Legea nr. 31/1990, art. 227 alin. (1) lit. e)
Neînţelegerile grave dintre asociaţi au drept consecinţă dizolvarea societăţii, dacă funcţionarea acesteia este direct împiedicată de aceste neînţelegeri. Prin urmare, faptul că asociaţii sunt foşti soţi care au divorţat şi între care există neînţelegeri cu privire la administrarea societăţii nu reprezintă temei suficient pentru admiterea acţiunii în dizolvare. Părţile trebuie să facă proba faptului nu numai că aceste neînţelegeri există, ci că ele fac imposibilă funcţionarea societătii.
C.A. Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, decizia comercială nr. 282 din 12 iunie 2009, Jurindex
Prin sentinţa comercială nr. 13523 din 9 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială a fost admisă cererea formulată de reclamantul E.D. în contradictoriu cu pârâta SC
D.E. SRL, dispunându-se dizolvarea SC D.E. SRL; s-a dispus disjungerea cererii reconvenţionale şi formularea unui nou dosar.
Prin sentinţa comercială nr. 7207 din 12 mai 2009 s-a dispus completarea dispozitivului sentinţei mai sus arătată în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 4.339,30 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele:
SC D.E. SRL a fost constituită la data de 6 iulie 1995 de către reclamant împreună cu soţia sa, E.J., fiecare asociat având o cotă de 50% din capitalul social, ambii având şi calitatea de administrator. Relaţiile dintre soţi s-au deteriorat şi ulterior promovării acţiunii de divorţ, starea conflictuală s-a agravat şi s-a răsfrânt şi asupra activităţii
socictăţii comerciale. Din probele administrate rezultă în mod evident că divergenţele grave apărute între asociaţi au condus la dispariţia elementului subiectiv esenţial al contractului de societate – affectio societatis.
Se reţine că asociaţii au puncte de vedere diferite şi ireconciliabile privind participarea la luarea deciziilor şi la control asupra activităţii societăţii, precum şi interese personale divergente, care sunt prioritare în raport cu interesul societar.
împotriva acestei sentinţe formulează recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, schimbarea sentinţei comerciale atacate în sensul respingerii acţiunii de dizolvare. Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:
Se invocă excepţia lipsei de interes, arătându-se că reclamantul nu dovedeşte interesul personal şi direct pe care-1 urmăreşte cu promovarea acţiunii în dizolvare.
In opinia apelantei, din probele administrate rezultă că intimatul doreşte să preia părţile sociale ale asociatei sale, să îşi asume răspunderea pentru activitatea firmei şi, cu toate acestea, doreşte dizolvarea societăţii.
Se mai invocă excepţia prematur itătii introducerii acţiunii întrucât părţile au pe rol un proces de partaj de bunuri comune, nesoluţionat, în care a fost inclusă şi această societate comercială.
In opinia recurentei, probele administrate au fost interpretate greşit, instanţa neputând ajunge la concluzia că între asociaţi nu mai
există affectio societatis. întrucât dizolvarea societăţii înseamnă începutul procedurii de dispariţie a acesteia, instanţa de fond trebuia să analizeze cu atenţie sancţiunea de dizolvare judiciară întemeiată pe acest motiv, deoarece dispariţia elementului affectio societatis poate constitui una dintre cauzele necesare, dar nu şi suficiente, de paralizie a funcţionării societăţii.
Se mai arată că societatea comercială dispune de mijloacele financiare necesare continuării activităţii, intimatul având posibilitatea de a se retrage din societate.
La data de 30 aprilie 2009 intimatul formulează întâmpinare prin care invocă excepţia inadmisibilităţii recursului, solicită respingerea excepţiilor invocate de către recurentă prin cererea de recurs, precum şi respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.
Din oficiu Curtea a pus în discuţia părţilor calificarea căii de atac, iar în temeiul art. 84 C. proc. civ. a calificat calea de atac în prezenta cauză ca fiind apel şi nu recurs cum în mod greşit ambele părţi au susţinut.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Intimatul reclamant a solicitat dizolvarea apelantei pârâte în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 întrucât există neînţelegeri grave între cei doi asociaţi, neînţelegeri care împiedică funcţionarea societăţii.
Se invocă de către reclamant faptul că celălalt asociat a hotărât în mod unilateral încetarea activităţii societăţii pentru scurte perioade de timp, faptul că acesta, respectiv fosta sa soţie, refuză să se prezinte la convocările A.G.E.A., mai susţine că este suspectat de sustragerea unor bunuri din patrimoniul societăţii, precum şi de neimplicarea asociatului în activitatea societăţii.
Conform art. 1169 cel ce face o propunere în faţa judecăţii trebuie
să o dovedească. In speţă, reclamantul nu a produs dovezi pertinente şi concludente prin care să rezulte existenţa unor neînţelegeri grave între asociaţi care împiedică funcţionarea societăţii, probe care să formeze pe deplin convingerea instanţei în acest sens.
La dosar au fost depuse o serie de cereri prin care angajaţi ai societăţii şi-au dat demisia, de asemenea din actele contabile rezultă o cifră de afaceri în scădere privind activitatea societăţii în anul 2008, faţă de anii precedenţi, însă nu s-au făcut dovezi în sensul că angajaţii societăţii au demisionat din cauza neînţelegerilor existente dintre asociaţi, în sensul că cifra de afaceri a scăzut din aceleaşi motive, că în general activitatea socială a fost iremediabil afectată de neînţelegerile dintre asociaţi.
Nici răspunsul asociatei la interogatoriul propus de către reclamant nu face dovada susţinerilor acestuia, aceasta răspunzând negativ la majoritatea întrebărilor propuse.
Dizolvarea societăţii pentru neînţelegeri grave între asociaţi este o măsură excepţională, prin prisma consecinţelor sale, această măsură fiind lăsată la aprecierea instanţei de judecată care analizează dacă există motive temeinice, dacă într-adevăr există neînţelegeri grave între asociaţi, astfel încât funcţionarea societăţii este împiedicată.
In speţă, intimatul reclamant nu a format pe deplin convingerea instanţei cu privire la existenţa unor neînţelegeri de această natură cu privire la faptul că societatea comercială nu poate funcţiona tocmai datorită acestor neînţelegeri.
Excepţiile invocate de către apelantă sunt neîntemeiate, asociatul care formulează o cerere de dizolvare pentru existenţa unor neînţelegeri grave nu trebuie să justifice un interes, imposibilitatea de funcţionare a societăţii justificând promovarea acţiunii. De asemenea, faptul că între părţi există un proces de partaj bunuri-comune în care a
fost inclusă şi această societate comercială nu conferă caracter prematur cererii, atâta vreme cât acest partaj nu a fost soluţionat printr-o hotărâre judecătorească.
Faţă de cele arătate mai sus, în temeiul art. 296 C. proc. civ. Curtea a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul respingerii cererii de dizolvare a SC D.E. SRL ca nefondată. S-au avut în vedere şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.