Dosar nr- – contestație decizie de concediere –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 33
Ședința publică din 15 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Pungă Titus
JUDECĂTOR 2: Bîrsescu Nicolae
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier – –
Pe rol se află judecarea recursului declarat de Societatea Comercială “” SA B, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 945 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă – în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat intimata, lipsă fiind reprezentantul recurentei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța a constatat că s-a depus, prin serviciul arhivă, de către avocat, pentru recurentă, o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât din motive medicale nu se poate prezenta în instanță, sens în care a depus la dosar adeverință medicală și un certificat medical.
Intimata a arătat că întâmpinarea i-a formulat-o avocatul și că nu solicită acordarea unui nou termen pentru înaintarea întâmpinării, chestiunile sunt cunoscute și învederate la prima instanță.
Instanța a respins ca nefondată cererea de acordare a unui nou termen de judecată formulată în scris de către avocat, pentru recurentă, întrucât acesta nu face dovada calității de reprezentant al societății (avocat ales) și constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Intimata a cerut respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în sumă de 300 RON.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 16 februarie 2007, contestatoarea a solicitat anularea deciziei nr. 60 din 23.01.2007 prin care i-a fost desfăcut disciplinar contractul de muncă, decizie emisă de intimata “” SA
De asemenea, a mai solicitat reintegrarea pe postul deținut anterior, precum și “plata drepturilor salariale cu toate indemnizațiile și sporurile de la data desfacerii contractului până în prezent”.
În motivare, a arătat că decizia emisă cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Codului muncii prevăzute de art. 63 și 267, neefectuându-se cercetarea disciplinară prealabilă, sens în care înțelege să invoce nulitatea absolută a deciziei. Totodată, contestatoarea a apreciat că este dată nulitatea deciziei și în baza art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii, întrucât în cuprinsul acesteia nu sunt precizate prevederile din statutul personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă pe care le-ar fi încălcat.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. A arătat că decizia nr. 60 in 23 ianuarie 2007 ar fi fost emisă cu respectarea strictă a dispozițiilor prevăzute de art. 263 – 268 din Codul muncii și că aplicarea sancțiunii disciplinare ar fi fost determinată de atitudinea contestatoarei care începând cu data de 8 ianuarie 2007 nu s-a mai prezentat la serviciu, participând “la manifestații în fața sediului societății “” SA B, încercând să schimbe prin violență Consiliul de Administrație al societății”.
De asemenea, intimata a mai arătat că noul Consiliu de Administrație a fost înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului B și confirmat prin hotărâri judecătorești, având deci competența să emită decizii de desfacere a contractelor de muncă.
În răspunsul formulat, intimata a arătat că deciziile de concediere ale salariaților au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale iar convocarea acestora s-a făcut în scris, fără scrisoare recomandată însă, deoarece nu există vreo dispoziție legală care să prevadă în mod expres asemenea formalitate.
Contestatoarea a precizat în răspuns că a luat parte doar la mitingurile care au fost autorizate de poliție și primărie și că s-a prezentat zilnic la serviciu, însă firmele de pază angajate de noua conducere nu i-au permis să intre în unitate și că nu a primit din partea intimatei nici o ofertă concretă de lucru.
La data de 11 aprilie 2007 intimata a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 al. 2, art. 267 și 268 din Codul muncii, iar instanța prin încheierea din 18 aprilie 2007, în temeiul art. 29 al.4 din Legea nr. 47/1992 – republicată a dispus sesizarea Curții Constituționale și în baza art. 29 al. 5 din același act normativ a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea excepției.
Prin decizia nr. 608 din 19.06.2007, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 al. 2, art. 267 și 268 din Codul muncii, excepție invocată de “” SA
Tribunalul Botoșani – secția civilă – prin sentința nr. 945 din 26 septembrie 2007, admis excepția nulității absolute a deciziei nr. 60 din 23 ianuarie 2007 emisă de intimata () SA B, a admis contestația formulată împotriva deciziei nr. 60 din 23 ianuarie 2007 formulată de contestatoarea, a constatat nulă decizia susmenționată și a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei, a obligat intimata să plătească contestatoarei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, începând cu 23 ianuarie 2007 și până la data reintegrării efective pe post și a obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SA
Criticile sale se referă la împrejurarea că, în cauză, s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă și, deci, sub acest aspect, soluția instanței este greșită. Celelalte critici se referă la chestiuni de fond și la “modul în care a fost realizată cercetarea judecătorească”.
Recursul SA B care, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, este nefondat.
Potrivit art. 267 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
În speță, contestatoarea n-a fost convocată în scris, sub semnătură, la domiciliu, pentru a i se lua notă explicativă și a i se examina apărările formulate.
din ziar, de la radio, de la postul local de televiziune ori de la sediul unității nu constituie o convocare în scris, în sensul art. 267 alin. 2 din Codul muncii.
Încălcarea acestei prevederi, cu consecința încălcării dreptului la apărare, atrage nulitatea absolută a deciziei respective.
, în această decizie nu se precizează prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care se pretinde că ar fi fost încălcate de salariat și care constituie o altă cauză, de nulitate, potrivit art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii.
Cum în cauză au fost încălcate prevederile legale menționate recursul () SA B, nefiind fondat, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă urmează, din considerentele arătate, să fie respins.
Conform art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată să plătească contestatoarei suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive.
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Societatea Comercială “” SA B, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 945 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă – în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească contestatoarei suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/18.01.2008
