Dosar nr- litigiu de muncă
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 244
Ședința publică din 10 martie 2008
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier: – –
Pe rol judecarea recursului declarat de contestatoarea, cu domiciliul în D,-, -.A,.II,.11, județul B, împotriva sentinței nr. 968 din 28 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă, dosar nr-.
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 4 martie 2008, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când pentru a da posibilitatea avocatului contestatoarei recurente să depună concluzii scrise la dosar, potrivit art. 260 cod procedură civilă, s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 10 martie 2007.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani – secția civilă și înregistrată la 19.06.2007, reclamanta a contestat adresa nr. – din 21.05.2007 emisă de Inspectoratul de Poliție județean B, prin care i se făcea cunoscut că în conformitate cu prevederile art. 264 lit. f din Legea nr. 53/2003, Codul muncii și art. 23 lit. f din Ordinul nr. 458 din 26.05.2003 privind aprobarea regulamentului intern pentru desfășurarea activității salariaților în unitățile Ministerului d e Interne, prin Dispoziția șefului inspectoratului nr. S/I/137 din 18 mai 2007 s-a dispus sancționarea reclamantei cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Prin aceeași adresă Inspectoratul de Poliție al județului B îi face cunoscut reclamantei prevederile din regulamentul intern pentru desfășurarea activității salariaților în unitățile Ministerului d e Interne și din contractul individual de muncă al reclamantei, pe care le-a încălcat și abaterile disciplinare pe care aceasta le-a săvârșit.
Pentru termenul de judecată din 4 iulie 2007, Inspectoratul de Poliție Județean B înaintează instanței de judecată (respectiv Tribunalul Botoșani ), dispoziția șefului Inspectoratului de Poliție Județean B nr. S/I/137 din 18 mai 2007 precum și dosarul de cercetare disciplinară prealabilă privind pe reclamantă, cu precizarea că aceste documente conțin informații cu caracter secret de serviciu și se află sub incidența Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate.
Prin contestația adresată Tribunalului Botoșani – secția civilă, reclamanta a solicitat anularea sau, eventual, modificarea măsurii desfacerii disciplinare a contractului ei de muncă, reintegrarea sa în funcția avută și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a mai susținut că în perioada 1994 – 2007 și-a desfășurat activitatea de secretar – dactilograf în cadrul Poliției orașului D – Aceasta a apreciat că măsura concedierii sale prin dispoziția contestată, este lovită de nulitate absolută întrucât nu respectă prevederile art. 62 alin. 2, art. 266 și art. 268 din Codul muncii. Astfel, pretinde contestatoarea, în decizie nu sunt prevăzute descrierea faptelor care constituie abatere disciplinară și motivele pentru care au fost înlăturate apărările pe care le-a formulat în timpul cercetării prealabile prin raportul din 14 mai 2007, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare. Contestatoarea consideră că dispoziția în discuție este și netemeinică, întrucât nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu, sancționarea sa fiind de fapt urmarea stării conflictuale între ea și șeful Poliției orașului D, care s-a datorat unor neînțelegeri de natură personală și precum și faptul că a refuzat să mai treacă date fictive în raportările lunare și trimestriale.
Astfel, nu a tergiversat în mod repetat și nejustificat efectuarea lucrărilor de serviciu, referitor la data de 16 martie 2007 până la care trebuia înaintat la B un raport cu inventarierea documentelor unității, acesta a fost întocmit de ea la data de 14 martie 2007, dar nu a fost trimis întrucât nu era semnat de către șeful său, comisarul.
Nu a manifestat insubordonare față de șeful direct, contestatoarea susținând că a refuzat să mai treacă date fictive în raportări, însă aceasta era o dispoziție ilegală, iar nerespectarea acesteia nu constituie abatere disciplinară. Nu este real că ar fi întârziat sau lipsit nejustificat de la serviciu, posibil – a apreciat contestatoarea – deplasările sale cu corespondența la Circumscripția Fiscală, Consiliul Local sau au fost calificate astfel.
A mai arătat contestatoarea că nu a efectuat și nici nu a fost sancționată vreodată pentru trafic de țigări și cafea, a efectuat deplasări împreună cu persoane cu statul social pozitiv și nu a fost avertizată de șeful său că nu avea voie să meargă la cumpărături în străinătate.
În susținerea apărărilor formulate contestatoarea a solicitat a se avea în vedere și faptul că în întreaga sa activitate de 13 ani a obținut numai calificative de “bine” și “foarte bine”, cu excepția ultimului an, când a obținut inițial calificativul “necorespunzător” și a fost sancționată cu avertisment scris în luna noiembrie 2006, tot pentru fapte imaginare.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 76 – 78 din Codul muncii.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Baf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a arătat că dispoziția șefului Inspectoratului de Poliție Județean B nr. S/I/137 din 18 mai 2007 prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatoarei nu este lovită de nulitate întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute în art. 268 alin. 2 din Codul muncii, inclusiv descrierea faptelor ce constituie abatere disciplinară precum și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării prealabile.
Referitor la fondul contestației, intimatul a susținut că în urma raportului întocmit de șeful Poliției orașului D, comisar HG, s-a procedat la verificarea aspectelor menționate în raport, în cadrul disciplinării prealabile confirmându-se săvârșirea de către contestatoare a baterilor disciplinare reținute în dispoziția contestată. Astfel, relațiile de serviciu dintre comisarul și HG contestatoare sunt tensionate ca urmare a comportamentului neadecvat al acesteia, dovedit și de nota explicativă completată de salariată în timpul cercetărilor, din care rezultă că secretara era cea care monitoriza activitatea șefului subunității, pe zile și intervale orare. Deși contestatoarea a explicat plecările zilnice de la birou prin activitatea de predare a corespondenței, chiar și în aceste împrejurări trebuia să aducă la cunoștința șefului subunității sau a personalului de serviciu de permanență, ieșirile respective din subunitate.
De asemenea, contestatoarea a tergiversat în mod nejustificat efectuarea unor lucrări de serviciu, de exemplu dactilografierea raportului subunității solicitat de Inspectoratul de Poliție Județean B, cu termen de predare la 16 martie 2007, și nu a prezentat săptămânal șefului subunității situația reclamațiilor și a audiențelor. Alte lucrări au fost întârziate prin plecarea ulterioară în concediu medical iar în luna martie 2007 nu a mai prezentat șefului subunității certificatul medical.
În ziua de 16 martie 2007 – conform susținerilor intimatului – contestatoarea a plecat de la serviciu la ora 15 și, la ieșirea din subunitate, când șeful a întrebat-o de ce pleacă, dacă nu s-a terminat programul, a avut o reacție violentă, țipând și aducând reproșuri șefului în prezența altor salariați. La data de 11 mai 2007, în jurul orei 1320, când la sediul Poliției D s-au prezentat ofițeri din cadrul compartimentului Inspecție internă pentru a-i prezenta materialul de sesizare, aceasta era plecată din subunitate, fără a anunța șeful sau personalul de serviciu (s-a reîntors la sediu la ora 1415). De altfel, pentru abateri asemănătoare, comise în luna octombrie 2006, contestatoarea a fost sancționată cu avertisment scris, însă nu și-a schimbat comportamentul.
În urma cercetărilor, a rezultat și că fără a avea aprobările necesare pentru părăsirea garnizoanei și a țării, contestatoarea a plecat de mai multe ori în Ucraina pentru aprovizionarea cu marfă a magazinului al cărei administrator este. Contestatoarea cunoștea, susține intimatul, prevederile în acest sens ale Ordinului nr. 7/1993, întrucât prin raportul din 15 august 2006 a solicitat aprobarea părăsirii țării pentru a-și vizita rudele în Spania și Anglia. În sfârșit, a efectuat deplasările în Ucraina împreună cu persoane semnalate sau cunoscute cu preocupări de contrabandă de țigări, asemenea relații neputând fi considerate ca încadrându-se într-un comportament corespunzător pentru un salariat al Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Examinând cauza pe fond, Tribunalul Botoșani – secția civilă, prin sentința nr. 968 din 28 septembrie 2007, a respins, ca nefondată contestația reclamantei împotriva dispoziției nr. S/I/137 din 18 mai 2007 a Inspectoratului de Poliție Județean
Instanța de fond, în considerentele sus menționatei sentințe, în concluzii, a apreciat că sancțiunea disciplinară ce i-a fost aplicată reclamantei a respectat dispozițiile art. 266 din Codul muncii, urmând a fi avută în vedere și aplicarea sancțiunii “avertisment scris”, prin dispoziția nr. S/I/257 din 8 noiembrie 2006, pentru abateri disciplinare similare cu unele dintre cele ce fac obiectul dispoziției contestate.
S-a mai reținut, referitor la comportarea generală în serviciu a reclamantei că deși, potrivit fișelor de evaluare, aceasta a obținut calificative de “bine” și “foarte bine”, recomandările șefilor nemijlociți au avut în vedere respectarea de lucru și rezolvarea problemelor personale în afara orelor de program, corectarea comportamentului în sensul manifestării unei mai mari stăpâniri de sine și îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, toate aceste aspecte nefiind puse în discuție prin dispoziția contestată.
Împotriva sentinței nr. 968 din 28 septembrie 2007 a Tribunalului Botoșani – secția civilă, reclamanta a declarat recurs.
În motivele de recurs, recurenta a reiterat și dezvoltat cele susținute în contestația adresată instanței de fond, înțelegând să analizeze fiecare din abaterile disciplinare ce i-au fost imputate și să aducă argumente în sensul că nu a săvârșit respectivele abateri disciplinare.
Examinând recursul de față, curtea îl constată întemeiat, în sensul celor ce se vor reține în continuare.
Astfel, la termenul de judecată din 4 martie 2008, instanța de recurs, din oficiu și pe cale de excepție a pus în discuția părților aspectul referitor la nulitatea absolută a dispoziției nr. S/I/137 din 18 mai 2007 emisă de Inspectoratul de Poliție Județean B, raportat la prevederile art. 75 și 76 din Codul muncii.
Examinând această excepție, curtea, din actele dosarului, constată că pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean B i-a comunicat reclamantei adresa nr. – din 21 mai 2007, prin care îi face cunoscut că prin dispoziția nr. S/I/137 din 18 mai 2007, șeful Inspectoratului de Poliție Județean Bap rocedat la sancționarea reclamantei cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Abia pe parcursul judecării contestației, pârâtul, prin adresa nr. 736.394 din 28 iunie 2007, înaintează instanței de fond dispoziția șefului Inspectoratului de Poliție Județean B nr. S/I/137 din 18 mai 2007, cu precizarea că acest document conține informații cu caracter secret de serviciu și se află sub incidența Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate.
Față de cele menționate în precedent se reține că dispoziția nr. S/I/137 din 18 mai 2007, ca act de dreptul muncii prin care s-a procedat la încetarea raporturilor de muncă dintre reclamantă și pârât nu i-a fost niciodată comunicată reclamantei.
Or, potrivit prevederilor art. 75 din Codul muncii, decizia de concediere (ca act juridic în dreptul muncii) produce efecte de la data comunicării ei salariatului.
Concluzia logică ce se desprinde din interpretarea literală a textului normativ sus menționat este că dispoziția nr. S/I/137 din 18 mai 2007 a șefului Inspectoratului de Poliție Județean B nu și-a produs niciodată efectele.
Ca atare, o altă concluzie ce se desprinde din prima este că concedierea reclamantei s-a dispus cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege, iar potrivit prevederilor art. 76 din Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută.
Nu pot fi reținute susținerile pârâtului Inspectoratul de Poliție Județean B în sensul că dispoziția nr. S/ din 18 mai 2007 nu i-a fost comunicată reclamantei întrucât conține informații cu caracter secret de servicii și se află sub incidența Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, din cel puțin două considerente.
Un considerent este acela că prin adresa nr. – din 21 mai 2007 i sa adus la cunoștința reclamantei abaterile disciplinare pe care le-a săvârșit (aceleași cu cele descrise în dispoziția nr. S/I/137 din 18 mai 2007), fiind de neînțeles cum adresa nr. – din 21 mai 2007 comunicată reclamantei nu conține informații cu caracter de serviciu, dar dispoziția nr. S/I/137 din 18 mai 2007 conține astfel de informații, deși conținutul celor două documente au un conținut aproximativ identic.
Un al doilea argument se desprinde din natura actului juridic ce constituie obiectul contestației, respectiv dispoziția nr. S/I/137 din 18 mai 2007, care este un act juridic de dreptul muncii, prin care s-a procedat la încetarea raporturilor de muncă dintre reclamantă și pârât, nefiind de conceput, în nici un domeniu de activitate, ca un astfel de act juridic să nu fie comunicat celui pe care actul îl vizează.
Pe de altă parte, plecând de la prevederile art. 15 lit. e din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, potrivit cărora în sensul acestei legi termenul de informații secrete de serviciu se definește ca informații a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat, este greu de imaginat ce prejudicii ar fi produs pârâtului comunicarea către reclamantă a dispoziției nr. S/I/137 din 18 mai 2007.
Față de această situație și cum în cauză, așa cum s-a reținut în precedent, sunt incidente prevederile art. 75 și 76 din Codul muncii, dispoziția nr. S/I/137 din 18 mai 2007 emisă de Inspectoratul de Poliție Județean B fiind lovită de nulitate absolută, curtea, având în vedere prevederile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 968 din 28 septembrie 2007 a Tribunalului Botoșani – secția civilă, sentință pe care o va modifica în totalitate în sensul că va admite contestația formulată de reclamanta împotriva dispoziției nr. S/I/137 din 18 mai 2007 emisă de Inspectoratul de Poliție Județean B, dispoziție pe care o va anula, anulându-se în același timp și adresa nr. – din 21 mai 2007 a Inspectoratului de Poliție Județean
Se va dispune reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior.
Va fi obligat intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B să plătească contestatoarei drepturile salariale indexate și actualizate în funcție de rata inflației până la reintegrarea efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea, împotriva sentinței nr. 968 din 28 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă și în rejudecare,
Modifică în totalitate sentința sus menționată în sensul că:
Admite contestația.
Anulează adresa nr. – din 21 mai 2007 și dispoziția nr. S/I/137 din 18 mai 2007.
Dispune reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior.
Obligă intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B la plata drepturilor salariale indexate și actualizate în funcție de rata inflației, până la reintegrarea efectivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud. fond
Ex. 2 / 04.04.2008
