– Legea nr. 119/1996, art. 3
Competenţa materială de soluţionare a unei cereri de rectificare acte de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea.
Actele de stare civilă sunt acte civile nu administrative. Dispoziţia primarului prin care s-a dispus rectificarea unui act de naştere a fost emisă în limitele competenţelor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 119/1996, lege care instituie o competenţă materială specială de soluţionare a contestaţiilor. O asemenea acţiune este inadmisibilă pe calea contenciosului administrativ.
Prin Sentinţa civilă nr. 1085 din 27 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. 8859/299/2008, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc în contradictoriu cu pârâta S.M.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că prin cererea înregistrată de reclamantă sub nr. 23633 din data de 19 septembrie 2007, pârâta a solicitat rectificarea actului de naştere nr. 88 din 09.09.1946, în sensul că la rubrica prenumelui titularului actului din M. să se treacă M., aşa cum este corect, cererea pârâtei fiind aprobată prin dispoziţia nr. 2506 din 13 septembrie 2007 a Primarului Municipiului Miercurea Ciuc.
În conformitate cu art. 57 din Legea nr.119/1996, cu privire la actele de stare civilă, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 117/2006, rectificarea actelor de stare civilă este în competenţa autorităţilor administraţiei publice locale, sens în care în temeiul unei dispoziţii a primarului unităţii administrativ teritoriale care are în păstrare acte de stare civilă se pot rectifica actele de stare civilă şi menţiunile înscrise pe marginea acestora.
Conform prevederilor art. 104 din Metodologia privind aplicarea Legii nr. 119/1996, rectificarea unor rubrici din actul de stare civilă presupune îndreptarea unor erori materiale comise cu ocazia înregistrărilor actelor de stare civilă.
În cazul când se solicită rectificarea prenumelui ori a datei de naştere, din actul de naştere, se verifică documentele care au stat la baza înregistrării naşterii.
Pârâta a depus la dosar un act intitulat „extras din matricola botezaţilor a comunei bisericeşti ortodoxe române din Miercurea Ciuc”, din data de 23 octombrie 1946, din care rezultă că pârâta a fost trecută cu numele de M..
Toate actele de stare civilă, carte de identitate, paşaport, diplomă de maturitate, precum şi diplomă de licenţă, au fost emise pe numele M., iar în certificatul de naştere figurează numele de M..
Acesta a fost motivul pentru care pârâta a solicitat rectificarea actului de naştere, cererea acesteia fiind apreciată ca întemeiată, efectuarea rectificării având loc în condiţiile prevăzute de art. 125 alin. 2 şi art. 130 alin.1 din H.G. nr. 64/2011 pentru aprobarea metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă care prevăd că rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea acestora, se face în temeiul dispoziţiei primarului, unităţii administrativ teritorial care are în păstrare actul de stare civilă, din oficiu, sau la cererea persoanei interesate, cu avizul prealabil a SPCJEP.
Împotriva cestei hotărâri a declarat recurs Municipiul Miercurea Ciuc, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii şi anularea deciziei primarului şi a menţiunilor de rectificare efectuate pe actul de naştere al pârâtei.
În motivarea cererii de recurs se arată că prin acţiunea dedusă judecăţii nu a solicitat rectificarea actului de naştere nr. 88 din 9 septembrie 1946, aşa cum greşit a reţinut prima instanţă, ci a solicitat anularea menţiunii de rectificare a prenumelui titularului de pe marginea actului de naştere nr. 88 din 9 septembrie 1946, efectuată în baza dispoziţiei primarului Municipiului Miercurea Ciuc nr. 2506/2007, cu scopul ca după anularea dispoziţiei şi a menţiuni aplicate să îndrume pe pârâta S.M. să solicite schimbarea numelui pe cale administrativă, în condiţiile prevăzute de art. 4 alin.1 şi 2 lit. c din Ordonanţa nr.41/2003.
Se precizează că acţiunea a fost declanşată în urma verificărilor efectuate în registrele de naştere ale Primăriei Mun. Miercurea Ciuc, şi s-a constatat că pe marginea actului de naştere nr. 88 din anul 1946, în registrul de naştere al Primăriei Municipiului Miercurea Ciuc, privind pe S.M., cu ocazia înregistrării naşterii pârâta a fost înregistrată cu prenumele M., iar în certificatul de naştere eliberat a fost trecut M., existând neconcordanţă între actul de naştere şi certificatul de naştere.
Prin cererea înregistrată sub nr. 23633 din 10 septembrie 2007, pârâta a solicitat rectificarea actului de naştere nr. 88 din 9 septembrie 1946, în sensul că la rubrica prenumele titularului actului din M. să se treacă M., aşa cum este corect, cererea pârâtei fiind aprobată prin Dispoziţia nr.2506 din 13 septembrie 2007 a primarului Mun. Miercurea Ciuc.
În urma controlului efectuat s-a stabilit că în mod greşit s-au efectuat rectificări în actul de stare civilă, întrucât pârâta trebuia să fie îndrumată să solicite schimbarea prenumelui pe cale administrativă în condiţiile prevăzute de OG nr.41/2003.
Având în vedere condiţiile în care a fost declanşată această acţiunea, apreciază că se impune admiterea ei şi anularea dispoziţiei primarului de rectificare a actului de stare civilă precum şi a menţiunilor trecute pe actul de naştere al pârâtei.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a constat că recursul este fondat, însă pentru alte motive decât cele invocate prin cererea de recurs.
Astfel, instanţa de control reţine că prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.M., anularea menţiuni de rectificare a prenumelui titularului de pe marginea actului de naştere nr. 88 din 9 septembrie 1946, din registrul de naştere al Primăriei Municipiului Miercurea Ciuc, şi anularea dispoziţiei nr.2506/2007 emisă de primarul Mun. Miercurea Ciuc.
Prin Sentinţa civilă nr. 12360 din 11 iunie 2010, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita – Secţia de Administrativ reţinându-se în considerentele hotărârii că Dispoziţia nr. 2506/2007 emisă de primarul mun. Miercurea Ciuc reprezintă un act administrativ în sensul art.2 alin.1 lit. c din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, că rectificările făcute pe actul de naştere sunt rezultatul acestei dispoziţii, situaţie în care revine instanţei de contencios administrativ competenţa de soluţionare a acţiuni dedusă judecăţii.
De precizat că această hotărâre nu a fost recurată de niciuna dintre părţi.
În legătură cu natura juridică a dispoziţiei primarului prin care s-a dispus rectificarea actului de naştere, Curtea a reţinut că această dispoziţie a fost emisă în limitele competenţelor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 119/1996, privind actele de stare civilă, care stabilesc organele competente să îndeplinească atribuţiile de stare civilă, în calitate de ofiţer de stare civilă, printre acestea regăsindu-se şi primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, şi întrucât dispoziţia contestată viza rectificarea actului de naştere care este un act de stare civilă, natura juridică a dispoziţiei primarului nu poate fi decât una civilă.
Prin acţiunea dedusă judecăţii, recurentul reclamant a înţeles să conteste dispoziţia de modificare a actului de stare civilă, contestând evident decizia prin care s-a realizat rectificarea actului de naştere, ori potrivit art. 61 din Legea nr.119/1996 privind actele de stare civilă, „rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea acestora se face în temeiul dispoziţiei primarului, unităţii administrativ teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, cu avizul prealabil al serviciului public, comunitar, judeţean de evidenţă a persoanei.
Cererea de rectificare a actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea, însoţită de actele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar local, de evidenţă a persoanelor sau la primăria unităţi administrativ teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă, ori după caz, la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau la primăria de la locul de domiciliu. Cererea se soluţionează în termen de 30 de zile prin emiterea dispoziţiei prevăzute la alin.1 care se comunică solicitantului, în termen de 10 zile de la data emiterii.
Dispoziţia prevăzută la alin.1, poate fi contestată la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială îşi are sediul autoritatea emitentă, în condiţiile legii”.
Această prevede specială vizează aşadar o competenţă materială specială de soluţionare a unor astfel de contestaţii, respectiv în sarcina judecătoriei aferente, concluzia impunându-se pentru argumentul de analogie cu prevederile art. 60 alin. 2 din Legea nr.119/1996, „unde se prevede că în cazul anulării, completării şi modificării actelor de stare civilă, sesizarea instanţei judecătoreşti se face de către persoana interesată, de structurile de stare civilă, din cadrul serviciilor publice, comunitare, locale sau judeţene, de evidenţă a persoanelor ori de către parchet, iar cererea se soluţionează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestora, pe baza verificărilor efectuate de serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor şi a concluziilor procurorului”, deoarece raportat la aceeaşi categorie de acte juridice, actele de stare civilă care sunt acte civile şi nu administrative, competenţa de soluţionare a cererilor menţionate la Capitolul V al legii, neputând fi partajată.
Având în vedere toate aceste elemente anterior menţionate, Curtea apreciază că dată fiind natura juridică a actului contestat, acte de natură civilă şi nu act administrativ, şi dată fiind prevederea legală menţionată, care atribuie instanţei civile, respectiv judecătoria, competenţa materială de soluţionare a unei astfel de cauze, acţiunea în contencios administrativ, aşa cum a fost calificată de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, calificare însuşită de către reclamant,apare ca inadmisibilă.
În aceste condiţii, recursul reclamantului va fi admis, în condiţiile prevăzute de art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, hotărârea primei instanţe urmând a fi modificată în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca inadmisibilă.
