175. Judecătorul care a judecat în apel – făcând parte din completul care a admis apelul declarat de parchet şi a dispus rejudecarea cauzei de către prima instanţă – este incompatibil, conform art. 47 C. proc. pen., să judece apelul declarat împotriva sentinţei prin care instanţa de fond a soluţionat cauza cu ocazia rejudecării.
C. Apel Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 230/1997
NOTĂ. Decizia de mai sus face referire la art. 47 C. proc. pen., fără a preciza care dintre ipotezele’menţionate în acest text a fost avută în vedere. De aceea, ne vom referi la fiecare în parte.
Potrivit art. 47 alin. 1 C. proc. pen., judecătorul care a luat parte la soluţionarea unei cauze nu mai poate participa: a) la judecarea aceleiaşi cauze într-o instanţă superioară sau b) la judecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs. Prima ipoteză, evident, nu are contingenţă cu speţa. în cadrul celei de-a doua ipoteze, există incompatibilitate în cazul în care judecătorul în discuţie participă la rejudecarea aceleiaşi cauze după ce hotărârea pronunţată de el a fost desfiinţată sau casată cu trimitere în apel sau, respectiv, în recurs. în cauză, însă, nu ne aflăm nici în această ipoteză, căci hotărârea pronunţată de judecătorul a cărui incompatibilitate este în discuţie nu a fost atacată cu recurs iar el nu a participat la rejudecarea aceleiaşi cauze, în apel, ca urmare a casării propriei sale hotărâri. Anterior modificării Codului de procedură penală prin Legea nr. 45/1993, când exista o singură cale ordinară de atac -recursul, – în practica judiciară s-a decis în mod constant că judecătorul de la instanţa de recurs, care a luat parte la soluţionarea recursului făcut împotriva sentinţei primei instanţe, poate participa – după casarea cu trimitere a acelei hotărâri – la judecarea recursului declarat împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond cu ocazia reju-decării (v.: TS, c7, dec. nr. 14/1974, CD, p. 513; TS, sp., dec. nr. 1068/1972, CD, p. 285). Nu există nici o raţiune de a se adopta o altă soluţie cu privire la judecătorul instanţei de apel care a judecat apelul împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond cu ocazia rejudecării cauzei, după ce instanţa de apel – din care de asemenea făcuse parte – a desfiinţat, cu trimitere, prima hotărâre pronunţată în cauză.
Potrivit art. 47 alin. 2 C. proc. pen., nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia ce ar putea fi dată în acea cauză. Această ipoteză, ca şi cele două ipoteze prevăzute în art. 47 alin. 1 C. proc. pen., are ca fundament suspiciunea ce rezultă din împrejurarea că un judecător şi-a exprimat anterior părerea; dar, pe când în primele două ipoteze mai susmenţionate exprimarea anticipată a părerii rezultă din participarea judecătorului la soluţionarea cauzei, în ultima ipoteză exprimarea anticipată a părerii rezultă dintr-o manifestare ocazională în cursul judecării cauzei (v. Virgil Rămureanu, Competenţa penală a organelor judiciarc, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, p. 262). Articolul 47 alin. 2 C. proc. pen. – a arătat Tribunalul Suprem – “vizează exclusiv situaţiile în care exprimarea părerii ar avea loc în afara procesului penal sau chiar în cursul desfăşurării procesului penal, dar anterior dezbaterilor judiciare şi pronunţării hotărârii” (TS, c7, dec. nr. 14/1974, CD, p. 513).
Din cele arătate mai sus se desprinde concluzia că, în speţă, nu era incident nici unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 47 alin. 1 şi 2 C. proc. pen.
176. Prin sentinţa nr. 520/1993, Judecătoria Alexandria l-a condamnat pe inculpat la un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută în art. 184 alin. 2 şi 4 C. pen şi a disjuns acţiunea civilă conform art. 347 C. proc. pen.
Declarându-se apel de către inculpat şi partea civilă, Tribunalul Teleorman, prin decizia penală nr. 573/1993 a admis apelul declarat de inculpat, dispunând reducerea pedepsei la 6 luni închisoare şi a respi is apelul părţii civile.
Recursul făcut de inculpat a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti care, constatând că accidentul s-a produs din culpa comună şi egală a părţilor, prin decizia nr. 127/1994, a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată acestuia.
Judecând separat acţiunea civilă, anterior disjunsă, Judecătoria Alexandria, prin sentinţa penală nr. 485/1996, l-a obligat pe inculpat să plătească părţii civile diferite sume de bani, cu titlu de daune materiale şi morale.
Apelurile declarate de inculpat şi de partea civilă au fost, ambele, admise prin decizia penală nr. 698/1996 a
Tribunalului T eleorman, reducându-se cuantumul despăgubirilor acordate pentru daunele materiale şi majorându-se cuantumul daunelor morale.
Această din urmă decizie este casabilă, în recursurile declarate de cele două părţi, fiind viciată de cazul de casare prevăzut în art. 385’’ pct. 3 C. proc. pen. (^existenţa unui caz de incompatibilitate). într-adevăr, judecătorul care a prezidat completul de judecată ce a pronunţat decizia penală nr. 698/1996 a Tribunalului Teleorman este una şi aceeaşi persoană cu judecătorul care a prezidat completul de judecată ce a pronunţat sentinţa penală nr. 520/1993 a Judecătoriei Alexandria, situaţie în care s-au încălcat prevederile art. 47 C. pen.
Este adevărat că, prin sentinţa judecătoriei, acel judecător s-a pronunţat doar asupra laturii penale a cauzei, disjungând acţiunea civilă, dar, soluţionând acţiunea penală, el şi-a exprimat părerea asupra culpei exclusive a inculpatului în producerea accidentului, ceea ce produce efecte şi asupra soluţiei acţiunii civile.
C. Ape! Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 400/1997
177. Potrivit art. 47 alin. 2 C. proc. pen., judecătorul care a participat la soluţionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o instanţă superioara iu la judecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casare cu trimitere în recurs.
Referindu-se la judecătorul care a participat la “soluţionarea” cauzei, textul de lege sus-menţionat are în vedere pe acel judecător care a luat parte la rezolvarea în fond a procesului. De aceea, nu există incompatibilitate dacă un judecător care a făcut parte din completul de judecată care, admiţând apelul părţii civile, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare sub aspectul laturii civile la prima instanţă –
pentru motivul că acesta omisese să se pronunţe asupra , pretenţiilor de despăgubiri formulate de partea civilă – a participat la judecarea aceleiaşi cauze în apel după ce prima instanţă, rejudecând, a soluţionat acţiunea civilă.
C. Apel Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 919/1997
