Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina reclamantul L.I. a solicitat instantei ca prin hotărârea ce
se va pronunţa în contradictoriu cu pârâta B.G., să se stabilească filiaţia sa faţă de defunctul T.I..
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca s-a născut din relaţia de concubinaj a mamei sale O.E., cu
T.I., care la momentul respectiv nu a făcut o recunoaştere voluntară de paternitate deşi s-a comportat întotdeauna
ca şi tată, astfel că în 1959 în registrul agricol reclamantul figura împreună cu mama şi surorile sale în aceeasi
gospodărie cu T.I..
Acesta a decedat la 14.12.1978 fără să rezolve din punct de vedere juridic situatia paternităţii reclamantul
ui.
Inainte de deces, T.I. se căsătorise cu T.Ioana-în prezent decedată, iar pârâta B.G. este fiica acesteia.
T. Ioana s-a comportat faţă de reclamant acceptând o filiaţie „sui-generis” câtă vreme nu a contestat
înscrierea acestuia pe adeverinţa provizorie de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce au
apartinut lui T.I. şi nici titlul de proprietate emis la 29.08.1995, în care figurează înscrisă alături de
reclamant.
In drept, au fost invocate dispoz. art. 59 al.3 şi art.60 din C. fam.
Pârâta legal citată, a formulat la data de 09.04.2008 intâmpinare prin care a invocat pe cale de exceptie lipsa
calităţii procesuale pasive, deoarece nu este moştenitoarea legală a pretinsului tată, T.I..
Acesta a fost căsătorit legitim cu mama pârâtei T. Ioana, însă pârâta provine din prima căsătorie a def. T. Ioana,
nefiind fiica lui T.I..
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a actiunii reclamantului, arătând că faptul că acesta
figurează înscris în registrul agricol şi în titlul de proprietate emis pe numele autorului T.I. nu îi conferă
niciun drept.
La data de 25.06.2008 reclamantul a formulat o precizare pentru stabilirea cadrului procesual, în sensul
că a solicitat introducerea în cauză a Statului Român.
In motivarea acestei cereri s-a arătat că actiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei are un
caracter personal, dar trebuie să se acorde eficienţă şi aspectului patrimonial al acesteia care poartă asupra
problemei „culegerii succesiunii”. Dacă se consideră că pârâta B.G. nu are calitate de moştenitoare a autorului
sub aspect personal, pentru că ea, altfel a cules succesiunea pretinsului tată, reclamantul a apreciat că actiunea
trebuie să se pronunţe împotriva Statului Român.
Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor a formulat întâmpinare prin care a invocat
exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a acestui pârât, arătând că statul vine la moştenire numai sub aspect
patrimonial şi numai în situatia existentei unei succesiuni vacante.
In privinţa exceptiei invocate de Statul Român, la termenul in 14.01.2009 instanta a pus-o în discutia
contradictorie a părtilor şi a admis-o pentru considerentele retinute în încheierea de sedinţă din acea dată.
Instanta a dispus atasarea la dosar a testamentului autentificat sub nr.261/14.02.1976 în baza căruia s-a
întocmit certificatul de moştenitor nr.521/19.07.1979 după autorul T.I., înscris depus la fila 60 dosar.
Analizind exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei B.G, prin prisma sustinerilor părtilor şi
a înscrisurilor depuse la dosar, instanta retine ca actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei se
introduce impotriva pretinsului tata, iar potrivit dispozitiilor art.59 alin.3 C.fam. dacă acesta a decedat,
actiunea poate fi pornita si impotriva mostenitorilor sai. Textul precitat confera actiunii in stabilirea
paternitatii un caracter personal.
Definirea statutului legal al copilului insa nu este o chestiune exclusiv privata, ci intereseaza si
societatea.
Mostenitoarea legala a lui T.I. a fost T. Ioana, sotia sa supravietuitoare, potrivit certificatului
nr.521/19.07.1979 emis de Notariatul de Stat al judetului Olt (f.34). Aceasta a decedat la data de 23.06.2006,
iar pârâta B.G. a cules succesiunea mamei sale, T. Ioana, potrivit certificatului de mostenitor nr.173/14.09.2006
(f.37).
Potrivit art.6 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului ,,Orice persoana are dreptul la judecarea in
mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si
impartiala, instituita de lege, care va hotărî … asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter
civil…”(subl.n.).
Curtea a stabilit ca dreptul la un proces echitabil nu poate fi examinat in abstract, ci doar la lumina
imprejurarilor specifice ale fiecarui caz.
In hotărârea Golder c. Marea Britanie Curtea a arătat ca statul poate aduce limitari exercitiului dreptului de
acces la justitie, insa aceste restrictii trebuie sa urmareasca un scop legitim si sa nu afecteze substanta
insasi a dreptului, fiind necesar a se stabili un raport rezonabil de proportionalitate intre scopul urmarit si
mijloacele alese.
Un astfel de tip de restrictii sunt cele reprezentate de conditiile procedurale ale actiunii in justitie,
ce poarta, in speta de faţă, asupra calitatii procesuale pasive- care in cauza este intrunita numai de mostenitorii
pretinsului tata, potrivit dispozitiilor art.59 alin.3 C.fam..
In situatia in care actiunea nu este promovata impotriva acestora, consecinta o constituie respingerea
cererii ca promovata impotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala pasivă.
Defunctul T.I. nu mai are alti mostenitori (decât sotia supravietuitoare-decedata), respectiv descendenti
cu filiatia stabilita, iar dispozitiile art.59 alin.3 C.fam. il impiedica pe reclamant sa obtina examinarea
temeiniciei actiunii sale de catre instanta, reprezentând un obstacol insurmontabil si pentru orice tentativa
viitoare de stabilire a paternitatii fata de defunctul T.I..
Aplicarea stricta a textului invocat i-ar impune reclamantului o sarcina disproportionată, de natura a-l priva de
orice posibilitate clara si concreta de a obtine examinarea de catre instanţă a dreptului său cu caracter civil,
aducându-se astfel atingere substantei insesi a dreptului sau de acces la o instanta.
Orice prevedere a Conventiei trebuie interpretata astfel incât sa garanteze drepturi concrete si efective, iar
nu teoretice si iluzorii, după cum a stabilit Curtea in cauza Lupaş şi alţii impotriva României.
Faţa de cele ce preced, instanta va respinge ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocată
de pârâta B.G.
Analizând cererea reclamantului pe fond, instanta constata ca acesta este nascut la data de 24.09.1945, fiul lui
O.E(certificat nastere-f.8 dosar).
In extrasul din Registrul Agricol aferent perioadei 1959-1963 reclamantul figureaza inscris ca fiu in gospodaria
numitului T.I.- cap de gospodarie, alături de O.E-soţie, O. Angela-fiica si Z.V.-fiica, fila de registru purtând
semnatura defunctului T.I.-f.10.
La termenul din data de 01.10.2008 la solicitarea pârâtei s-a luat un interogatoriu reclamantului, care a arătat
la intrebarea nr.16 ca mai are doua surori, fiice ale lui T.I., aspect necontestat de pârâta si care se
coroboreaza cu consemnarile efectuate de Comisiile de fond funciar in adeverinta provizorie de proprietate si in
titlul emis de pe urma autorului: este vorba despre B. V. si P. Angela.
In acelasi sens sunt si declaratiile martorilor C. A., L. I. si C. Ghe.- care au arătat ca reclamantul mai are
doua surori.
Pe de alta parte, din casatoria autorului T.I. cu T. Ioana nu au rezultat copii.
La data de 14.02.1976 printr-un autentificat sub nr.261/1976 (f.60), T.I. in vârsta de 48 de ani, ,,
având 3 copii” dispunea ca după încetarea sa din viată intreaga sa avere mobila si imobila sa ce se va gasi in
patrimoniul sau la acea dată sa fie stapânită in deplina proprietate si pasnica posesiune de catre sotia sa
T. Ioana.
Testatorul a mai arătat: ,,Mentionez că copiilor mei le-am dat avere fiecaruia la casatorie”.
Prin testamentul mentionat defunctul T.I. îi recunoaste pe cei trei copii rezultati din relatia sa cu
O.E., insa nu îi individualizeaza prin nume, iar acesta este motivul pentru care instanta nu va constata o
recunoastere voluntara de paternitate facută in forma autentică, ci va stabili paternitatea pe baza probatoriului
administrat.
Raportat la aspectele arătate mai sus, este fara îndoială ca cei trei copii la care se refera autorul T.I. sunt
reclamantul si cele doua surori ale sale.
Având in vedere dispozitiile art.56 C.fam. potrivit carora filiaţia faţă de tată se stabileşte, în afară de
cazurile prevăzute în art. 53, prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească, urmează ca instanţa să admită
cererea reclamantului şi să stabilească că defunctul T.I. este tatal biologic al reclamantului L.I.
Instanta va dispune efectuarea cuvenitelor modificari in actul de nastere al reclamantului in sensul de a se
trece la rubrica „tata” numele de „T.I.”.
