DECIZIA CIVILA NR. 56/AC/05.03.2009 ( dosar nr. 2754/279/2008)
Prin sentinta civila nr.3750/6.10.2008 a Judecatoriei Piatra Neamt s-a respins, ca neîntemeiata, plângerea formulata de A.V.A.S. Bucuresti împotriva încheierii de carte funciara nr.7709/8.04.2008 a O.C.P.I. Neamt.
Pentru a pronunta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Reclamanta A.V.A.S. Bucuresti a solicitat obligarea O.C.P.I. Neamt la notarea reînnoirii inscriptiei imobiliare ipotecare înscrisa în registrul de transcriptiuni si inscriptiuni al fostului Notariat de Stat Judetean Neamt sub nr.8969/1993, cu motivarea arata ca O.C.P.I. Neamt i-a respins solicitarea sa de reînnoire a inscriptiei ipotecare.
La termenul de judecata din data de 15.09.2008 reclamanta a precizat actiunea, în sensul ca întelege sa se judece conform procedurii necontencioase prevazuta de art. 331-339 Cod procedura civila.
Instanta a constatat ca actiunea este neîntemeiata, cu motivarea ca cererea formulata de reclamanta nu se încadreaza în dispozitiile art. 58 alin.2 din Legea 7/1996, astfel ca în mod corect O.C.P.I. Neamt, a respins cererea sa prin încheierea de respingere nr. 7709/2008, dar si pentru faptul ca desi i s-a pus în vedere reclamantei sa-si argumenteze si sa-si sustina plângerea, desi legal citata, aceasta nu s-a prezentat la nici un termen de judecata în instanta.
Împotriva sentintei a declarat apel reclamanta A.V.A.S. Bucuresti criticând-o ca netemeinica si nelegala pentru urmatoarele motive:
Prin cererea formulata a solicitat reînnoirea inscriptiei ipotecare, în baza contractului de garantie imobiliara înscris în RTI sub nr. 8969/1993 de fostul Notariat de Stat Judetean Neamt, precizând ca a dobândit calitatea de creditor prin preluarea creantei de la Banca Agricola SA.
Contractele de cesiune de creanta reglementate de OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (ordonanta care reprezinta cadrul legal special în care AVAS îsi desfasoara activitatea ) nu sunt supuse transcrierii prevazute la art. 1394 din Codul civil.
In speta, cererea formulata de AVAS a fost întemeiata pe dispozitiile art.1786 potrivit caruia: “Inscriptiile conserva dreptul de privilegiu si de ipoteca în curs de 15 ani din ziua în care s-au facut inscriptiile. Efectul lor înceteaza daca inscriptiile nu au fost reînnoite înaintea expirarii acestui termen” si art.58 alin.2 din Legea nr.7/1996 republicata cu modificarile ulterioare.
Instanta în mod gresit a respins plângerea formulata de AVAS, pe motiv ca cererea nu se încadreaza în dispozitiile art.58 alin.2 din Legea nr.7/1996 republicata cu modificarile ulterioare.
Conform art.58 din Legea nr.7/1996, “În regiunile de carte funciara supuse Decretului-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare sau, dupa caz, Legii nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii din vechiul Regat în carti de publicitate funciara, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cartile funciare sau, dupa caz, în cartile de publicitate funciara, vor continua sa fie facute în aceste carti, cu respectarea si în conditiile dispozitiilor prezentei legi. În regiunile de transcriptiuni si inscriptiuni imobiliare, pâna la deschiderea cartii funciare, privilegiile si ipotecile legale, sechestrul, urmarirea imobilului, a fructelor si veniturilor sale, punerea în miscare a actiunii penale, precum si actiunile pentru apararea drepturilor reale privitoare la imobilele neînscrise în cartea funciara vor continua sa fie înscrise în vechile registre de publicitate imobiliara”.
In Regulament, se reia aceasta prevedere, aratându-se: In regiunile de transcriptiuni si inscriptiuni imobiliare, pâna la deschiderea cartilor funciare, înscrierile vor putea fi efectuate în vechile registre de publicitate imobiliara, numai în conditiile art.58 alin. 2 din Legea cadastrului si publicitatii imobiliare nr.7/1996, republicata cu modificarile si completarile ulterioare.
In cererea formulata, AVAS a invocat un drept de ipoteca ce este înscris în registrul de transcriptiuni potrivit art.21 din Legea nr.7/1996.
Din actele depuse la dosar rezulta îndeplinirea cerintelor reînscrierii ipotecii, fiind identificata persoana în favoarea careia se reînscrie dreptul de ipoteca, (AVAS), titlul juridic ce justifica garantia ipotecii si cuantumul garantiei.
Potrivit art.114 din Regulament, creditorul cesionar al ipotecii poate cere înscrierea ipotecii pe baza înscrisului constatator al cesiunii de creanta.
In acest context, AVAS apreciaza ca neîntemeiata sentinta civila nr.3750/2008 motiv pentru care solicita admiterea apelului.
Examinând apelul, tribunalul retine, în fapt, urmatoarele.
Prima instanta a fost învestita cu solutionarea unei plângeri împotriva încheierii de Carte Funciara prin care s-a respins cererea A.V.A.S. de reînnoire a inscriptiei ipotecare înscrisa în Registrul de transcriptiuni si inscriptiuni al fostului Notariat de Stat Judetean Neamt sub nr.8969/1993.
Plângerea a fost respinsa de instanta cu motivarea ca: „cererea nu se încadreaza în dispozitiile art. 58 alin.2 din Legea 7/1996” si ca: „desi i s-a pus în vedere reclamantei sa-si argumenteze si sa-si sustina plângerea, desi legal citata, aceasta nu s-a prezentat la nici un termen de judecata în instanta”.
Or, în primul rând „argumentarea” plângerii a fost facuta de catre reclamanta prin însasi motivarea acesteia, în fapt si în drept, iar „sustinerea” acesteia prin înscrisurile depuse la O.C.P.I. Neamt odata cu cererea de reînnoire a inscriptiei ipotecare, respectiv: contractul de garantie imobiliara nr.2923/1993; contractul de cesiune de creanta nr. 724074/1999; situatia titlurilor de creanta încheiate între Banca Agricola SA si SC Alfa Romeo Metcom SRL; anexe ale contractului de cesiune, acte care, potrivit art.50 (2) din Legea nr.7/1996 trebuiau înaintate instantei împreuna cu o copie a cartii funciare de catre O.C.P.I. si nu de catre reclamanta.
De altfel, aceste înscrisuri au si fost înaintate, aflându-se la dosar, fara însa a face în vreun fel obiectul examinarii primei instante.
Respingerea plângerii pe motiv ca reclamanta nu s-a prezentat în instanta este lipsita de orice temei, în conditiile în care lipsa partilor în instanta (daca nu s-a cerut judecarea în lipsa) atrage sanctionarea suspendarii judecatii si în nici un caz respingerea „ca neîntemeiata” a actiunii.
Or, atât timp cât reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsa, instanta era obligata, în temeiul art.129 Cod procedura civila ca, în situatia în care aprecia ca, în afara de înscrisurile depuse la dosar, mai erau necesare si alte înscrisuri sau dovezi sa-i puna în vedere reclamantei sa le depuna si sa dispuna si administrarea altor dovezi pe care le considera necesare.
Rezulta din cele de mai sus ca prima instanta a pronuntat sentinta fara a examina si administra probele necesare pronuntarii unei hotarâri temeinice si legale ceea ce echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei.
În al doilea rând, simpla mentiune din considerentele sentintei în sensul ca: „cererea reclamantei nu se încadreaza în dispozitiile art.58 alin.2 din Legea nr.7/1996” nu echivaleaza cu o motivare în sensul dispozitiilor art.261 Cod procedura civila, întrucât instanta era obligata sa arate argumentele juridice ce au stat la baza adoptarii solutiei pentru a se înlatura arbitrariul si a face posibil controlul judiciar.
Or, lipsa motivarii atrage sanctiunea nulitatii hotarârii.
Fata de cele retinute tribunalul a constatat ca în cauza sunt aplicabile dispozitiile art.297 Cod procedura civila, motiv pentru care se va admite apelul, desfiinta sentinta si trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Cu ocazia rejudecarii, prima instanta urmeaza a stabili si cadrul procesual din punct de vedere al partilor în raport de dispozitiile art. 50 alin.(1) din Legea nr.7/1996.
