Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR. 32/CM
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier – –
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta pârâtă “”, cu sediul în Port, 45, județul C, împotriva sentinței civile nr. 653/15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, – 32,. A,. 7, județul C, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, pentru a da posibilitate recurentei pârâte să depună concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 în referire la art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra recursului la data de 14.01.2010, respectiv 18.01.2010, dată când a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a chemat în judecată SC SA pentru anularea deciziei nr. 126/05.11.2008 ca nelegală și netemeinică, reintegrarea în funcția avută anterior, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor egale cu salariale indexate, majorate sau reactualizate, precum și a celorlalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat ca salariat, de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă, precum și la cheltuieli de judecată. În subsidiar prin cererea precizată, reclamanta a solicitat plata drepturilor compensatorii de 6 salarii de bază brute negociate conform art. 80 din Contractul Colectiv de muncă ramura transporturi încheiat pentru perioada 2008-2010.
A menționat că în perioada 1988-2006, fost încadrată ca inginer în cadrul Biroului Energetic – investiții dar începând cu anul 2006 și până la emiterea deciziei, a ocupat funcția de -Energetic- investiții.
A precizat că prin decizia nr. 126/05.11.2008 s-a dispus concedierea sa, în temeiul art. 65 și art. 66 din C, ca urmare a desființării postului, în baza Hotărârii Consiliului de administrație din data de 29.10.2008.
În opinia reclamantei, desființarea postului nu este efectivă, deoarece prin modificarea organigramei societății s-a schimbat numai titulatura din – – Energetic- Investiții în Departament Tehnic care a preluat atribuțiile acestui. De asemenea, desființarea postului nu este reală, cum nereal este și faptul că la nivelul unității nu există posturi vacante sau disponibile corespunzătoare pentru a-i fi oferite, deoarece, angajatorul a solicitat prin presa locală la data de 02.12.2008 angajarea unui inginer pentru activități de investiții/ administrativ.
În drept,s-au invocat dispozițiile art.76-78 din C.
Prin întâmpinare, parata a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece, Consiliul de Administrație a luat hotărârea de a desființa o serie de posturi-inclusiv pe cel al reclamantei, pe fondul unei importante scăderi a traficului de mărfuri operat în anul 2008 și a decis că stoparea declinului financiar în care se găsește societatea nu poate fi realizată decât prin desființarea unui nr. de 29 de posturi.
Pârâtă a precizat ca aceasta a respectat procedura prevăzută de lege pentru concedierea individuală, desființarea posturilor fiind reală și efectivă. Prin anunțul din 02.12.2008 din ziarul local se prospecta doar piața muncii în plină criză economică, iar acest fapt nu poate duce la concluzia că postul reclamantei nu a fost desființat, mai mult decât atât, administrația este în proces de implementare de soft-uri dedicate, care vor veni în sprijinul utilizatorilor, cu scopul de creștere a eficienței și rentabilității activității.
Prin sentința civilă nr.653/2009, Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea, a anulat decizia nr.126/05.11.2008 și a obligat parata să o reintegreze pe reclamantă în postul avut anterior concedierii, cu plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata.
S-a respins cererea da plată a unor salarii compensatorii, ca neîntemeiată și a fost obligată intimata să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanța a reținut:
Potrivit art.65 alin 1 Codul muncii, astfel cum a fost modificat prin OUG 55/2006, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, iar în conformitate cu alin 2, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Condiția de legalitate impusă de lege este că desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În cauză, în statul de funcțiuni la data de 31.12.2008 poziția nr. 257 figurează contestatoarea cu funcția de șef cu toate că prin decizia contestată nr.126/05.11.2008 a avut loc concedierea acesteia.
Desființarea locului muncii este efectivă, astfel cum cere legea, dacă locul de muncă în cauză a fost eliminat din statul de funcțiuni,iar în statul de funcțiuni din data de 30 noiembrie 2008 la poziția 273 este înscris locul de muncă al contestatoarei.
Din organigrama lunii decembrie rezultă un nr. de 46 angajați iar organigrama din luna noiembrie 2008 reflectă faptul că la departamentul tehnic existau 46 de angajați precum și funcția de sef mecanico energetic- investiții pe care îl ocupa contestatoarea, acest aspect fiind regăsit și în organigrama pe luna octombrie 2008. în aceste condiții s-a apreciat că desființarea locului de muncă ocupat de reclamantă nu se întemeiază pe o cauză reală și obiectivă.
Pentru a se justifica măsura concedierii trebuie să se dovedească că efectiv a avut loc o reorganizare și o restrângere reală impusă de nevoile societății.
Prin anunțul publicitar din 02.12.2008 parata solicita angajarea unui inginer pentru activitatea de investiții, activitate de care se ocupa reclamanta conform fișei postului, astfel că măsura concedierii reclamantei nu se întemeiază pe o cauză reală și serioasă, ci este fictivă, în condițiile în care desființarea postului a fost urmată la scurt timp de solicitarea angajării altei persoane pe același post, menținut în statul de funcțiuni și în organigramă până în ian. 2009.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat ca nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor impuse de art. 65 din Codul muncii admițând în parte cererea, cu consecința anulării deciziei nr. 126/05.11.2008 și obligarea paratei la reintegrarea reclamantei pe postul avut anterior concedierii, cu plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta.
În aceste condiții s-a respins ca neîntemeiată cererea privind plata unor salarii compensatorii.
In temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecata în sumă de 500lei reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâta care a formulat următoarele critici întemeiate pe disp. art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
– Instanța de fond a omis să facă referire la decizia Consiliului de Administrație din 29.10.2008, respectiv la motivele care au determinat desființarea unor posturi în contextul scăderii semnificative a volumului de activitate atât la nivelul societății cât și a întregului port.
Societatea a urmărit rentabilizarea activității prin realizarea unui management eficient, inclusiv a resurselor iar acest aspect trebuia reținut de către instanța.
– Instanța a mai reținut ca în statul de funcțiuni din 30.11.2008, la poziția 273 cât și în cel din 31.12.2008 la poziția 257 figurează reclamanta cu funcția de șef cu toate ca prin decizia nr. 12/05.11.2008 a avut loc concedierea acesteia.
În referire la aceste aspecte, recurenta precizează că postul reclamantei a fost desființat prin hotărârea CA/29.10.2008 iar aceasta decizie a fost comunicată salariatei prin decizia de concediere nr. 126/05.11.2008 în care se arată că încetarea contractului de muncă va avea loc după expirarea termenului de preaviz.
Mai mult decât atât, deși postul a fost desființat prin hotărârea CA, acest post a fost menținut ca poziție în organigrama deoarece perioada de preaviz a fost suspendată ca urmare a concediului medical al reclamantei din perioada 02.12.2008-31.12.2008. Prin urmare abia în organigrama lunii ianuarie 2009 s-a menționat ca la departamentul tehnic sunt 45 de posturi și nu 46 așa cum prevedea organigrama anterioară.
-Instanța a mai reținut că desființarea postului nu are la bază o cauză reală și serioasă deoarece a fost urmată la scurt timp de o solicitare a angajării altei persoane pe post.
Faptul ca la 02.12.2008 directorul administrativ a publicat un anunț în ziar prin care se prospecta piața muncii în plina criză economică, nu poate conduce la ideea ca postul reclamantei nu a fost desființat.
Aceasta deoarece, din anunț rezultă că se face referire la un post de inginer pentru activitatea de investiții/administrativ și nu de un inginer pentru departamentul tehnic așa cum eronat a interpretat instanța, departament unde atribuțiile reclamantei au fost preluate de ceilalți angajați.
Pentru aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată.
Prin întâmpinare, intimata reclamanta a solicitat respingerea recursului arătând că postul a fost menținut în organigrama în scopul angajării altei persoane dar, după formularea cererii de chemare în judecată, s-a observat această greșeală și au emis o alta organigrama în ianuarie 2009 prin care acest post a fost suprimat. Imprejurarea că nu a fost angajată nicio persoană este nerelevanta și nu are legătură cu motivarea deciziei de concediere.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Chiar daca instanța de fond a făcut referire în motivarea sentinței și la faptul ca desființarea postului nu a avut la baza o cauză reală și serioasă și a făcut trimitere la anunțul societății pentru găsirea unei alte persoane în vederea angajării, aceste aspecte nu sunt esențiale pentru soluționarea litigiului în condițiile în care primează problema legată de existența acestui post la momentul emiterii deciziei.
Prin decizia nr.126/05.11.2008, angajatorul a dispus concedierea reclamantei ca urmare a desființării postului, în baza Hotărârii Consiliului de administrație din data de 29.10.2008, motivând această măsură principiul rentabilității economice maxime, în scopul realizării unui management eficient, cu diminuarea costurilor.
Prin urmare s-a impus modificarea organigramei unității iar postul ocupat de reclamantă nu se mai justifica.
Instanța de fond a reținut că prin caracterul efectiv al desființării locului de muncă se înțelege suprimarea acestuia din statul de funcții, măsură care se întemeiază pe o situație concretă care trebuie dovedită iar desființarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura societății și nu se mai găsește în organigrama acesteia ori în statul de funcții.
Ceea ce interesează în litigiul de față, este dacă, la momentul emiterii deciziei postul ocupat de reclamantă mai exista în statul de funcțiuni și dacă motivul desfacerii contractului de muncă l-a constituit desființarea postului.
La momentul la care s-a decis de către Consiliul de Administrație desființarea unor posturi-printre care și cel al reclamantei, organigrama societății cuprindea la departamentul tehnic un număr de 46 de angajați (octombrie 2008).
Din organigrama lunii noiembrie 2008 – când s-a emis decizia – rezultă faptul că la departamentul tehnic existau tot 46 de angajați fiind menționat și postul aferent funcției de sef mecanico energetic-investiții pe care îl ocupa contestatoarea.
Mai mult decât atât, chiar și în luna decembrie 2008 acest post a fost menținut, dovadă fiind statul de funcțiuni unde este menționat și postul ocupat de reclamantă.
Prin urmare instanța nu se putea raporta la o organigrama întocmită după momentului emiterii deciziei, deoarece cauzele care au dus la astfel de modificări nu au avut nicio legătură cu “motivele care determina concedierea” și care trebuie sa fie înserate în mod obligatoriu în decizie așa cum prevede art. 74(1) litera “a” Codul muncii.
Așadar, organigrama din luna ianuarie 2009 din care rezultă că departamentul tehnic deține un nr. de 45 de angajați, nu poate fi luată în considerare pentru a aprecia că postul reclamantei a fost suprimat încă din luna noiembrie.
Recurenta a arătat că datorită concediului medical al reclamantei, nu s-a putut modifica organigrama și că a intervenit suspendarea perioadei de preaviz.
Așa cum reiese din certificatele medicale anexate dosarului de față, reclamanta a fost în concediu medical în luna decembrie iar această împrejurare a intervenit de asemenea, ulterior emiterii deciziei, nefiind nici acesta un motiv pentru menținerea postului în organigrama aferentă lunii noiembrie 2008.
Pentru aceste considerente, Curtea constata ca în mod corect instanța de fond a analizat temeinicia și legalitatea deciziei contestate din perspectiva motivelor de fapt și de drept care au existat la momentul emiterii acesteia, astfel ca în temeiul art. 312 cod procedură civilă va respinge recursul-sub toate aspectele, ca nefondat.
În conf. cu disp. art. 274 cod procedură civilă, va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecata suportate de intimata reclamanta în recurs, în cuantum de 500 lei-onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă “”, cu sediul în Port, 45, județul C, împotriva sentinței civile nr. 653/15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, – 32,. A,. 7, județul C, ca nefondat.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond – /
Tehnored.dec.jud.-/27.01.2010
Tehnored.disp.gref.RD/2ex/29.01.2010
