Contestație decizie de concediere. Decizia 711/2009. Curtea de Apel Constanta


Dosar nr- (Număr în format vechi 791/M/2005)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 711/CM

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009

Complet specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale compus din:

PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu

JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman

JUDECĂTOR 3: Maria Apostol

Grefier – –

S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în C,-, – 12,. D,. 28, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1008/28.06.2005 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr. 1035/2005, în contradictoriu cu intimata pârâtă “CONSTRUCȚII ȘI LUCRĂRI SPECIALE” C, cu sediul în Intrarea Portului nr. 2, județul C prin lichidator judiciar ” ” C, cu sediul în strada -. – nr. 24, județul C, având ca obiect litigiu de muncă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 19.11.2009 și 23.11.2009 și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.11.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:

CURTEA

Cu privire la recursul civil de față, Curtea reține următoarele:

Prin sentința civilă nr.1008/2005 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei nr. 7390/25.03.2005 emisă de intimata Construcții și Lucrări Speciale

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:

Prin decizia nr. 7390/25.03.2005 emisă de intimată (fila 3) a încetat contractul individual de muncă al contestatorului. Această decizie a avut la bază hotărârile Consiliului de Administrație prin care postul ocupat de contestator a fost desființat ca urmare a reorganizării activității, iar acesta a refuzat în mod expres de două ori să primească postul oferit prin decizia nr. 7332/14.02.2005, fapt care a îndreptățit unitatea să procedeze la desfacerea contractului individual de muncă.

În urma emiterii deciziei nr. 7332/14.02.2005 de modificare a locului de muncă, contestatorul prin adresele înregistrate sub nr. 699/18.02.2005 (fila 14) și 859/28.02.2005 (fila 15) a adus la cunoștința conducerii societății faptul că refuză postul oferit considerând nelegală decizia, iar postul nu este compatibil cu pregătirea sa profesională.

Având în vedere faptul că obiectul dosarului îl constituie contestarea deciziei nr. 7390/25.03.2005 de desfacere a contractului individual de muncă, instanța a analizat organigramele și statele de funcții ale intimatei și celelalte înscrisuri doar în măsura în care acestea justifică refuzul contestatorului de a se prezenta la noul loc de muncă și dacă desființarea postului a fost reală și serioasă.

Conform organigramei aprobate în data de 12.01.2005 (fila 34) serviciul de producție și serviciul aprovizionare desfacere au fost comasate, iar postul de șef serviciu producție a fost desființat, acesta nu se mai regăsește în statul de funcții pe luna martie 2005 (fila 42), în schimb contestatorul se regăsește la poziția 62 în funcția de șef stație betoane Cernavodă (fila 45).

Aceleași date sunt menționate și în statul de funcții aferent lunii mai 2005 (fila 36), iar contestatorul nu mai figurează nici la poziția 54 – șef stație betoane (fila 39), acest post fiind ocupat de o altă persoană, ca urmare a refuzului contestatorului.

Față de aceste înscrisuri și față de răspunsurile intimatei la interogatoriu, instanța a constatat că numărul de personal al intimatei a scăzut începând cu luna ianuarie 2005 de la 77 la 74 în luna martie 2005 și la 61 în luna mai 2005.

În aceste condiții, intimata a procedat la desființarea unor posturi printre care și postul ocupat de către contestator.

Ori, în aceste condiții, desființarea locului de muncă al contestatorului este efectivă, având o cauză reală și serioasă conform prevederilor art. 65 alin. 2 din Codul muncii, ca urmare a reorganizării activității intimatei prevăzută de alin. 1 al aceluiași articol.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul contestator care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Instanța de fond nu a analizat cu temeinicie probele administrate în cauză.

Desființarea postului de șef serviciu producție nu a ca urmare a reorganizării activității din cadrul societății cum se susține în decizia contestată, ci ca urmare a faptului că recurentul deranja conducerea societății, acesta fiind și motivul pentru care a fost exclus în mod nelegal din consiliul de administrație al societății. Din bilanțul pe anul 2004, depus la dosar de societatea pârâtă se constată că societatea a înregistrat profit pe anul 2004 și deci nu s-a putut demonstra realitatea așa ziselor dificultăți economice în care s-ar fi aflat societatea, în urma cărora a fost nevoie să se treacă la o reorganizare efectivă a activității acesteia. Din simpla comparare a statelor de funcții din luna ianuarie 2005, înainte de reorganizare și cel din martie 2005, de după reorganizarea societății se poate lesne observa că singura modificare a fost cea legată de postul de șef serviciu producție condus de recurent, iar restul serviciilor și al personalului au rămas aceleași.

S-a reținut, de asemenea în decizia pe care a contestat-o că, încetarea contractului de muncă s-a datorat refuzului de a aduce la îndeplinire hotărârea Consiliului de administrație al societății, conform deciziei nr. 7332/14.02.2005 prin care din postul de șef producție era numit șef stație betoane Cernavodă. Prin sentința civilă nr. 953/17.06.2005, sentință pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 576/2005, rămasă definitivă, această decizie cu nr. 7332/14.02.2005 emisă de pârâtă în cauză (decizie la care se face referire în decizia contestată de recurent în prezenta cauză) a fost anulată și deci nu mai poate sta ca argument la baza încetării contractului de muncă.

În mod nereal s-a susținut în motivarea deciziei contestate în prezenta cauză că societatea pârâtă nu-i poate oferi un alt post din lipsa altor posturi disponibile. La interogatoriu s-a recunoscut că la data emiterii deciziei existau 2 posturi libere de consilieri însă nu s-a dovedit în niciun fel de ce nu le putea ocupa recurentul.

Solicită instanței de recurs să constate că decizia nr. 7390/25.03.2005 este lovită de nulitate absolută și nu poate să-și producă efectele deoarece a fost emisă de un consiliu de administrație ale printr-o Hotărâre a Adunării Generale și Ordinare a Acționarilor societății din 17.12.2004, hotărâre care a fost anulată prin sentința civilă nr. 2355/16.08.2005 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul comercial nr. 294/2005.

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de probele administrate atât în față instanței de fond cât și cu ocazia soluționării recursului, Curtea constată:

La termenul de judecată din 22.11.2005, recurentul a solicitat suspendarea cauzei în temeiul art. 244 alin.1 cod procedură civilă deoarece este înregistrată pe rolul Tribunalului Constanțao cerere având ca obiect constatarea nulității hotărârilor adoptate de Consiliul de Administrație al societății intimate începând cu 17.12.2004 și până în prezent precum și recursul declarat împotriva sentinței nr. 2988/2005 prin care s-a dispus anularea Hotărârii AGA din 17.12.2005.

În acest sens s-au depus certificate emise de Tribunalul Constanța și Curtea de Apel Constanța care atestă că cererile au fost înregistrate și au primit termen de judecată.

Prin încheierea motivată, din 22.11.2005 instanța a admis cererea și în temeiul art. 244 alin.1 pct.1 cod procedură civilă a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea recursului declarat împotriva sentinței nr. 2355/COM/2005 pronunțată de Tribunalul Constanța -Sectia comercială.

La 15.11.2005 recurentul a solicitat repunerea cauzei pe rol dar la termenul stabilit de instanță, respectiv la 5.12.2005, acesta a formulat o nouă cerere de suspendare a cauzei până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 2448/COM/2005 arătând că soluționarea prezentei cauze depinde în totalitate de modul de soluționare al cauzei indicate mai sus deoarece s-a solicitat anularea hotărârilor adoptate de Consiliul de Administrație al societății intimate.

Urmare acestei cereri, Curtea a dispus prin încheierea motivată din 5.12.2005 suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 2448/COM/2005.

Cauza a fost repusă pe rol la 25.08.2009 în baza cererii formulate de recurentul reclamant care a depus la dosarul cauzei copii ale sentințelor pronunțate cu privire la cererea de anulare a hotărârilor luate de Consiliul de Administrație al intimatei.

Din înscrisurile depuse de reclamant rezultă că acesta a ocupat funcția de șef serviciu producție, iar prin decizia nr. 7390/25.03.2005 emisă de intimată, s-a dispus desfacerea contractului de muncă în temeiul art. 65 Codul muncii consemnându-se faptul că acest post a fost desființat prinhotărârile Consiliului de Administrație din 12.01.2005 și 04.02.2005ca urmare a reorganizării societății iar reclamantul a refuzat de două ori să ducă la îndeplinire aceste hotărâri respectiv să respecte decizia nr. 7332/14.02.2005 prin care a fost numit în funcția de șef Stație betoane Cernavodă.

Prin sentința civilă nr. 953/17.06.2005 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis cererea reclamantului și s-a dispus anularea deciziei nr.7332/14.02.2005 reținându-se că schimbarea locului de muncă s-a făcut fără acordul salariatului.

Reclamantul a investit instanța, respectiv Tribunalul Constanța -Secția comercială și cu cererea având ca obiect – printre altele – și constatarea nulității absolute parțiale a actului adițional nr. 1/2004 la actele constitutive ale pârâtei, respectiv la art. 8 din contractul de societate și art. 8 litera “a” din Statut precum și radierea mențiunilor efectuate la ORC și constatarea nulității hotărârilor adoptate de Consiliul de Administrație de la 17.12.2004 până în prezent.

Prin sentința civilă nr. 959/COM/14.02.2007 Tribunalul Constanțaa admis în parte cererea constatând nulitatea parțială a actului adițional nr. 1/2004. A respins însă cererea privind constatarea nulității hotărârilor adoptate de Consiliul de Administrație în perioada 17.12.–25.05.2006, precum și radierea mențiunilor de la ORC

Prin decizia civilă nr. 242/COM/15.11.2007, Curtea de Apel Constanțaa respins ca nefondat apelul declarat împotriva acestei sentințe.

Împotriva acestei decizii a fost declarat recurs iar prin decizia civilă nr. 3469/20.11.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a modificat decizia în sensul admiterii apelului.

A schimbat în parte sentința de fond în sensul că a admis și cererea de radiere a mențiunilor de la ORC privind actul adițional nr. 1/2004 la actul constitutiv.

În considerentele deciziei s-a reținut că în perioada 17.12.2004 – data adoptării hotărârii nr. 1/2004 de către și 25.05.2006, când Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizie irevocabilă asupra anulării hotărârii nr. 1/2004, Consiliul de Administrație a funcționat nelegal.

Prin hotărârea nr. 1/2004 au fost modificate actele constitutive ale pârâtei cu privire la numărul membrilor CA de la 7 la 9 și numai ca urmare a adoptării acesteia s-a dat hotărârea nr.2/17.12.2004 aprobată de hotărârea care a nominalizat cei 9 membri ai CA.

A mai reținut Curtea, că potrivit principiului anulării actului subsecvent, anularea actului inițial – a hotărârii nr.1/2004 atrage desființarea actului subsecvent respectiv a hotărârilor CA, deoarece acesta a fost nelegal instalat ca urmare invalidării voinței interne societare.

Având în vedere această decizie, instanța va constata că decizia ce face obiectul cercetării în prezentul recurs, este emisă de persoane care nu aveau mandat legal pentru a lua vreo decizie cu privire la persoana reclamantului.

Din moment ce hotărârile Consiliului de Administrație din 12.01.2005 și 04.02.2005 sunt nule, ca efect al constatării nulității hotărârii nr. 1/2004 prin care s-au modificat actele constitutive ale societății, urmează a constata că și decizia nr. 7390/25.03.2005 prin care s-a luat măsura desfacerii contractului de muncă al reclamantului, este lovită de nulitate.

În ce privește cererea de reintegrare în funcția deținută anterior, instanța constată că aceasta este nefondată în condițiile în care societatea pârâtă este supusă procedurii insolvenței iar administratorul judiciar numit prin sentința civilă nr. 3999/COM/28.05.2009 nu poate asigura menținerea organigramei avută de societate anterior deschiderii procedurii. Pentru aceste motive urmează a fi menținute dispozițiile sentinței atacate cu privire la cererea de reintegrare.

Potrivit art. 78 codul muncii, va fi obligată pârâta la plata către reclamant la despăgubiri corespunzătoare drepturilor salariale cuvenite, actualizate, indexate și reactualizate precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul în perioada 14.04.2005-01.09.2005 și pentru perioada 30.11.2006-23.01.2007, aceste perioade fiind precizate de recurentul reclamant ca fiind cele în care nu a ocupat un loc de muncă datorită culpei societății pârâte.

În ce privește cererea privind obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că în cauză nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă deoarece recurentul nu a depus la dosar niciun înscris cu care să facă dovada cheltuielilor suportate de acesta cu judecarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în C,-, – 12,. D,. 28, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1008/28.06.2005 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr. 1035/2005, în contradictoriu cu intimata pârâtă “CONSTRUCȚII ȘI LUCRĂRI SPECIALE” C, cu sediul în Intrarea Portului nr. 2, județul C prin lichidator judiciar ” ” C, cu sediul în strada -. – nr. 24, județul

Modifică în parte sentința.

Admite contestația în parte.

Anulează decizia 7390/25.03.2005.

Obligă la plata drepturilor salariale aferente perioadei 14.04.2005-1.09.2005 și pentru perioada 30.11.2006-23.01.2007, sume actualizate cu indicele de inflație, salarii corespunzătoare funcției șef serviciu producție.

Menține dispozițiile sentinței referitoare la respingerea cererii de reintegrare.

Respinge cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.

Jud.fond. /

Red. Jud. -/17.12.2009

Gref./ 4 ex./ 18.12.2009.