Legea nr. 31/1990, art. 237 lit. b)
Depunerea ulterioară a situaţiilor financiare la Registrul Comerţului, după pronunţarea sentinţei de dizolvare este motiv de admitere a recursului, instanţa de recurs considerând că, în acest context se apreciază că scopul normei legale, acela de a se asigura o transparenţă în activitatea societăţii comerciale, a fost îndeplinit.
Coroborat cu acest aspect, se reţine că textul art. 237 din Legea nr. 31/1990 republicată lasă la latitudinea instanţei posibilitatea de a dispune sau nu dizolvarea societăţii. Or, prin înscrisurile depuse la dosar s-a făcut dovada că recurenta desfăşoară o activitate comercială, astfel încât nu se impune aplicarea măsurii de dizolvare, cu consecinţe şi asupra stabilităţii circuitului comercial, prin prisma relaţiilor comerciale desfăşurate de societatea în cauză cu alte persoane juridice.
C.A. Bucureşti, decizia comercială nr. 137/2009,
www.jurisprudenţă. org
Prin sentinţa comercială nr. 4089 din 12 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială a admis acţiunea formulată de reclamanta ONRC, prin ORC de pe lângă Tribunalul Bucureşti în contradictoriu cu pârâta E. SRL şi a dispus dizolvarea societăţii pârâte şi publicarea hotărârii în Monitorul Oficial.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul a reţinut că societatea pârâtă nu a depus în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale situaţiile financiare anuale aferente anului 2006, necesare transparenţei în exercitarea activităţii; s-a mai reţinut că reclamanta, prin ORC are obligaţia de a asigura opozabilitatea actelor şi faptelor
comercianţilor prin acestora. In consecinţă a fost reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 237 alin. (1) lit. b) şi art. 4 din Legea nr. 31/1990 republicată.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta E. SRL solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
In motivarea cererii, recurcnta a arătat că ulterior pronunţării sentinţei atacate, a îndeplinit obligaţia de depunere la a situaţiei financiare aferente anului 2006, nemajustificându-se măsura dizolvării societăţii.
Prin întâmpinare, intimata a învederat instanţei că legea nu stabileşte o sancţiune de drept pentru nedepunerea situaţiilor financiare anuale, ci doar posibilitatea dizolvării judiciare, astfel că prin depunerea actelor solicitate motivul avut în vedere la formularea cererii de chemare în judecată a dispărut.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, Curtea apreciază că recursul este fondat. Astfel, recurenta şi-a îndeplinit obligaţia de depunere a situaţiilor financiare anuale la ORC,
fiind asigurată astfel publicitatea activităţii societăţii. In acest context se apreciază că scopul normei legale, acela de a se asigura o transparenţă în activitatea societăţii comerciale, a fost îndeplinit.
Coroborat cu acest aspect, se reţine că textul art. 237 din Legea nr. 31/1990 republicată lasă la latitudinea instanţei posibilitatea de a dispune sau nu dizolvarea societăţii. Or, prin înscrisurile depuse la dosar s-a făcut dovada ca recurenta desfăşoară o activitate comercială, astfel încât nu se impune aplicarea măsurii de dizolvare, cu consecinţe şi asupra stabilităţii circuitului comercial, prin prisma relaţiilor comerciale desfăşurate de societatea în cauză cu alte persoane juridice.
Având în vedere cele reţinute, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Curtea a admis recursul. Pe cale de consecinţă, a modificat în tot sentinţa comercială recurată şi a respins cererea de dizolvare a societăţii.
In raport de dispoziţiile art. 237 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată a dispus radierea din Registrul comerţului a menţiunii de dizolvare a societăţii.
