Pentru a se dispune schimbarea unităţii în care se execută pedeapsa la locul de muncă este necesar ca imposibilitatea continuării executării pedepsei la locul de muncă stabilit anterior să nu-i fie imputabilă condamnatului, iar acesta să nu se fi sustras de la prestarea activităţii în cadrul unităţii respective.
Prin sentinţa penală nr.20/20.01.2000, Judecătoria Călăraşi a admis cererea formulată de condamnatul D.F. şi a încuviinţat schimbarea locului de a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare pronunţată prin sentinţa penală nr.259/ 1996 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin decizia penală nr.166/1997 a Curţii de Apel Bucureşti de la S.C. „R.II.P” – S.R.L. Călăraşi şi la S.C. „D” – S.R.L. Calăraşi.
A anulat mandatul de executare nr.441/1997 şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 22.11.1999 condamnatul D.F. a solicitat schimbarea locului de muncă de la S.C. „R.IIP” -S.R.L. Călăraşi la S.C. „D” – S.R.L. Călăraşi.
în fapt, petentul a executat pedeapsa în perioadele 01.01. – 31.05.1998 şi 01.10.1998-31.01.1999 la S.C. „PSD” – S.R.L, unitate care a oprit şi virat contribuţia aferentă, conform art.304 din Legea nr.23/1969, iar la data de 15.11.1999 s-a angajat ca muncitor necalificat la S.C. „D” – S.R.L.
Mai reţine prima instanţă că petentul condamnat a fost de bună credinţă în executarea pedepsei la S.C. „PSD” – S.R.L. şi nu la S.C. „R.ll P” – S.R.L., având în vedere faptul că cele doua societăţi aveau acelaşi administrator.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât de la data de 31.01.1999 şi până la formularea cererii condamnatul s-a sustras de la executarea pedepsei la locul de muncă, aceasta cu atât mai mult cu cât cererea de schimbare a locului de muncă s-a formulat după ce parchetul a sesizat instanţa pentru revocarea executării pedepsei la locul de muncă stabilit prin sentinţa penală nr.259/1996.
Tribunalul Călăraşi, prin decizia penală nr. 107/05.04.2000 a admis apelul, a desfiinţat hotărârea primei instanţe şi, pe fond, a respins cererea de schimbare a locului de muncă formulata de condamnat.
împotriva deciziei pronunţată de Tribunal a declarat recurs condamnatul, arătând că întreruperea activităţii la locul de muncă s-a datorat împrejurării că societatea şi-a redus activitatea.
Analizând recursul prin prisma dispoziţiilor art.3859 pct.171 C.pr.pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Pentru a se putea dispune schimbarea locului de muncă este necesar ca imposibilitatea continuării executării pedepsei să nu-i fie imputabilă condamnatului, iar acesta să nu se fi sustras de la prestarea activităţii în cadrul unităţii respective.
în speţă, nu s-a dovedit imposibilitatea continuării executării pedepsei la locul de muncă unde a fost repartizat şi este cert că recurentul condamnat a stat în pasivitate aproximativ 10 luni, cererea de schimbare a locului de muncă fiind formulată după ce parchetul a sesizat instanţa pentru revocarea executării pedepsei, conform art.869 C.pen.
Pentru aceste considerente, recursul urmează a fi respins. (Judecator Angela Dragne))
(Secţia a II-a penală, decizia nr.946/2000)
