În sustinerea actiunii, reclamanta a invocat nulitatea absoluta în temeiul art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001, sustinând ca exista în faza recursului litigiul cu pârâta – vânzatoare prin care aceasta nu a obtinut restituirea imobilului, dar ca în baza Dispozitiei nr.310/2008 emisa de primar, de care reclamanta a luat cunostinta abia în faza recursului,pârâta a înstrainat celoralati pârâti imobilul în litigiu.
Actiunea este neîntemeiata întrucât în ambele proceduri – administrativa sau judiciara – partile implicate nu pot fi decât persoanele îndreptatite si persoanele sau unitatile detinatoare, iar în afara de aceste categorii unele dispozitii ale Legii nr.10/2001 se refera la drepturile chiriasilor.
S-a apreciat ca nu se poate invoca nulitatea absoluta a actului de înstrainare din moment ce între partile implicate procedura administrativa era finalizata prin emiterea dispozitiei de restituire nr.310/2006, necontestata, astfel ca nu exista în derulare nici procedura judiciara.
Faptul ca între reclamanta, în calitate de tert, si pârâta exista pe rol mai multe litigii, întemeiate de regula pe dreptul comun, nu constituie o procedura judiciara nesolutionata irevocabil, întrucât conditia estentiala prevazuta de art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001 este tocmai aceea ca înstrainarea este sanctionata de nulitatea absoluta pâna la solutionarea procedurilor administrative si, dupa caz, judiciare, generate de prezenta lege, ceea ce nu este cazul în speta dedusa judecatii.
