C. civ., art. 1073
Chiar dacă părţile nu au prevăzut un cuantum anume al penalităţilor, dar au stipulat în contract că penalităţile de întârziere sunt egale cu cele utilizate pentru neplata obligaţiilor faţă de bugetul de stat, debitorul este obligat în baza clauzei penale acceptate, cuantumul penalităţilor putând fi determinat.
Trib. Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, decizia nr. 861 din 21 mai 2008, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 74 din 15 ianuarie 2008, Judecătoria Cor-netu, Judeţul Ilfov a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC F.D.F.E.E.E. SA, în contradictoriu cu pârâta P.V., a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 539,74 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate în perioada aprilie 2005 -octombrie 2005; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, ca neîntemeiat şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 40 lei, cheltuieli de judecată.
S-a reţinut de instanţă că între părţi a intervenit contractul de furnizare a energiei electrice nr. 3901 – 2228636-1 din 11 noiembrie 1997 pentru locul de consum situat în comuna Popeşti-Leordeni, judeţul
Ilfov. In baza contractului, reclamanta a furnizat pârâtei energie electrică în mod continuu, iar pentru energia livrată a emis o serie de facturi fiscale.
Contractul de furnizare a energiei electrice depus la dosar nu poartă semnătura pârâtei, astfel că instanţa acordă acestuia forţa probantă a unui început de dovadă scrisă care poate fi completat cu martori sau prezumţii.
Pârâta a recunoscut, în cadrul interogatoriului administrat de instanţă, că a beneficiat de energie electrică în baza contractului de furnizare a energiei electrice nr. 3901-2228636-1 din 11 noiembrie 1997, pe care nu a mai achitat-o din luna aprilie 2005.
Aşadar, văzând dispoziţiile art. 1073 C. civ., conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare, şi având în vedere probele administrate în cauză, s-a reţinut că în sarcina pârâtei există obligaţia de a achita contravaloarea energiei livrate, pentru care au fost emise facturile fiscale invocate de reclamantă în valoare totală de 539,74 lei.
In privinţa penalităţilor de întârziere, instanţa a constatat că în art. 11 din contractul de furnizare a energiei electrice au fost stipulate penalităţi de întârziere al căror cuantum nu a fost specificat în mod expres, facându-se doar o simplă trimitere la nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare.
Potrivit art. 1066 C. civ., clauza penală reprezintă o convenţie accesorie prin care părţile stabilesc de comun acord şi anticipat cuantumul prejudiciului încercat ca urmare a neexecutării sau executării cu întârziere a obligaţiilor asumate de debitor.
In cauza de faţă, nu există o convenţie expresă a părţilor referitoare la aceste penalităţi şi, în lipsa acesteia, instanţa nu poate dispune obligarea pârâtei la plata acestora, neputând suplini consimţământul părţilor.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta la data de 27 martie 2008 şi a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
In motivarea recursului s-a arătat că instanţa de fond nu a apreciat şi administrat probele existente la dosar (contractul de furnizare a energiei electrice, facturi prin care s-a evidenţiat consumul de energie electrică neachitate de intimata-pârâtă, calculul penalităţilor, convocarea la conciliere).
In conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, respectiv decizia nr. 57/1999 privind contractele-cadru de furnizare a energiei electrice, emisă de A.N.R.E. şi modificată prin Ordinul nr. 5 din 25 februarie 2003, în speţă art. 14 alin. (3) are următorul cuprins: neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadenţei atrage penalităţi de întârziere, după cum urmează: a) penalităţile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare; b) penalităţile se datorează începând cu prima zi după data scadenţei; c) valoarea totală a penalităţilor nu poate depăşi valoarea facturii.
Procentul de 0,1% se aplică până la data de 17 septembrie 2002, iar de la această dată şi până la 1 ianuarie 2003 penalităţile se calculează la 0,07% pentru fiecare zi de întârziere a plăţilor, conform Ordinului A.N.R.E. nr. 22 din 21 august 2002.
începând cu 1 ianuarie 2003 se aplică prevederile H.G. nr. 1513 din 18 februarie 2002, prin care nivelul penalităţilor datorate a fost stabilit la 0,06% pentru fiecare zi de întârziere la plata facturilor de energie electrică.
Recurenta susţine că intimata-pârâtă îi datorează suma de 324,21 lei, reprezentând penalităţi de întârziere, precum şi cheltuieli de judecată în cuantum de 77,5 lei, reprezentând taxă timbru şi timbru judiciar.
In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi urm.
C. proc. civ.
Intimata nu a depus întâmpinare, dar s-a prezentat în faţa instanţei.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, tribunalul a reţinut că recurenta-reclamantă a învestit instanţa cu o acţiune personală, în pretenţii, invocând drept izvor al acestor pretenţii contractul de furnizare a energiei electrice încheiat între părţi nr. 3901-2228636-1 din 11 noiembrie 1997, intimata-pârâtă având calitatea de beneficiar.
La interogatoriul administrat în primă instanţă, intimata-pârâtă a recunoscut că a fost beneficiarul serviciilor prestate de recurentă, în baza contractului menţionat.
In art. 9 din contract, părţile au stipulat o clauză conform căreia neachitarea facturii în 30 de zile de la data scadenţei atrage plata majorărilor care sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare.
Contrar celor susţinute de prima instanţă, tribunalul constată că această prevedere se constituie într-o veritabilă clauză penală, întrucât părţile au stabilit anticipat cuantumul prejudiciului.
întrucât intimata-pârâtă a recunoscut la interogatoriu faptul că a beneficiat de furnizare de energie electrică în baza contractului nr. 3901-2228636-1, instanţa apreciază că acest contract este producător de efecte juridice între părţi, fiind asumat în integralitatea lui de intimata-pârâtă.
în prezenţa clauzei penale, instanţei nu îi este permis să verifice întinderea prejudiciului suferit de către creditor şi nici să ceară creditorului să dovedcască întinderea prejudiciului efectiv suferit. Clauza penală fiind rezultatul unui acord de voinţă, este obligatorie pentru părţi şi pentru instanţă. Intimata-pârâtă a acceptat o astfel de evaluare
a prejudiciului născut prin neexecutarea obligaţiei, în condiţiile în care recunoaşte izvorul obligaţiei ca fiind contractul nr. 3901 -2228636-1.
Totodată, tribunalul, în raport de dispoziţiile art. 9 din contract, apreciază ca incidcnte dispoziţiile deciziei nr. 57/1999 a Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei Electrice şi cele ale Ordinelor nr. 12/2002 şi 22/2002 ale aceleiaşi instituţii.
A.N.R.E. este o instituţie publică de interes naţional care emite reglementări necesare bunei funcţionări a sectorului energetic, inclusiv sub aspectul sancţiunilor incidente în situaţia neexecutării obligaţiilor asumate prin contracte-cadru. Penalităţile fiind egale cu cele utilizate pentru neplata obligaţiilor faţă de bugetul de stat, a fost respectat pe deplin art. 9 din contractul de furnizare de energie electrică.
Faţă de considerentele expuse, apreciind că instanţa de fond nu a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, respectiv a dispoziţiilor art. 969 şi art. 1066 C. civ., tribunalul a admis recursul, a modificat în parte sentinţa atacată, în sensul că a obligat-o pe pârâtă şi la plata sumei de 324,21 lei, penalităţi. A fost modificat corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată.
In drept, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 304 pct. 8, art. 304art. 312 C. proc. civ.
