Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.726/CM
Ședința publică din 14 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier – –
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-, – 8,. B,. 23, județul C, împotriva sentinței civile nr. 419/27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă “”, cu sediul în-, sector 1, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința din 08.12.2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitate recurentei reclamante să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 10.12.2009 și 14.12.2009, când a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 04.08.2008, reclamanta a formulat contestație împotriva dispoziției de desfacere a contractului de muncă nr.1004/08.08.2008 emisă de SC SA, prin care s-a dispus concedierea pentru inaptitudinea fizică în baza art.6 lit.c din contractul de muncă.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța arătând că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 284 și art.2 pct.1 lit. b cod pr.civ. astfel că Tribunalul Constanța este competent să soluționeze cauza în primă instanță.
De asemenea, s-a invocat excepția inadmisibilității contestației, motivată de faptul că, atât din acțiunea introductivă, cât și din motivele contestației formulate ulterior, rezultă că reclamanta contesta avizul medicului de medicina muncii cu privire la aptitudinea sa în muncă, luându-se măsura concedierii acesteia, ceea ce a condus și la invocat excepției lipsei calității procesuale pasive a societății.
S-a mai arătat că, în perioada iunie 2007 – martie 2008 reclamanta, fost inspector de asigurări la Sucursala C, a beneficiat de un număr foarte mare de zile de concediu medical, motiv pentru care a fost necesară efectuarea unui control medical periodic de către medicul de medicina muncii. În urma acestui control și în baza certificatelor de concediu medical eliberate până la data controlului, medicul primar de medicina muncii a constatat inaptitudinea salariatei pentru a ocupa funcția de inspector de asigurări.
Întrucât nu i s-a putut oferi un alt loc de muncă în cadrul Sucursalei Constanta, pentru faptul că la data la care contestatoarea a primit avizul de inapt nu exista nici un loc de muncă, corespunzător capacității sale stabilită la acea dată, i-a fost comunicat angajatei preavizul de concediere.
Mai mult decât atât, contestatoarea a avut în continuare probleme medicale, în perioada martie – august 2008 prezentând în continuare certificate medicale, motiv pentru care, tocmai pentru a nu încălca prevederile art.60 alin.1 lit.a din Codul muncii nu s-a dispus concedierea acesteia, preavizul de concediere fiind emis doar la data de 08.07.2008, dată la care salariata nu se afla internată în spital.
Prin cererea depusă la termenul din 22.08.2008, reclamanta și-a modificat acțiunea solicitând instanței anularea deciziei nr.324/07.08.2008, reintegrarea și plata drepturilor bănești și a cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a precizat că măsura luată este nelegală și netemeinică, întrucât nu a beneficiat de o cercetare printr-o expertiză medicală de constatare a sănătății de către o comisie de specialitate și nu a înștiințat-o de drepturile de a contesta fișa de aptitudini, nu i s-a propus un alt loc de muncă nici cu sprijinul Agenției Teritoriale de Ocupare a Forței de Muncă corespunzător pregătirii profesionale și capacității de muncă stabilite de medicul de, iar în perioada preavizului a fost internată în spital de pe data de 06.08 – 19.08.2008.
Prin hotărârea nr. 19835/08.11.2008 Judecătoria Constanțaa declinat competența în favoarea Tribunalului Constanța, considerând că această instanță este îndreptățită să soluționeze cauza.
Prin sentința civilă nr.419/27.03.2009, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Reclamanta a fost angajată de începând cu data de 01.06.2008, pentru o perioadă nedeterminată, în funcția de inspector asigurări, având ca principală atribuție încheierea contractelor de asigurare.
Pentru angajare reclamanta a efectuat un control medical (întocmindu-se dosarul medical nr. 17/06.09.2008 ( fila 24 dosar), constatându-se că salariata era clinic sănătoasă la momentul examinării și fiind, în consecință, declarată aptă pentru funcția de inspector asigurări, condiționat de acordarea concediului de odihnă.
Începând cu 04.06.2007, reclamanta a beneficiat de un număr de 13 concedii medicale pentru diferite diagnostice, totalizând un număr de 158 zile de concediu, acordate pentru “sindrom intestin iritabil”, “infecții căi respiratorii superioare” “spondiloză” (6 concedii) “cardiomiopatie” “cardiopatie ischemică cronică”, “episod depresiv” (3 concedii).
Concediile eliberate de medicul de familie, medicii specialiști (reumatolog, cardiologie, psihiatru) au stat la baza examinării clinice a reclamantei de către un medic de medicina muncii, care a concluzionat că reclamanta este inaptă pentru îndeplinirea funcției de inspector asigurări – fișa de aptitudini nr. 17/14.03.2008, fila 13 dosar nr- al Judecătoriei Constanța.
Fișa de aptitudine în cauză nu a fost – oficial – comunicată de către medicul de medicina muncii însă se arată că, despre rezultatul examenului pacienta a fost informată cu ocazia consultului.
Actul medical prin care s-a constatat inaptitudinea reclamantei a fost depus la dosarul cauzei la termenul din 19.09.2008, împreună cu întâmpinarea pârâtei și alte înscrisuri.
Acesta este momentul (cel mai îndepărtat în timp) la care se poate considera că reclamanta a luat cunoștință de rezultatul examinării sale în vederea evaluării capacității de muncă.
Conform art. 9 alin. 1 din HG nr.355/2007, aptitudinea în muncă reprezintă capacitatea lucrătorului din punct de vedere medical de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical; simetric, inaptitudinea în muncă, în sensul prezentei hotărâri, reprezintă incapacitatea medicală a lucrătorului de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical privind aptitudinea în muncă, până la reevaluarea sănătății de către medicul de medicina muncii (art.11 alin.1).
Aptitudinea/inaptitudinea salariatului se stabilește, avându-se în vedere compatibilitatea/incompatibilitatea dintre afecțiunile prezente ale persoanei și condițiile locului de muncă, urmând ca medicul specialist de medicina muncii, în baza fișei de solicitare a examenului medical la angajare, fișei de identificare a factorilor de risc profesional, dosarului medical și a examenelor medicale efectuate, să completeze fișa de aptitudine cu concluzia examenului medical la angajare:, condiționat, inapt temporar sau inapt pentru locul de muncă respectiv (art.16 alin.6).
Rezultatul examinării nu este însă definitiv, persoana examinată putând contesta rezultatul dat de către medicul specialist de medicina muncii privind aptitudinea în muncă. Această contestație se adresează autorității de sănătate publică județene sau a municipiului B, în termen de 7 zile lucrătoare de la data primirii fișei de aptitudine în muncă (art.30 și 31 din nr.HG355/2007).
Reclamanta însă nu a înțeles să conteste în vreun fel constatarea inaptitudinii sale, deși a formulat în mai multe rânduri, diferite completări ale acțiunii inițiale (la 22.08.2008, la 28.01.2008 și 27.03.2008).
În aceste condiții, instanța consideră că rezultatul verificării aptitudinii reclamantei, de a ocupa funcția de inspector asigurări este definitiv.
Conform art. 61 lit. c Codul muncii angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în situația în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat
Textul arătat a reglementat o posibilitate a angajatorului care, după constatarea de către organele specializate de medicină a muncii, a unei incapacități speciale și totodată, de a ocupa o anumită funcție, dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului.
Inaptitudinea la care se referă art. 61 lit. c Codul muncii se referă specific la o anumită funcție/profesie raportat la persoana salariatului și nu la o incapacitate de muncă generală (care ar impune pensionarea pentru imobilitate gr.I, gr.II) și temporară (situație pentru care soluția ar fi un concediu de muncă).
Este și cazul reclamantei, pentru care medicul de medicină a muncii a constatat inaptitudinea pentru funcția de inspector asigurări.
Drept urmare a concluziilor fișei de aptitudini nr. 17/14.03.2008, s-a emis preavizul nr. 1004/08.07.2008 – despre care reclamanta a luat cunoștință la 14.07.2008 – prin care a fost încunoștințată salariata despre incapacitatea sa fizică de a mai ocupa în continuare postul pe care era angajată astfel încât se acordă preavizul de 20 de zile anterior concedierii.
În preaviz, s-a menționat că nu există posibilitatea oferirii unui alt loc de muncă în cadrul unității.
Ulterior, s-a emis decizia nr.324/07.08.2008 prin care, în temeiul art.61 lit.c Codul muncii contractul individual de muncă al reclamantei a fost desfăcut începând cu data de 11.08.2008.
Concedierea astfel hotărâtă s-a efectuat cu respectarea prevederilor legale.
Astfel, la baza deciziei de încetare a contractului individual de muncă a stat un act constatator al unui medic specialist în medicina muncii ale cărui concluzii nu au fost contestate de salariatul examinat.
Cum, în acest mod s-a stabilit inaptitudinea reclamantei de a mai ocupa funcția pe care era angajată, în mod just angajatorul a dispus concedierea persoanei în cauză.
Împotriva sus menționatei sentințe civile a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență următoarele:
Dacă la pagina 4 sentinței alin.3 instanța recunoaște că fișa de aptitudine nr.17/14.03.2008 nu a fost oficial comunicată de către medicul de medicina muncii, însă se arată că – despre rezultatul examenului, pacienta a fost informată cu ocazia consultului – sunt de semnalat cel puțin două confuzii ale instanței și anume: prima că reclamanta nu a fost consultată niciodată la data de 14.03.2008 de medicul de medicina muncii dr. și, logic și legal avizul de inaptitudine al acestui medic trebuia să i se comunice pentru a se putea adresa autorității de sănătate publică a județului C, ceea ce nu s-a întâmplat, astfel că nu avea cum să-l conteste.
Instanța menționează la alineatul următor pag.4 că “actul medical prin care s-a constatat inaptitudinea reclamantei a fost depus la dosarul cauzei la termenul din 19.09.2008, împreună cu întâmpinarea pârâtei și alte acte” și că ” acesta este momentul la care se poate considera că reclamanta a luat cunoștință de rezultatul examinării sale în vederea evaluării capacității de muncă”.
Susține recurenta că, dată la data de 19.09.2008 a luat cunoștință de conținutul avizului de inaptitudine fizică al medicului de medicina muncii, după ce acțiunea se afla deja pe rolul instanței (greșit introdusă la Judecătoria Constanța ) cum mai putea face contestația la Autoritatea județeană de sănătate publică.
Textul art.61 lit.c din codul muncii prevede expres că angajatorul poate dispune concedierea “în cazul în care prin decizia organelor competente de expertiză medicală se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat” – avizul invocat al medicului de medicina muncii, nu era suficient pentru legalitatea măsurii de concediere a reclamantei, fiind necesară o decizie a organelor de expertiză medicală, ceea ce în cazul său nu s-a îndeplinit, câtă vreme nici măcar avizul medicului care nici nu a văzut-o și nici nu i s-a comunicat acest aviz spre a-l combate, fie în sensul că nu este real, fie în sensul zilelor reale de concedii medicale.
Mai susține recurentă că, dacă art.287 codul muncii prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, instanța avea obligația elementară să ceară SC SA B să facă dovada comunicării avizului medicului de medicina muncii către recurentă, dacă în sensul prev. art.61 lit.c codul munciia cerut decizia organelor de expertiză medicală, dovezi asupra cărora instanța, deși le-a cerut nu s-a pronunțat, astfel că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.324/07.08.2008 emisă de pârâtă s-a dispus concedierea reclamantei din funcția de inspector asigurări în temeiul art.61 lit.c) din codul muncii, ca urmare a inaptitudinii fizice și/sau psihice a salariatei, constatată de organele competente de expertiză medicală, începând cu 11.08.2008.
Începând cu 04.06.2007, reclamanta a beneficiat de un număr de 13 concedii medicale, pentru diferite diagnostice, totalizând un număr de 214 zile de concediu.
Concediile eliberate de medicul de familie și medicii specialiști au stat la baza examinării clinice a reclamantei de către un medic de medicina muncii, care a concluzionat că reclamanta este inaptă pentru îndeplinirea funcției de inspector de asigurări prin fișa de aptitudini nr.17/14.03.2008, fișă care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Recurenta a invocat faptul că nu i-a fost comunicat avizul de inaptitudine pentru a-l putea contesta și că instanța nu a avut suficient rol activ pentru a pune în vedere angajatorului să facă dovada comunicării avizului către reclamantă.
Prin încheierea din 30.01.2009, instanța de fond a încuviințat proba cu interogatoriu și înscrisuri solicitată de instanță și a pus în vedere pârâtei să depună la dosar dovada comunicării către reclamantă a fișei de aptitudine nr.17/14.03.2008.
Din adresa nr.402/14.03.2008 (fila 23 dosar fond) eliberată de SC SRL către pârâtă, rezultă că reclamanta a luat la cunoștință de avizul medical la Serviciul medical de medicina muncii, chiar cu ocazia întocmirii acestuia.
Potrivit art.30 din nr.HG355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor, persoana examinată poate contesta rezultatul dat de către medicul specialist de medicina muncii, privind aptitudinea în muncă.
În conformitate cu art.31 din același act normativ, contestația prevăzută la art.30 se adresează autorității de sănătate publică județene sau a municipiului B, în termen de 7 zile lucrătoare de la data primirii fișei de aptitudine în muncă.
Reclamanta nu a făcut dovada contestării rezultatului dat de către medicul specialist de medicina muncii, conform procedurii reglementate prin dispozițiile legale invocate mai sus.
Avizul medical de inaptitudine emis de medicul specialist de medicina muncii nefiind contestat, în mod corect pârâta a emis decizia nr.324/07.08.2008 cu respectarea prevederilor art.61 lit.c) din codul muncii.
Textul de lege prevede că angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat.
Cerința care rezultă din conținutul textului se referă la faptul constatării inaptitudinii salariatului de către organul de specialitate competent.
Din actul normativ care reglementează supravegherea sănătății lucrătorilor, rezultă că medicul specialist de medicina muncii este competent să examineze aptitudinea de muncă a angajaților (art.30 din nr.HG355/2007).
Prin organ competent de expertiză medicală, așa cum prevăd dispozițiile art.61 alin.1 lit.c) din codul muncii se înțelege conform normelor care reglementează competențele și procedura privind supravegherea sănătății lucrătorilor, medicul de medicina muncii.
De asemenea și din dispozițiile art.8 din Legea nr.418/2004 privind statutul profesional specific al medicului de medicina muncii, rezultă că persoana abilitată a se pronunța cu privire la aptitudinea sau inaptitudinea salariatului cu ocazia oricărei examinări medicale este medicul de medicina muncii.
În speță, la baza deciziei de încetare a contractului individual de muncă a stat un act constatator al unui medic specialist în medicina muncii al e cărui concluzii nu au fost contestate de salariatul examinat.
Cum prin avizul medical s-a stabilit inaptitudinea reclamantei de a ocupa funcția pe care era angajată, în mod corect angajatorul a dispus concedierea salariatei cu respectarea prevederilor art.61 lit.c) codul muncii.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 cod pr.civilă, curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-, – 8,. B,. 23, județul C, împotriva sentinței civile nr. 419/27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă “”, cu sediul în-, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.12.2009.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond:;
Red.dec.Jud.-/23.12.2009
Tehnored.dec.gref.RD/2ex./05.01.2010
