Contestație decizie de sancționare. Decizia 70/2010. Curtea de Apel Constanta


Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,

LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.70/CM

Ședința publică din 9 februarie 2010

Complet specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale

PREȘEDINTE: Maria Apostol

JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu

JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel

Grefier – –

S-a luat în examinare recursul civil formulat de către recurenta pârâtă REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI C, cu sediul procesual ales în C, str.-.- nr.19 A, împotriva sentinței civile nr. 834/15.07.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, -.4,.C, apart.55, județul C, având ca obiect contestație decizie sancționare.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reclamant asistat de d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria – nr.74454/19.01.2010, lipsind recurenta pârâtă

Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și următoarele cod pr.civilă.

În referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare însoțită de înscrisuri la data de 04.02.2010, în două exemplare, din care unul a fost comunicat recurentei pârâte.

După referatul grefierului de ședință, instanța față de lipsa recurentei pârâte, lasă cauza la a doua apelare.

După reluarea cauzei, la a doua apelare, se prezintă intimatul reclamant asistat de d-na avocat, iar pentru recurenta pârâtă dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.

Apărătorul intimatului reclamant susține că în motivele de recurs formulate de către recurenta pârâtă sunt menționate măsurile ce se puteau lua și față de aceste mențiune în cauză se impunea emiterea unei adrese prin care să se comunice dacă pârâta a făcut sau nu plângere la poliție. În ce privește vinovăția reținută în sarcina pârâtului, ce constă în neanunțarea la timp a dispariției gardului, recurenta pârâtă motivează că, întrucât nu a fost anunțată unitatea la timp, nu s-au luat măsurile respective, fiind în imposibilitate de a acționa rapid în vederea identificării persoanelor vinovate și reparării prejudiciului creat. Apărătorul susține că nu se poate reține această vinovăție în sarcina reclamantului atâta timp cât nu s-a făcut plângere la organele abilitate cu privire la dispariția gardului.

Față de cele susținute de către apărătorul intimatului reclamant instanța pune în vedere să se precizeze dacă aspectul invocat a constituit temei de analiză la emiterea deciziei de sancționare, precum și la pronunțarea hotărârii instanței de fond.

Apărătorul recurentei pârâte susține că din înscrisurile depuse la dosar rezultă crearea unei stări de pericol, unitatea a fost în imposibilitate să acționeze rapid pentru evitarea acestei stări de pericol tocmai din cauza neanunțării la timp de către reclamant cu privire la dispariția gardului.

Curtea, întrucât în raport de atribuțiile salariatului acesta răspundea de bunurile predate prin listele de inventar, deci pericolul este pentru aceste bunuri, întreabă pe apărătorul recurentei dacă au fost predate aceste bunuri prin inventar.

Apărătorul recurentei pârâte confirmă că aceste bunuri au fost predate pe inventar și susține că au fost depuse la dosar înscrisuri în acest sens,

Față de aceste susțineri, curtea respinge proba solicitată de către apărătorul intimatului reclamant și acordă cuvântul părților asupra recursului de față.

Având cuvântul apărătorul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate și pe cale de consecință respingerea contestației reclamantului, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune factura nr.349/20.11.2009.

Susține că solicită modificarea în tot a hotărârii recurate, întrucât sunt elemente ce nu au fost avute în vedere de instanța de fond la pronunțarea soluției, chiar au fost ignorate. Gardul a fost edificat la punctul termic unde reclamantul își desfășura activitate, tocmai pentru siguranță și securitate, mai ales că în apropiere se afla o casierie a și o școală generală.

Apărătorul intimatului reclamant solicită respingerea recursului recurentei pârâte pentru următoarele considerente:

– cercetarea fondului s-a canalizat pe atribuțiile reclamantului din fișa

postului, însă -ul face o interpretare trunchiată a acestor atribuții și evită să lege răspunderea angajatului de condiția esențială prev. în art.7, respectiv existența fișei de inventar privind obiectele față de care angajatul răspunde de gestionarea mijloacelor fixe și obiectele de inventar;

– conform art.7 din fișa postului privind atribuțiile reclamantului rezultă că acesta gestionează și răspunde de mijloacele fixe și obiecte de inventar conform fișei de inventariere;

– disp. art.10 din fișa postului sunt în același sens stabilind mijloacele fixe încredințate și față de care trebuie să răspundă (cu care lucrează și pe care le are în gestiune conform fișelor de inventar), însă în aceste liste nu se regăsește nici un gard împrejmuitor la punctului termic unde lucra reclamantul.

– din adeverința nr.115/22.05.2009 eliberată de Școala Generală nr.37 C, rezultă că acest gard este al școlii și este administrat de aceasta, iar în ce privește Casieria aceasta nu mai funcționează, fiind dezafectată.

Mai susține apărătorul, legat de pericolul faptei reținut de către pârâtă – acela al neanunțării conducerii de dispariția unei porțiuni de gard, această omisiune nu era prevăzută în fișa postului reclamantului, mai ales că din ianuarie 2009 și până în prezent recurenta nu a făcut nici un demers în vederea depistării persoanelor vinovate și respectiv pentru recuperarea prejudiciului.

Deasemeni, în ce privește vinovăția pe care recurenta pârâtă o reține în sarcina reclamantului, nici aceasta nu este reală și a fost dovedit acest lucru cu listele cuprinzând obiectele de inventar.

Mai remarcă un singur aspect, dacă prejudiciul reclamat de recurenta în 2008 era în valoare de 201.975 lei, la această dată este același. Solicită instanței acordarea de cheltuieli de judecată, conform chitanței nr.297/19.01.2010, depusă la dosar.

În replică, apărătorul recurentei pârâte susține că apărătorul intimatului reclamant încearcă să inducă în eroare instanța cu privire la proprietatea gardului, și în acest sens arată că există două documente depuse la dosar care dovedesc proprietatea acestuia, precum și procesul verbal de recepție – care nu avea sens să fie semnat de șeful punctului termic, dacă acesta nu exista.

CURTEA:

Curtea, cu privire la recursul civil de față;

Regia Autonomă de Distribuire a Energiei C, a declarat recurs la data de 3 noiembrie 2009 împotriva sentinței civile nr.834/15.07.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În fapt:

Prin cererea adresată Tribunalului Constanța și înregistrată sub nr. 3619 din 31 martie 2009, reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei de aplicare a sancțiunii disciplinare nr.67/2.03.2009, emisă de C, solicitând anularea acesteia ca fiind emisă în mod nelegal.

În motivarea contestației a arătat că, prin dispoziția enunțată reclamantul a fost sancționat cu “avertisment” în temeiul art.246 Codul muncii reținându-se că se face vinovat de lipsa a două tronsoane din gardul aferent punctului termic nr. 93 sector 4 Sud Exploatare.

S-a mai arătat că această măsură este nelegală întrucât 93 nu ae un gard împrejmuitor aferent, care să fie menționat în fișa de inventar sau în fișa de gestiune personală și nici nu are ca sarcină de serviciu paza acestui gard, el fiind montat în anul 1977 de către Școala Generală nr.37, odată cu darea în folosință a acesteia și care delimitează curtea școlii de celelalte obiective din zonă, printre care și clădirea PT 93.

În drept s-au invocat dispoz.art.264 (5), 268 alin.2 lit.c, Regulamentul de Ordine Interioară al C, art.81 lit.

S-au depus la dosar: decizie de sancționare nr.67/2.03.2009, dispoziția internă B 1002/17.02.2009, nota explicativă in 29.01.2009, declarații operatori PT, fișa postului, fișa de gestiune personală.

Prin întâmpinare, intimata Cas olicitat respingerea contestației, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a dispoziției contestate.

În motivare s-a arătat că urmare a unui control efectuat în ziua de 20.01.2009 de către directorul de producție s-a constatat dispariția a două tronsoane din gardul împrejmuitor al punctului termic pe latura unde se afla casieria, ocazie cu care s-a constatat că reclamantul nu avea cunoștință despre lipsa gardului, deși din funcția sa derivă atribuții de control asupra întregului sector pe care îl are în subordine.

În drept s-au invocat dispoz.art.115 proc.civ.

Prin sentința civilă nr.834/15.07.2009pronunțată de Tribunalul Constanța, cu opinie majoritară, s-a admis contestația formulată de reclamantul, s-a anulat dispoziția nr.67/2.03.2009 emisă de intimată și a fost obligată intimata către contestat la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin precizările la motivele contestației depuse la filele 24-25 din dosar s-a arătat că ceea ce se pretinde că lipsește din acest gard este exact porțiunea de “acces a elevilor și locatarilor din cartier, așa încât este posibil ca tocmai cei care folosesc această alee de acces să fi îndepărtat porțiunea respectivă din gard, însă punctul termic aparținând pârâtei se afla chiar în curtea școlii.

Prin dispoziția nr.67/2.03.2009 emisă de către intimata C s-a dispus sancționarea contestatorului cu avertisment scris, reținându-se ca urmare a unui control efectuat de către directorul de producție s-a constatat lipsa a două tronsoane din gardul aferent PT 93- sector 4 Exploatare Sud.

Răspunderea disciplinară intervine în cazurile în care un salariat săvârșește cu vinovăție o abatere disciplinară, cea ce presupune existența cumulativă a următoarelor elemente esențiale:

– calitatea de salariat,

– existența unei fapte ilicite,

– săvârșirea faptei cu vinovăție,

– un rezultat dăunător și legătura de cauzalitate între faptă și rezultat.

Astfel, existența unei fapte ilicite constituie condiția necesară pentru reținerea răspunderii disciplinare, iar potrivit art.263 alin.2 muncii, fapta ilicită constă în încălcarea normelor legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă, aplicabil ordinelor și dispozițiilor legale ale conducătorilor ierarhici.

În cauză reclamantul îndeplinește funcția de șef sector 4 Exploatare Sud, prin dispoziția internă nr. 31002/17.02.2009 fiind stabilite obligațiile acestuia de serviciu, în cadrul compartimentului de care acesta răspunde.

Potrivit fișei postului pentru funcția de șef sector exploatare, a cărei copie este depusă la fila 15 din dosar, cel care îndeplinește această funcție coordonează și răspunde de întreținerea, revizia și reparația instalațiilor interioare ale punctelor termice, verifică zilnic parametrii de funcționare a acestora, transmite pentru fiecare punct termic raportul de exploatare, coordonează și verifică executarea lucrărilor de debranșare, rebranșare, aerisiri, monitorizează consumurile de utilități.

În nici una din obligațiile pe care le cere cel care îndeplinește această funcție nu se regăsește atribuția de realizare a pazei sau gestionarea bunurilor reprezentând mijloacele fixe și nici obligația de a anunța superiorul direct despre dispariția unei părți din împrejmuirea realizată la punctul termic.

În cauză nu se poate reține vinovăția contestatorului ca unul dintre elementele esențiale ale răspunderii disciplinare, întrucât acesta nu are atribuții de pază sau gestiune a activelor aparținând pârâtei.

. punctului termic PT 93 fost realizată cu mult timp anterior angajării reclamantului la C, de către Școala Generală nr.37, la darea în folosință a acesteia.

Faptul că o parte din această împrejmuire refăcută ulterior a fost îndepărtată de trecători, prin practicarea unei căi de acces nu îi poate fi imputată contestatorului.

Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:

1. În ceea ce privește existența faptei ilicite, tribunalul nu a analizat în mod temeinic atribuțiile contestatorului prev. în art.7 din fișa postului.

În cuprinsul acesteia se arată, în mod expres, că acesta gestionează și răspunde pentru mijloacele fixe aferente calității de șef sector.

Atribuțiile de control și gestiune rezidă din dispoziția internă B 1002/17.02.2009, prin care conducerea regiei a dispus detalierea atribuțiilor șefului de sector.

Potrivit notei explicative din data de 12.02.2009, contestatorul a recunoscut că avea cunoștință despre sarcinile de serviciu potrivit cu care trebuia să verifice integritatea punctului de lucru.

Contestatorul a susținut că, gardul este proprietatea Școlii generale nr.37, fapt contrazis de devizul semnat spre aprobare de către contestator.

2. C de-al doilea element al răspunderii disciplinare analizat de către instanță este vinovăția.

Tribunalul a reținut că nu există vinovăție ca element real al răspunderii disciplinare și că nu există atribuții în fișa postului pe care acesta să le fi încălcat.

A învederat că deși contestatul cunoștea existența gardului (semnând personal devizul) nu a înțeles să anunțe conducerea regiei de dispariția acestuia pentru a fi în măsură să recupereze prejudiciul creat.

Temeiurile din care rezultă vinovăția sunt: art.7 din fișa postului, dispoziția nr.B 1002/17.02.2009, art.76 din Regulamentul de ordine interioară al, declarația contestatorului, răspunsul la interogatoriu.

În drept au fost invocate disp. art.304 pct.7 și art.304 alin.1 cod pr.civilă.

Recursul nu este fondat.

Curtea analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs, îl va respinge, având în vedere următoarele:

Tribunalul a pronunțat o hotărâre temeinică, ca rezultat al interpretării tuturor probatoriilor administrate nemijlocit.

Critica formulată prin primul motiv de recurs, nu poate fi primită întrucât ea nu este conformă cu realitatea dosarului, hotărârea pronunțată de instanța de fond fiind rezultatul analizei fișei postului privind atribuțiile contestatorului și în mod deosebit art.7 pe care s-a conturat de altfel, întreaga motivare.

Recurenta își exprimă nemulțumirea cu privire la interpretarea instanței de fond în referire la art.7 din fișa postului.

În concret, în conformitate cu acest articol din fișa postului, intimatul gestionează și răspunde de mijloacele fixe și obiectele de inventar, conform fișei de inventariere.

Pentru a fi antrenată răspunderea salariatului, trebuie analizată fișa de inventar în baza căreia i s-au încredințat salariatului gestionar bunurile.

În urma verificării “listei mijloacelor fixe” și “listei obiectelor de inventar” încredințate contestatorului, se poate cu ușurință observa că acest gard împrejmuitor nu este menționat ca fiind inclus în gestiune, el fiind evidențiat în Devizul nr.-/2-8.08.2008.

Semnificația semnării acestui deviz de către salariat nu este aceea a includerii automate în gestiunea punctului termic.

de coordonare și exploatare a punctului și centralei termice pe care le are în gestiune șeful punctului termic, nu îi conferă acestuia obligația de paznic al acestora, ci numai pentru acele bunuri pe care le-a preluat în gestiune evidențiate ca atare în fișa mijloacelor fixe.

De altfel, nici nu ar fi fost posibil să se pretindă gestionarului căruia nu i s-a predat un bun să asigure integritatea acestui bun, gestionarul neavând posibilitatea cu mijloacele pe care le are la îndemână, să asigure paza gardului împrejmuitor și în afara programului zilnic de lucru, acesta fiind mai degrabă un atribut de management pe care trebuie să și-l asume conducătorul unității – persoană care poate aprecia dacă este cazul – suplimentarea măsurilor de pază a bunurilor atunci când gestionarul punctului termic nu se află în programul obișnuit de lucru.

Pe de altă parte, proprietatea asupra acestei porțiuni de gard împrejmuitor este oarecum controversată, întrucât înscrisurile invocate de către fiecare dintre părți sunt contradictorii, iar jurisdicția conflictelor de muncă nu are ca obiectiv final clarificarea proprietății asupra bunului.

Astfel, din adeverința nr.115/22.05.2009 eliberată de Școala Generală nr.37 C, rezultă că, gardul din zona punctului termic nr.93, este al școlii nr.37 și este administrat de aceasta.

Recurenta însă insistă pe întocmirea devizului de lucrări semnat de salariat care atestă valoarea acestei porțiuni de gard și care i-ar conferi calitatea de proprietar.

Ceea ce este cert în cauză este împrejurarea că și după întocmirea devizului de lucrări, valoarea punctului termic dată în gestiunea salariatului nu s-a modificat, ea rămânând la suma de 201.975,77 lei.

C de-al doilea motiv de recurs vizează elementul vinovăției, care atrage răspunderea disciplinară.

Ceea ce se poate spune cu certitudine este faptul că salariatul a omis să aducă la cunoștința angajatorului dispariția gardului.

Această omisiune nu se poate însă constitui într-o culpă a salariatului, întrucât prin fișa postului nu s-a prevăzut această obligație.

Nu se poate aprecia că salariatul nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu, respectiv de verificare și bună gestionare a punctului termic, câtă vreme gardul despărțitor nu a fost preluat în gestiune.

Împrejurarea că salariatul avea cunoștință despre existența gardului, potrivit devizului pe care l-a semnat, nu antrenează vinovăția și aplicarea vreunei sancțiuni disciplinare în conformitate cu disp. art.264 codul muncii, câtă vreme nu a fost instituită vreo obligație corelativă în fișa postului.

Pe cale de consecință, curtea, găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul în conformitate cu disp. art.312 cod pr.civilă, însușindu-și considerentele reținute de tribunal în sentința ce face obiectul analizei în prezentul recurs.

În conformitate cu art.274 cod pr.civilă, va fi obligată recurenta la 800 lei cheltuieli de judecată către intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECI DE:

Respinge recursul civil formulat de către recurenta pârâtă REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI C, cu sediul procesual ales în C, str. -.- nr.19 A, împotriva sentinței civile nr. 834/15.07.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, -.4,.C, apart.55, județul C, ca nefondat.

Obligă recurenta către intimat la 800 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.02.2010.

Președinte, Judecători,

– – – –

– –

– –

Grefier,

Jud.fond:;

Red.dec.Jud.-/26.02.2010

Tehnored.gref.RD/2ex/01.03.2010.