Legea nr. 31/1990, art. 229 alin. (1)
Din probaţiunea administrată, rezultă fără dubiu, că ambii asociaţi au comis fraudă în detrimentul societăţii prin neevidenţierea corectă a venitorilor în contabilitatea societăţii şi prin modul defectuos de întocmire a documentelor financiar contabile, toate fapte incompatibile cu noţiunea de affectio societatis şi care determină incidenţa art. 222 alin. (1) lit. d), cu consecinţa directă a dizolvării societătii ca urmare a excluderii ambilor asociaţi.
C.A. Craiova, Secţia comercială, decizia nr. 194/2009,
Prin sentinţa comercială nr. 182, pronunţată la data de 26 martie 2008, Tribunalul Olt, Secţia comercială şi de administrativ a admis în parte acţiunea principală, formulată de reclamanţii-pârâţi E.E. şi E. SRL, precum şi cererea reconvenţională, formulată de pârâta-reclamantă D.N.N., a dispus excluderea asociaţilor D.N.N. şi E.E. din E. SRL, a constatat dizolvată E. SRL şi a compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Olt a reţinut că, prin probele administrate (martorii D.J., E.D. şi E.E., expertiza întocmită de expert N.E.) s-a făcut dovada că ambii asociaţi desfăşurau activitate de transport persoane, fară a elibera întotdeauna bilete de călătorie şi fară a evidenţia în veniturile încasate, pe care nu le-au depus în conturile societăţii, prejudiciind astfel, prin diminuarea profitului, societatea.
De asemenea, a mai reţinut instanţa de fond că, aceste acţiuni şi faptul că asociatul E.E. a refuzat să-i permită accesul celuilalt asociat
D.N.N., la documentele contabile ale societăţii, fac dovada că între cei doi asociaţi există neînţelegeri grave, fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 222 alin. (I) lit. d) din Legea nr. 31/1999.
In aceste condiţii, instanţa de fond, reţinând că sunt motive pentru excluderea ambilor asociaţi, a constat că sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute de art. 229 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, privind dizolvarea societăţii.
împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Olt, au declarat apel, în termen legal, reclamanţii E. SRL şi E.E., criticând-o pentru nelega-
litate şi netemeinicie, invocând în drept dispoziţiile art. 282 şi următoarele C. proc. civ.
In motivele de apel, apelanţii reclamanţi-pârâţi (…) E. SRL şi E.E., au invocat ca motive de netemeinicie faptul că instanţa de fond a făcut o apreciere greşită a probelor, respectiv a raportului de expertiză întocmit de expert N.E. şi a depoziţiilor martorilor E.D. şi D.J.
Astfel, susţin apelanţii reclamanţi E. SRL şi E.E., aşa cum a reţinut şi expertul, pentru veniturile din activitatea de transport au fost emise chitanţe zilnic, care erau înregistrate în documentele financiar-conta-bile ale societăţii şi care constituiau documente justificative. Emiterea chitanţelor nu este exclusă de eliberarea biletelor de călătorie, ca document care stă la baza întocmirii situaţiei privind încasările, conform Ordinului MFP nr. 475/2003, astfel încât apreciază apelantul reclamant E.E., nu s-a făcut dovada, că prin înregistrările contabile şi activitatea sa, ar fi prejudiciat societatea.
In ceea ce priveşte raportul de expertiză, instanţa nu a manifestat rol activ, întrucât a respins neîntemeiat obiecţiunile formulate la termenul de judecată din data de 12 martie 2008 precum şi nulitatea acestuia, determinată de faptul că nu au fost citaţi pentru efectuarea lucrării la faţa locului, întrucât documentele contabile se află la sediul societăţii.
De asemenea, au invocat apelanţii reclamanţi-pârâţi E. SRL şi E.E., refuzul de a-i permite asociatului D.N.N., la documentele contabile, pe de o parte, nu constituie fraudă în dauna societăţii, iar pe de altă parte aceasta nu a manifestat interes, astfel cum o dovedesc pro-cesele-verbale de şedinţă ale AGA a E. SRL din datele de 24 octombrie 2006, 9 noiembrie 2006 şi 27 noiembrie 2006, ulterioare sentinţei nr. 5665/2006, reţinute de instanţa de fond.
In acest sens, nici declaraţiile martorilor E.D. şi D.J., care nu au relatat fapte, despre care aceştia au avut cunoştinţă personal, nu sunt relevante sub aspect probator, având în vedere şi relaţiile tensionate pe care apelantul reclamant-pârât E.E. le are cu martorul E.D.
In ceea ce priveşte nelegalitatea hotărârii, apelanţii reclamanţi-pârâţi (…) E. SRL şi E.E. au invocat că, instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, raportată la starea de fapt prezentată, nefiind făcută dovada producerii unei fraude în dauna societăţii, de către asociatul E.E.
La data de 18 septembrie 2008, intimata pârâtă-reclamantă D.N.N. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, invocând că motivele de nelegalitate sunt de fapt aprecieri ale apelanţilor reclamanţi-pârâţi, privind fondul cauzei şi nu se referă la aplicarea greşită a
legii. In ceea ce priveşte netemeinicia hotărârii, intimata pârâtă a invo
cat că probele administrate (expertiza, declaraţiile de martori, interogatoriul, procesul-verbal încheiat de Autoritatea Rutieră Română) fac dovada neînţelegerilor grave dintre asociaţii care au condus la imposibilitatea desfăşurării activităţii societăţii.
La data de 2 octombrie 2008, apelanţii reclamanţi-pârâţi E. SRL şi E.E., au formulat răspuns la întâmpinare invocând că aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, se referă la neîndeplinirea condiţiilor legale în ceea ce priveşte prejudiciul şi intenţia de fraudare, pentru a face incidente aceste dispoziţii. De asemenea, au susţinut că au pus la dispoziţia expertului documentele contabile, că societatea nu a fost sancţionată ca urmare a controalelor efectuate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice O., că martorii nu au relevat fapte constatate în mod direct, că societatea a fost sancţionată contravenţional pe alte motive şi nu pentru că nu ar fi emis bilete de transport călătorilor, că a convocat-o pe intimata pârâtă-reclamantă pentru discutarea activităţii societăţi, iar faptul că autoturismul cu numărul de înmatriculare (…) a fost încredinţat altei persoane, nu face dovada intenţiei de fraudare.
In scop probator, Curtea a încuviinţat administrarea probei cu expertiză contabilă, solicitată de apelanţii reclamanţi E. SRL şi E.E. La data de 9 aprilie 2009 a fost depus raportul de expertiză întocmit de expert T.N., referitor la concluziile căruia au formulat obiecţiuni apelanţii reclamanţi-pârâţi E. SRL şi E.E. Răspunsul la obiecţiuni a fost depus de expert la data de 2 iulie 2009.
Analizând sentinţa pronunţată de Tribunalul Olt, prin prisma motivelor de apel şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit actelor constitutive ale E. SRL, societatea are ca asociaţi pe apelantul reclamant-pârât E.E. şi intimata pârâtă-reclamantă D.N.N., cu o cotă de participare la capitalul social şi la beneficii de 50% pentru fiecare, aceştia având şi calitatea de administratori sociali, iar ca obiect principal de activitate – transporturi terestre de călători.
In raport de modul de constituire, (…) E. SRL se încadrează în categoria societăţilor de persoane, în care determinantă pentru înfiinţarea acestor societăţi este încrederea reciprocă între asociaţi, întemeiată pe corectitudine, ce constituie premisa conlucrării pentru îndeplinirea obiectivelor societăţii.
Prin urmare, scopul principal şi îndatorirea legală a celor doi asociaţi – îndatorire asumată prin însuşi faptul asocierii, în vederea efectuării de acte de comerţ – acea obligaţie de affectio societatis, este de a exercita în comun activităţile statutare (activităţi de transport), pe
toată durata vieţii societăţii. In cazul în care se refuză conlucrarea,
sancţiunea firească este excluderea, pentru faptele reglementate de dispoziţiile art. 222 din Legea nr. 31 /1991.
Prin acţiunea introductivă, apelantul reclamant-pârât E.E., cât şi intimata pârâtă-reclamantă D.N.N., prin cererea reconvenţională au solicitat excluderea reciprocă din societate, invocând dispoziţiile art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990. Potrivit textului de lege invocat, poate fi exclus din […] societatea cu răspundere limitată, asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul societăţii în folosul lui sau al altora.
In speţă, Curtea constată că ambii asociaţi (atât apelantul recla-mant-pârât E.E., cât şi intimata pârâtă-reclamantă D.N.N.) au săvârşit activităţi frauduloase, prin folosirea bunurilor din patrimoniul societăţii în folosul propriu, constând în desfăşurarea activităţi de transport, fără a evidenţia şi înregistra, în mod corect, beneficiul material obţinut din aceste activităţi, ceea ce a determinat şi neînţelegerile grave, care au apărut între cei doi asociaţi.
Aceste activităti frauduloase ale celor doi asociaţi au fost dovedite * *
în cauză, prin întregul probatoriu administrat în cauză, la fond, declaraţii de martori, interogatoriu, expertiza întocmită de expertul N.E., cât şi în cadrul devolutiv al apelului, prin expertiza întocmită de expert T.N.
Astfel, potrivit declaraţiilor martorilor audiaţi (atât la propunerea apelantului reclamant-pârât, cât şi a intimatei pârât-reclamant) E.E.,
D.J., E.D. şi E.N. reiese că, din cele 3 mijloace de transport, două erau folosite la activitatea statutară numai de către apelantul reclamant-pârât
E.E., în timp ce unul dintre acestea, cel cu nr. de înmatriculare (…) a fost folosit, în comun de către cei doi asociaţi. Neînţelegerile au apărut între aceştia începând cu luna septembrie 2006, în legătură cu încasările efectuate de fiecare din activitatea de transport şi când apelantul reclamant-pârât E.E. i-a refuzat accesul asociatei D.N.N. la documentele contabile ale societăţii. Acest fapt este dovedit, de altfel, şi de sentinţa nr. 610 pronunţată la data de 10 octombrie 2006 de Tribunalul Olt, Secţia comercială, prin care apelantul reclamant-pârât E.E. a fost obligat să-i pună la dispoziţie intimatei pârâte reclamanta D.N.N.,
copii de pe situaţiile financiare ale societăţii. In acest sens, Curtea a constatat că susţinerile apelantului reclamant pârât E.E., privind refuzul intimatei pârâte reclamante sunt neîntemeiate, întrucât pro-cesele-verbale invocate de acesta sunt încheiate ulterior sentinţei mai sus invocate.
De asemenea, martorii au mai relatat că, în perioada în care mijloacele de transport erau folosite de fiecare dintre cei 2 asociaţi, nu
erau eliberate biletele de călătorie pentru toţi călătorii, iar veniturile, astfel rezultate, nu erau evidenţiate şi înregistrate în documentele con-
tabile ale societăţii. In acest sens, relevantă este depoziţia martorului
D.J., propus chiar de către apelantul reclamant pârât E.E.
Aceste depoziţii se coroborează, iar faptele sunt confirmate şi de constatările experţilor N.E. şi T.N., consemnate în rapoartele de expertiză, care verificând documentele contabile au arătat că facturile şi chitanţele întocmite pentru activitatea de transport, nu erau însoţite de documente justificative, neavând corespondent în valoarea biletelor de călătorie emise, care nici acestea nu erau înregistrate, nefiind întocmite borderouri zilnice pentru fiecare mijloc de transport, cu numărul de curse şi numărul de bilete emise în raport de numărul de călători. Prin urmare, s-a concluzionat că nu pot fi cuantificate veniturile încasate din activitatea de transport efectuate de către cei doi asociaţi, tocmai datorită modului defectuos de întocmire a documentelor financiar-contabile.
De asemenea, tot potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert T.N., rezultă că decontările privind asociaţii au fost înregistrate în contabilitate, tară a fi întocmite documente justificative.
Desigur, biletul de călătorie serveşte ca document şi nu exclude posibilitatea emiterii de chitanţe pe baza situaţiei privind încasările, astfel cum susţin apelanţii reclamanţi-pârâţi E. SRL şi E.E., însă tocmai această situaţie a încasărilor nu există. Ori, lipsa acesteia face imposibilă verificarea veridicităţii şi realităţii sumelor consemnate în chitanţe, precum şi a veniturilor obţinute zilnic din activitatea de transport şi încasate de către cei doi asociaţi.
Din coroborarea tuturor acestor probe se face dovada comiterii de către cei doi asociaţi de fapte incompatibile cu obligaţia de affectio societatis, ceea ce a condus la neînţelegerile grave, ireconciliabile, apărute între cei doi asociaţi, şi care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990.
Acţionând de această manieră, este dovedită intenţia celor doi asociaţi de a urmări şi accepta obţinerea de profit personal, din această activitate frauduloasă în dauna şi în detrimentul activităţii societăţii.
Prin urmare, Curtea a constatat că instanţa de fond a făcut o apreciere corectă a probelor administrate în cauză, motivele privind netemeinicia hotărârii fiind nefondate. De asemenea, în condiţiile în care s-a dovedit că ambii asociaţi au săvârşit fapte de natura celor reglementate de dispoziţiile art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, Curtea a constatat că şi criticile privind nelegalitatea hotărârii instanţei de fond sunt nefondate.
In consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Curtea a constatat că apelul este nefondat, instanţa de fond făcând o corectă aprecierea a dispoziţiilor legale incidente în cauză şi a materialului probator administrat şi, în temeiul art. 296 C. proc. civ., l-a respins.
