Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.690/CM
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier – –
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în M,-, – 18 B,. A,. 12, județul C, împotriva deciziei civile nr. 365/CM din 17.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în șoseaua nr. 13, județul
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 10.11.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 12.11.2009, 16.11.2009 și 18.11.2009, când a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față;
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, contestatoarea a formulat în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului M contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.365/CM/17.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța.
În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a arătat faptul că instanța de recurs nu a cercetat toate motivele de modificare sau de casare a hotărârii, iar dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Prin contestația formulată s-a invocat excepția nulității deciziilor de sancționare disciplinară, întrucât nu cuprind:
– date referitoare la abaterea săvârșită, descrierea faptei în concret;
– prevederile din regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă încălcate de salariat;
– prevederile din regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă încălcate de salariat;
– motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale în timpul cercetării disciplinare;
– că nu s-a efectuat în mod concret cercetarea disciplinară, fiind încălcate dispozițiile art.268 alin.2 Codul muncii.
Instanța nu a analizat în totalitate sau nu a răspuns în totalitate la motivele de nulitate absolută invocate, răspunzând numai la critica privind faptul că, în cuprinsul deciziilor de sancționare nu au fost descrise faptele săvârșite.
Instanța de recurs nu a motivat nimic cu privire la faptul că intimata nu a arătat în convocare obiectul cercetării disciplinare.
Deși s-a invocat faptul că prin încheierea din 3.12.2008 instanța a admis excepția nulității absolute a dispoziției nr.1425/24.09.2008, iar prin sentința pronunțată se respinge contestația în totalitate, făcându-se abstracție de încheierea din 3.12.2008, instanța de recurs nu a răspuns nimic nu privire la acest motiv.
S-a invocat excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea disciplinară, motivat de faptul că abaterile disciplinare nu au fost sancționate în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii acestora.
Instanța de recurs nu menționează în considerentele deciziei de ce s-au respins apărările sale cu privire la faptul că decizia de sancționare a fost emisă după trecerea celor șase luni de la momentul în care fapta a fost săvârșită.
Instanța de recurs nu a răspuns nici la motivele de recurs referitoare la fondul cauzei.
Astfel, s-a invocat faptul că prin hotărârea Consiliului Local M nr.185/28.07.2006 a fost numită în funcția de director al Serviciului Public Administrarea bibliotecii, având în vedere rezultatul concursului din 25.07.2006, iar de-a lungul desfășurării activității a primit numai calificativul de “foarte bine”.
Anual a fost verificată de Primăria M care a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli, și niciodată nu i s-a reproșat că ar fi întocmit actele în mod greșit sau că nu avea competență de a le emite și semna. În calitatea sa de director, conform prevederilor legale era îndreptățită să emită decizii în toate obiectele de activitate ale bibliotecii.
De asemenea, contestatoarea a arătat că hotărârea dată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale de interpretare a momentului în care începe să curgă termenul de 30 de zile de la data când trebuie să emită decizia de sancționare.
În cuprinsul motivării recursului se menționează că – recursul este întemeiat, dar în dispozitiv se arată că recursul este nefondat.
Analizând contestația în anulare formulată din prisma motivelor invocate, Curtea constată că aceasta este fondată din prisma dispozițiilor art.318 Teza a II-a, în sensul că instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs formulate de recurenta contestatoare.
Potrivit art.318 alin.1 Cod pr.civilă: “hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
În motivarea recursului se arată faptul că, prin încheierea din 3.12.2008, instanța de fond a admis excepția nulității absolute a dispoziției nr. 1425/24.09.2008, iar prin sentința pronunțată se respinge contestația în totalitate, însă instanța de recurs nu motivează nimic cu privire la acest motiv de nelegalitate a hotărârii recurate.
Prin motivele de recurs contestatoarea a arătat că instanța de fond nu a analizat toate motivele de nulitate a deciziilor de sancționare disciplinară, respectiv:
– lipsa datelor referitoare la abaterea săvârșită, descrierea faptei în concret;
– motivele pentru care au fost înlăturate apărările din timpul cercetării prealabile;
– neîndeplinirea obligației prevăzute de art.267 pct.2 din Codul muncii, respectiv de a fi convocată în scris în vederea cercetării disciplinare cu precizarea obiectului cercetării.
Instanța de recurs a motivat că decizia nr.1581/20.01.2008 cuprinde toate elementele prevăzute de art.268 codul muncii, că descrierea faptei pentru care se aplică sancțiunea nu poate fi o reprezentare în amănunt a situației de fapt, fără să motiveze nimic cu privire la celelalte motive de nulitate ale deciziei de sancționare disciplinară.
Instanța de recurs reține că recurenta a fost convocată pentru efectuarea cercetării disciplinare, dar nu se motivează nimic cu privire la neindicarea în convocarea scrisă a obiectului cercetării disciplinare.
Recurenta invocă nerespectarea termenului de 30 de zile și respectiv 60 de zile, reglementate de art.268 alin.1 din Codul muncii, iar instanța de recurs motivează că a fost respectat termenul de 30 de zile și nu face nici o referire la termenul de 60 de zile.
Pe fondul cauzei, recurenta invocă faptul că decizia de numite în funcția de director a avut la bază Hotărârea Consiliului Local M nr. 185/18.07.2006, prin care a fost numită în funcția de director, că deciziile emise de ea sunt legale, având la bază actele normative care reglementau majorarea salariilor, că a fost verificată de Primăria M, care a aprobat bugetul de cheltuieli și nu i-a reproșat că nu avea competența de a emite și semna acte.
Instanța de recurs, pe fondul cauzei motivează că decizia de desfacere a contractului de muncă este temeinică și legală, având în vedere gravitatea faptelor, respectiv încheierea unor acte cu caracter bilateral fără acordul pârâtei, fără să analizeze dacă recurenta avea competența să emită aceste acte având în vedere funcția sa de director și dacă acestea au fost emise cu respectarea actelor normative invocate de recurentă.
În ce privește greșeala materială invocată de contestatoare, Curtea nu o poate reține, întrucât prin greșeală materială legiuitorul are în vedere numai greșeli formale care sunt săvârșite în legătură cu examinarea recursului și nu eventuale greșeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.
Pentru considerentele arătate mai sus, având în vedere faptul că instanța de recurs nu a cercetat toate motivele de recurs invocate, Curtea a admis contestația în anulare formulată, a anulat decizia civilă nr.365/CM/17.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța și a fixat termen pe 15.12.2009 pentru rejudecarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în M,-,- 18 B,. A,. 12, județul C, împotriva deciziei civile nr. 365/CM din 17.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în șoseaua nr. 13, județul
Anulează decizia contestată.
Fixează termen pe 15.12.2009, pentru rejudecarea recursului cu citarea părților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.11.2009.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Red.dec.jud.-/02.12.2009
Tehnored.gref.RD/4ex./03.12.2009
