Dosar nr- – Contestație decizie de concediere –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 7
Ședința publică din 13 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 3: Pungă Titus
Grefier – –
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta, cu sediul în satul, comuna S, județul S, împotriva sentinței nr. 1687 din 23 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat reclamantul intimat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente și reprezentantul pârâtului intimat Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, reclamantul intimat a arătat că obiectul de activitate al pârâtei recurente este prelucrarea materialului lemnos.
Instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului – ca nefondat – și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Suceava, ca fiind temeinică și legală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava – Secția civilă și înregistrată la data de 27.03.2008, reclamantul, în contradictoriu cu pârâții “” și Inspectoratul Teritorial d e Muncă S, a solicitat să se dispună anularea deciziei nr. 1 din 10.09.2007 emisă de prim pârâtă, plata indemnizației de concediu medical pentru perioada 1.10.2006 – 5.11.2006, plata drepturilor salariale pentru perioada 5.11.2006 până la soluționarea cauzei, precum și a contribuției de asigurări sociale, plata unui salariu de 1000 Euro începând cu data de 17.05.2007 și până la soluționarea cauzei, să se constate că are dreptul la ajutor de șomaj și să fie obligați pârâții la plata sumei de 150.000.000 lei cu titlu de daune morale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că decizia contestată nu i-a fost comunicată, că instanța competentă la care poate fi contestată decizia nu a fost indicată corect, că funcția deținută de reclamant a fost înscrisă eronat, iar conținutul acesteia este ilizibil.
Arată reclamantul că a luat cunoștință de decizie la data de 25.03.2008, când i s-a eliberat o copie de către Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Mai arată reclamantul că, în perioada 01.10.2006 – 05.11.2006, s-a aflat în concediu medical, că de la data de 14.05.2007 nu a primit nici o înștiințare privind existența unui contract de muncă sau vreo solicitare de a lucra la această firmă.
Susține că a fost prejudiciat prin aceea că nu i s-a eliberat carnetul de muncă, fiind obligat să lucreze în continuare fără acte, fără medicală.
De asemenea, se invocă crearea unui prejudiciu de către pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă S, prin înregistrarea contractului său de muncă, care a fost ulterior anulat de instanța judecătorească, precum și a deciziei nelegale de încetare a raporturilor de muncă dintre reclamant și pârâta “”, dând astfel dovadă de lipsă de profesionalism, încălcând prevederile art. 267 alin. 1 din Codul muncii.
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă Sai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât decizia contestată a fost emisă de “”, nefiind obligată în raportul juridic dedus judecății.
Pârâta “” nu a formulat întâmpinare în cauză, însă a depus la dosar documentația ce a stat la baza deciziei contestate.
Prin sentința nr. 1687 din 23.10.2008 a Tribunalului Suceava – Secția civilă, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Teritorial d e Muncă
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta “”, com. S, jud.
S-a anulat dispoziția nr. 1 din 10.09.2007 emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta “” să plătească reclamantului indemnizația de concediu medical pentru perioadele 2.10.2006 – 6.10.2006, conform certificatului de concediu medical nr. -, 9.10.2006 – 17.10.2006, conform certificatului nr. -, respectiv 1.11.2006 – 5.11.2006, conform certificatului medical nr. -.
A fost obligată pârâta “” să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru perioada 10.09.2007 – 23.10.2008 și să vireze contribuțiile la bugetul de stat în favoarea reclamantului pentru aceeași perioadă.
S-a constatat că reclamantul are dreptul de ajutor de șomaj în condițiile Legii nr. 1/2000.
S-a respins cererea având ca obiect plata celorlalte drepturi salariale, ca nefondată.
S-a respins cererea având ca obiect plata daunelor formulată în contradictoriu cu pârâții “” și Inspectoratul Teritorial d e Muncă S, ca nefondată.
A fost obligată pârâta “” să plătească reclamantului suma de 56 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, precum și suma de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sus-menționatei sentințe civile, pârâta “” a declarat recurs, în motivarea căruia, în termeni generici și fără vreo motivare serioasă, a susținut că soluția instanței de fond este greșită și să se constate că, contestația intimatului a fost făcută cu rea-credință, în mod cu totul nejustificat.
Că, în realitate, intimatul a fost angajatul ei, însă la scurt timp după încheierea contractului de muncă nu s-a mai prezentat la serviciu și nici nu a prezentat justificări medicale pentru absențe.
Examinând recursul de față, curtea îl constată neîntemeiat.
Astfel, referitor la motivele care au atras constatarea nulității absolute a dispoziției de concediere contestată, în considerentele sentinței recurate, s-a reținut că, prin decizia nr. 1 din 10.09.2007, emisă de recurentă, s-a dispus desfacerea contractului de muncă al reclamantului începând cu data de 1.10.2006, ca urmare a neprezentării la lucru, în temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii, făcându-se referire în cuprinsul deciziei la sentința civilă nr. 737 din 14.05.2007 a Tribunalului Suceava. S-a mai menționat că împotriva acestei decizii se poate face contestație la Judecătoria Fălticeni.
S-a mai reținut că, potrivit art. 268 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, decizia de sancționare disciplinară trebuia să cuprindă obligatoriu descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea prealabilă, instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Corect s-a reținut că toate aceste elemente lipsesc din decizia contestată; că, în decizia contestată se face referire doar la sentința civilă nr. 737/2007 a Tribunalului Suceava, fără a se menționa perioada în care reclamantul a lipsit nemotivat de la serviciu, fără a se indica dispozițiile din regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate. În decizie nu s-au făcut mențiuni cu privire la efectuarea cercetării prealabile sau a motivelor pentru care aceasta nu a fost efectuată.
S-a constatat, corect de asemenea, că un alt motiv pentru care s-a impus anularea deciziei l-a constituit și aplicarea sancțiunii cu depășirea termenului de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, conform art. 268 alin. 1 din Codul muncii, recurenta menționând în decizie că sentința nr. 737/2007 i-a fost comunicată la data de 28.05.2007, iar măsura disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă fiind luată la data de 10.09.2007.
S-a mai reținut că, data încetării raporturilor de muncă a fost fixată ca fiind 1.10.2006 (anterior emiterii deciziei de sancționare) și aceasta, în condițiile în care, în perioadele 2.10.2006 – 6.10.2006, 9.10.2006 – 17.10.2006, respectiv 1.11.2006 – 5.11.2006, reclamantul s-a aflat în concediu medical, iar în conformitate cu art. 75 din Codul muncii, decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.
Față de cele de mai sus și cum sentința recurată, raportat la motivele de recurs, este legală, curtea, având în vedere prevederile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, împotriva sentinței nr. 1687 din 23 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.Gh.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
23.01.2009
