Incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 10 teza a II-a Cod procedură penală în situaţia recurării unei decizii prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Constată că, prin sentinţa penală nr. 269/12.11.2007 a Judecătoriei Sf. Gheorghe a condamnat pe inculpaţii L.J., născut la data de 28.06.1981 în oraşul B, judeţul C., fiul lui I. şi A., studii bacalaureat, fără ocupaţie şi loc de muncă, căsătorit, cu 2 copii minori, fără antecedente penale, domiciliat în com. B., nr. 222, judeţul C., B.P., născut la data de 28.06.1981 în oraşul B, judeţul C, fiul lui P şi I, studii bacalaureat, căsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, domiciliat în oraşul B, sat C, nr. 290, judeţul C şi F A J, născut la data de 13.10.1977 în oraşul R, judeţul B, fiul lui E şi E, studii bacalaureat, căsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, domiciliat în oraşul B, judeţul C,
– pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin. 2 şi 42 Cod penal, la pedepse de 10 luni închisoare pentru fiecare inculpat..
– pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 215/1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 42 Cod penal, la pedepsele de câte 2 ani închisoare fiecare.
Au fost condamnaţi inculpaţii S M, născut la data de 5.06.1971 în com. O, judeţul C, fiul lui M şi M, studii bacalaureat, căsătorit, cu 2 copii minori, fără antecedente penale, domiciliat în mun. Sf. Gh, judeţul C, şi D L J, născut la data de 29.08.1974 în mun. D, judeţul H, fiul lui I şi E, studii bacalaureat, căsătorit, cu 2 copii minori, fără antecedente penale, domiciliat în mun. Sf. Gh,
– pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 42 Cod penal la pedepsele de câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru fiecare inculpat.
– pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 215/1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 42 Cod penal, la pedepsele de câte 3 ani închisoare pentru fiecare, cu aplicarea art. 13 Cod penal privind pedepsele accesorii pentru toţi inculpaţii.
În baza art. 33 lit. a şi 34 lit. b C. penal, s-a aplicat inculpaţilor L J, B P şi FAJ pedepsele de câte 2 (doi) ani închisoare fiecare şi de 3 (trei) ani închisoare pentru inculpaţii S.M. şi D.L.J..
În baza art. 33 lit. a şi art. 34 Lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpaţilor L.J., B.P. şi F.A.J. pedeapsa de 2 ani închisoare pentru fiecare şi 3 ani închisoare pentru inculpaţii S.M. şi D.L.J..In baza art. 81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor L.J., B.P. şi F.A.J. pe o durată de câte 4 ani, ce constituie termen de încercare, iar în temeiul art. 86/1, 86/2 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate inculpaţilor S.M. şi D.L.J. în regim de supraveghere pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare.
Inculpaţii S.M. şi D.L.J. au fost obligaţi să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art.86/3 alin. 1 lit. a, b, c şi d Cod penal.
Inculpaţii au fost obligaţi să plătească părţii civile SC P SA, Peco C, cu sediul în mun. Sf. Gh, judeţul C, cu titlu de despăgubiri civile, după cum urmează:- S.M.- 30.774,56 lei;- L.J.- 6.926,45 lei;- B.P. – 18.143,86 lei;- F.A.J.- 2.827,48 lei şi- D.L.J. – 42.219,72 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele: inculpaţii în cursul anilor 2005-2006, au avut calitatea de salariaţi ai SC P SA – Staţia nr. 3 B.
S.C. P S.A. a încheiat un contract cu C.N.A.D.N.R. SA, pentru comercializarea rovinietelor.
Aceasta din urmă reprezintă dovada achitării tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale.
Cuantumul tarifului se calculează în funcţia de perioada de valabilitate (0 şi 7 zile, 6 luni sau 12 luni) de tipul autovehiculului, de capacitatea cilindrică, gradul de poluare, de tipul proprietarului sau naţionalitatea sa.
În schimb, rovinieta este identică indiferent de criteriile mai sus arătate.
Profitând de acest fapt, inculpaţii începând din anul 2005 (iulie) – 2006 (ianuarie) în cazul tarifelor mari încasau banii, eliberau corect rovinieta, dar în raportul de gestiune erau trecute roviniete cu durata de valabilitate de o zi.
Toţi inculpaţii, au procedat în acest fel.
Diferenţa de bani a fost însuşită de câtre inculpaţi.
Multitudinea de roviniete valabile pentru o zi, a atras surprinderea cenzorului de la SC P SA. – Sf. Gh, oraşul B nefiind, o zonă de tranzit pentru străini. (f. 202).
Astfel, s-a decriptat memoriu aparatului de marcat, în care sumele erau corect evidenţiate şi s-au constatat diferenţele dintre memoria aparatului de marcat şi sumele înscrise în reportul de gestiune (f.10-19).
Asupra memoriei casei de marcat nu se putea interveni nici din staţie sau în afara ei (f.236-239) aşa cum a concluzionat expertiza efectuată de D M.
Sumele însuşite sunt următoarele: 47451,75 lei – S.M., restituit 16.677,14 lei; 24.962,81 lei – L J, restituit 18036,36 lei; 15.050,53 lei – B P, restituit 13.143,83 lei; 12.569,91 lei – F A J, restituit 9.742,53 lei şi 47.247,81 lei – D.L.J., restituit 5.028,09 lei.
Prin decizia penală nr. 47/4.06.2008 a Tribunalului Covasna, s-au admis apelurile declarate de inculpaţii L.J., B P, F A J, S.M. şi D.L.J. împotriva sentinţei penale nr. 269 din 12 noiembrie 2007 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, pe care a desfiinţa-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în vederea refacerii cercetării judecătoreşti, cu respectarea tuturor drepturilor procesuale ale părţilor.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că judecarea în fond a cauzei a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate, respectiv a SC P SA Sucursala C, care nu îndeplinea condiţiile de reprezentare a SC P SA Bucureşti. S-a mai reţinut că la judecarea cauzei au fost încălcate norme de procedură imperative, care atrag totodată nulitatea hotărârii pronunţate. Prima instanţă a omis să dea citire actului de sesizare al instanţei, să aducă la cunoştinţa inculpaţilor faptele pentru care au fost trimişi în judecată şi încadrarea juridică a acestora, precum şi dreptul lor de a folosi în proces limba maternă, potrivit art. 7 al. 2 Cod procedură penală şi dreptul de a li se asigura, în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoştinţă de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum şi dreptul de a pune concluzii în instanţă, prin interpret (f. 161, 165, 190 dosar fond). În şedinţa publică din data de 29 octombrie 2007, când au avut loc dezbaterile pe fond a cauzei, înainte de a încheia dezbaterile, preşedintele completului nu a dat ultimul cuvânt inculpaţilor personal, deşi inculpaţii D.L.J. şi S.M. au fost prezenţi în instanţă, astfel încălcând şi dispoziţiile imperative prevăzute de art. 341 Cod procedură penală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă SC P SA, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul Covasna. Motivul de casare invocat este cel prevăzut de art. 385/9 punctul 10 teza 2 Cod procedură penală. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că tribunalul nu s-a pronunţat asupra unor probe administrate sau asupra unor cereri esenţiale pentru părţi de natură a garanta drepturile lor procesuale şi să influenţeze soluţia procesului, respectiv actul prin care P înţelege să îşi însuşească toate actele de procedură la fond, împuternicire P pentru reprezentare la fond şi în apel, acte de natură a garanta dreptul de a fi considerată ca parte în proces şi de a-i fi opozabilă hotărârea de la instanţa de fond pentru SC P SA., de asemenea actele care dovedesc faptul că inculpaţii a u fost asistaţi de avocaţi, faptul că procurorul a fost prezent la şedinţele de judecată, nefiindu-le încălcate inculpaţilor drepturile procesuale.
Verificând decizia atacată pe baza materialului şi lucrărilor de la dosarul cauzei, curtea reţine următoarele:
Recurenta parte civilă a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 10 teza a II-a Cod procedură penală, însă acesta nu este aplicabil în cauză.
Instanţa de apel s-a pronunţat asupra unor nereguli procedurale cu privire la judecarea în fond a cauzei, respectiv cu privire la citarea unei părţi în proces şi respectarea garanţiilor procesuale conferite de Codul de procedură penală părţilor în proces, astfel încât nu se poate afirma faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului, care constituie cazul de casare invocat de recurentă.
Din examinarea deciziei atacate şi a actelor şi lucrărilor dosarului nu rezultă existenţa niciunui alt caz de casare din cele prevăzute de art. 385/9 pct. 1-7, 13, 14, 19 şi 20, care să poată fi invocată de instanţa de recurs din oficiu.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta parte civilă şi a menţinut decizia atacată ca fiind legală şi temeinică.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariile avocaţilor din oficiu în sumă totală de 750 lei au fost suportate din fondurile Ministerului Justiţiei şi au fost incluse în cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenta a fost obligată să plătească statului suma de 800 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia penală nr. 724/R din 3 octombrie 2008
