Prin sentinţa penală nr. 129, pronunţată la 23 mai 2002 de Tribunalul Maramureş, a fost soluţionat dosarul penal nr. 4363/2002 în care inculpaţii I.I. şi T.N. au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2 C. pen., lipsire de libertate prevăzută de art. 189 C. pen. şi tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 lit. a, d şi f C. pen. (al doilea inculpat).
S-a reţinut că, în ziua de 16 decembrie 1999, părţile vătămate O.S. şi D.A. au sustras din autoturismul inculpatului I.I. sumele de 92.000.000 lei şi 6.000 mărci germane, pentru care acestea au fost condamnate prin sentinţa penală nr. 287 din 20.09.2000 a Tribunalului Maramureş.
Faptele reţinute în prezentul dosar în sarcina inculpaţilor au avut loc imediat după producerea furtului, activităţile acestora fiind desfăşurate în scopul recuperării sumelor sustrase.
Hotărârea instanţei de fond este lovită de nulitate absolută potrivit art. 197 alin. 2 C. proc. pen., deoarece instanţa a fost compusă dintr-un judecător incompatibil în sensul art. 47 alin. 2 C. proc. pen. Aceasta pentru că acelaşi judecător a soluţionat şi dosarul nr. 392/2000 în care calitatea de inculpaţi au avut-o părţile vătămate, iar prin soluţia pronunţată şi-a exprimat implicit părerea cu privire la soluţia ce ar putea fi pronunţată în această cauză.
Legătura dintre cele două cauze este evidentă, existând identitate de părţi şi o legătură strânsă între fapte.
Pe de altă parte, la termenul din 2 aprilie 2002, tribunalul a admis cererea de acvirare a dosarului iniţial, pentru a se verifica dacă prejudiciul a fost recuperat integral la momentul comiterii faptelor, ceea ce arată încă o dată legătura între cele două cauze.
Mai mult, la acelaşi termen, reprezentantul parchetului a semnalat incidenţa art. 47 alin. 2 C. proc. pen., instanţa reţinând că s-a ridicat excepţia de incompatibilitate asupra căreia a stabilit că se va pronunţa la termenul următor, fără ca apoi să se mai pronunţe asupra excepţiei invocate.
In situaţia în care nu a considerat că trebuie să se abţină, cauza trebuia transferată unui alt complet, pentru soluţionarea excepţiei de incompatibilitate conform art. 52 C. pen. Excepţia invocată neputând fi soluţionată de acelaşi complet, a rămas nesoluţionată.
Or, nerespectarea dispoziţiilor art. 47 alin. 2 C. proc. pen., referitoare la compunerea instanţei, este sancţionată cu nulitatea absolută a hotărârii.
Admiţând apelul parchetului, Curtea a desfiinţat hotărârea atacată şi a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa de fond.
C.A. Cluj, decizia penală nr. 280 din 17.10.2002
