.2009 cu preaviz de 20 de zile.
În decizia de concediere încetarea dispusă la 07.01.2009 produce efecte retroactive de la 05.01.2009 când începe să curgă termenul de preaviz, până la 31.01.2009, deși ultima zi era de sâmbătă, deci zi nelucrătoare.
Desfacerea operează de la data de 01.02.2009, zi de duminică, cu maximă grabă aceasta este înregistrată în aceeași zi la. deși nefiind comunicată nu putea produce efecte.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs, va respinge recursulpentru următoarele considerente:
Analiza criticilor urmează a se circumscrie obiectului cererii de chemare în judecată, precum și a temeiului care a stat la baza emiterii deciziei de încetare a contractului individual de muncă, respectiv art.58 coroborat cu art.65 și 66 din codul muncii, texte de lege care reglementează concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, din inițiativa angajatorului.
În aceeași modalitate a analizat Tribunalul Constanța și contestația formulată de salariat, fără a deplasa sarcina probei pe seama acestuia, astfel cum în mod nejustificat se pretinde prin recursul formulat.
În cauză au fost audiați martori, s-au verificat înscrisuri depuse de intimat, care atestă că măsura concedierii a fost justificată.
Nu constituie motiv de nulitate a deciziei de desfacere a și implicit a hotărârii judecătorești, împrejurarea invocată de recurent referitoare la neindicarea incidenței contractului colectiv de muncă nr.2895/29.11.2006.
Nu se arată în concret în lumina disp. art.241 alin.1 din codul muncii, în ce modalitate este influențată valabilitatea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă.
Nu se confirmă afirmația recurentului referitoare la inexistența unor demersuri anterioare, efective, făcute la. pentru găsirea unui alt loc de muncă pentru salariatul disponibilizat, câtă vreme la data de 06.01.2009 o asemenea cerere a fost înregistrată sub nr.22 la această instituție (fila 49 dosar tribunal).
Nu este imputabil intimatei nesoluționarea favorabilă a cererii și nici nu lipsește de efecte demersul efectuat în perioada în care salariatul se afla în preaviz.
Legiuitorul nu a prevăzut în acest caz de concediere, criterii de aplicarea reducerii și selecției, ele putând a fi prevăzute în contractele colective de muncă.
Concedierea dispusă pe temeiul disp. art.65 și 66 din codul muncii obligă angajatorul ca măsura să fie serioasă, reală iar desființarea locului de muncă să fie efectivă.
Verificarea acestor condiții se poate face prin analiza comparativă a organigramei, înainte și după concediere, tribunalul întemeindu-și considerentele pe o atentă verificare a acestora.
Nu constituie motiv de nulitate a deciziei de încetare a contractului individual de muncă, împrejurarea că au fost întocmite două fișe ale postului pentru funcția de electrician auto și nu electromecanic auto, aceasta putând constitui cel mult motiv de nulitate a contractului individual de muncă, o asemenea nulitate însă, putea fi invocată în lumina disp. art.283(1) lit.d pe durata derulării contractului individual de muncă.
Cât privește documentul intitulat “justificare” chiar dacă s-a întocmit în două exemplare, cu deosebiri între ele, nu poate determina nulitatea deciziei și implicit desființarea hotărârii judecătorești, întrucât decisiv în luarea măsurii nu a fost existența acestui înscris întocmit într-o zi de sâmbătă sau nu, ci necesitatea desființării locului de muncă, ca urmare a dificultăților economice, aspect confirmat de organigrama anterioară și ulterioară desființării postului.
Nu constituie de asemenea motiv de nulitate a hotărârii și nici a deciziei de desfacere a, consemnarea unei date eronate a momentului încheierii contractului de muncă sau a întocmirii fișei postului, asemenea nulității nefiind invocate potrivit art.283(1) lit.d codul muncii pe durata existenței contractului.
Se mai critică hotărârea sub aspectul omisiunii instanței de a cere lămuriri societății cu privire la modul de finalizare a cercetării disciplinare, însă tribunalul nu a fost investit cu un asemenea capăt de cerere, iar temeiul desfacerii contractului individual de muncă nu a fost pentru motive imputabile salariatului.
De asemenea, nu este relevantă împrejurarea referitoare la nesemnarea ștatelor de plată cu ocazia înmânării drepturilor salariale, câtă vreme nu se invocă neplata drepturilor salariale pe perioada derulării
În referire la motivul de nulitate a hotărârii prev. de art.3041cod pr.civilă, nici acesta nu poate fi primit întrucât recurentul a formulat nemulțumiri generice, fără a indica în concret ce dispoziție din contractul colectiv de muncă prevedea criteriile de selecție cu ocazia concedierii pentru motive ce nu țin de persoana salariatului și care îl îndreptățeau la menținerea lui pe post și concedierea celorlalți doi salariați și în ce modalitate au fost încălcate.
Referirile generice sunt de fapt nemulțumiri personale ce rezultă din împrejurarea desfacerii contractului individual de muncă, urmare desființării postului.
De fapt, pe tot parcursul motivelor de recurs nu este criticată sentința din perspectiva modalității de analiză a desființării postului pentru motive financiare, ci pe aspecte formale care nu pot atrage desființarea hotărârii judecătorești.
Toate celelalte critici referitoare la împlinirea termenului de preaviz într-o zi nelucrătoare sau înregistrarea deciziei de încetare a în aceeași zi în care a fost emisă, nu pot constitui de asemenea motive temeinice dintre cele prev. de art.304 cod pr.civilă, în măsură să atragă admiterea recursului.
Pe cale de consecință, curtea găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul în baza art.312 cod pr.civilă, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în comuna,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.711/05.06.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL, cu sediul în C,-, -.C,.41, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.01.2010.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond:;
Red.dec.Jud.-/28.01.2010
Tehnored.gref.RD/2ex/01.02.2010
