Reziliere. Modificarea unilaterală a contractului. Inadmisibilitate


C. civ., art. 969

Simpla solicitare de reducere a chiriei făcută de locatar, pe motiv că i s-ar fi redus vânzările, nu poate conduce la modificarea unilaterală a prevederilor contractului de închiriere. în consecinţă, în situaţia în care locatarul nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată privind plata chiriei, aşa cum a fost stabilită prin contract, corect instanţa a dat efect clauzei contractuale privind sancţiunea rezilierii contractului de închiriere.

I.C.C.J., Secţia comercială, decizia nr. 12 din 13 ianuarie 2004, în R.D.C. nr. 2/2005, p. 228

La data de 15 mai 2000, reclamanta Administraţia Pieţelor Focşani a chemat în judecată pe pârâta SC P.P. SRL Focşani, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 1472 din 4 septembrie 1998 şi obligarea pârâtei la plata sumei de 49.094.400 lei, chirie neachitată la scadenţă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 405 din 5 septembrie 2000, Tribunalul Vrancea a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, a admis acţiunea reclamantei şi a dispus rezilierea contractului de închiriere

nr. 1472 din 4 septembrie 1998, obligând pârâta la plata suinei de 49.094.400 lei, chirie neachitată în perioada iunie 1999 – martie 2000 şi 3.701.664 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Galaţi, prin decizia civilă nr. 1017 din 14 decembrie 2000 a respins, ca nefondat, apelul pârâtei.

împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, pârâta a declarat recurs, solicitând, în esenţă, respingerea acţiunii reclamantei, întrucât datorită scăderii vânzărilor a cerut reclamantei să renegocieze chiria stabilită iniţial pentru 5.000.000 lei lunar, la 200.000 lei, iar aceasta nu i-a răspuns.

Recursul este nefondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, în raport de susţinerile pe care pârâta le reiterează prin recursul de faţă, se constată că acestea nu întrunesc niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a conduce la casarea hotărârii atacate. In speţă, având în vedere cele convenite de părţi prin contractul de închiriere aflat în litigiu, rezultă că pârâta se angajase la plata unei chirii lunare de 5.000.000 lei pentru spaţiul comercial închiriat. Pentru neplata acesteia, prin art. 7, s-a prevăzut sancţiunea rezilierii contractului. Cum părţile nu au procedat la o renegociere a chiriei, simpla solicitare de reducere a acesteia cerută de pârâta-locatară, pe motiv că i s-ar fi redus vânzările, nu a putut conduce la modificarea unilaterală a prevederilor contractului de închiriere, cum eronat susţine recurenta.

In consecinţă, în situaţia în care pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată privind plata chiriei aşa cum a fost stabilită prin contract, corect instanţele au dat efect clauzei contractuale privind sancţiunea rezilierii contractului de închiriere.

Faţă de cele de mai sus, recursul pârâtei este nefondat şi a fost respins ca atare.