C. civ., art. 1652, art. 1654, art. 1657 Legea nr. 58/1998, art. 3 lit. g)1)
Este de principiu că, potrivit art. 1654 C. civ., fidejusiunea nu poate întrece, ca întindere, datoria debitorului şi nici nu poate fi făcută în condiţii mai oneroase, însă potrivit art. 1657 C. civ., fidejusiunea nedeterminată a unei obligaţii principale se întinde la toate accesoriile acelei obligaţii – dobânzi – precum şi la cheltuielile necesitate de urmărirea silită. Or, fidejusorul a stipulat expres în contract cu privire la dobânzi şi nu a constituit garanţia numai pentru o parte din datorie, nerezervându-şi şi dreptul de a garanta numai suma împrumutată, nu şi dobânzile aferente.
Este de principiu că, potrivit art. 1654 C. civ., fidejusiunea nu poate întrece, ca întindere, datoria debitorului şi nici nu poate fi făcută în condiţii mai oneroase, însă potrivit art. 1657 C. civ., fidejusiunea nedeterminată a unei obligaţii principale se întinde la toate accesoriile acelei obligaţii – dobânzi – precum şi la cheltuielile necesitate de urmărirea silită. Or, fidejusorul a stipulat expres în contract cu privire la dobânzi şi nu a constituit garanţia numai pentru o parte din datorie, nerezervându-şi şi dreptul de a garanta numai suma împrumutată, nu şi dobânzile aferente.
C.A. Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, decizia nr. 1957 din 15 decembrie 2003, în P.R. nr. 5/2004, p. 99
Prin sentinţa comercială nr. 573F din 30 iulie 2003, pronunţată în dosarul nr. 493/2003, Tribunalul Ialomiţa a admis contestaţia formulată de debitoarea SC L. SA Slobozia, în contradictoriu cu A.R. SA, a dispus înscrierea creditoarei în tabloul creanţelor cu suma de 57.831.212 lei, a admis excepţia prescrierii invocate de către debitoare, a admis contestaţia formulată de debitoarea SC L. SA, în contradictoriu cu SC C.C. SA, a admis contestaţia formulată debitoarea SC L. SA, în contradictoriu cu creditoarea SA F., a admis contestaţia formulată de debitoarea SC L. SA, în contradictoriu cu SC 1. SA, a admis în parte contestaţia formulată de debitoarea B.C.R. SA, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de creditoare, a dispus înscrierea creditoarei în tabloul creanţelor cu suma de 10.000.000 lei. A admis contestaţia formulată de creditorul Consiliul local Slobozia, prin administrator judiciar. A dispus înscrierea creditoarei în tabloul creditorilor cu suma de 923.966.392 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa, cu privire la creanţa declarată de către B.C.R. în sumă de 18.173.139.930 lei rezultând din contractul de credit nr. 280 din 24 mai 2000 şi garantat cu gaj şi ipotecă, conform contractului nr. 280/B din 24 mai 2000 şi 280/A din 24 mai 2000, bunuri aparţinând exclusiv debitoarei SC L. SA, care a înţeles să garanteze creditul contractat de către SC A. ’96 Bucureşti.
Tribunalul a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de către debitor, cu motivarea că nulitatea ipotecilor a fost soluţionată definitiv şi irevocabil prin sentinţa civilă nr. 61/F din 28 ianuarie 2002 şi decizia nr. 863 din 17 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a respins cererea reclamantei şi au fost menţinute ca legale ipotecile, întrucât nu au fost întrunite cerinţele art. 163 C. proc. civ. privind tripla identitate de obiect, cauză şi părţi.
Cu privire la întinderea creanţei, s-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 1654 C. civ., datoria pretinsă garantului neputând depăşi datoria debitorului.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea B.C.R. SA, invocând motive de netemeinicie şi nelegalitate, în esenţă cele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. S-a susţinut că instanţa de fond a procedat la o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 1654 C. civ., cu ignorarea dispoziţiilor art. 1652 C. civ., potrivit căruia cel ce garantează o obligaţie se leagă către creditor de a îndeplini însuşi obligaţia pe care debitorul nu o îndeplineşte, art. 3 lit. g) din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, potrivit căruia creditul reprezintă, în accepţiunea legii, orice angajament de plată a unei sume de bani, inclusiv plata dobânzii.
Prin întâmpinarea depusă la 17 noiembrie 2003, intimata SC L. SA a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. S-a arătat că SC L. SA a garantat, ca fidejusor şi în acelaşi timp în interesul unui contract de gaj fară deposedare, cu toate bunurile sale, împrumutul acordat de către recurentă unei terţe societăţi SC A. ’96 SRL, prin administrator judiciar fiind formulate două acţiuni în anulare a contractelor de garanţie.
S-a susţinut că suma pretinsă de către creditoare nu întruneşte cerinţele art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea, că dispoziţiile art. 1654 C. civ. au fost corect aplicate de către judecătorul-sindic, contractul de împrumut fiind încheiat pentru suma de 10 miliarde lei, sumă garantată de către intimată. De asemenea, au fost invocate şi dispoziţiile art. 1653 C. civ., care prevăd că fidejusiunea nu poate exista decât pentru o obligaţie validă, iar pe rolul instanţelor se află un litigiu având ca obiect acţiunea în anularea actelor de garanţie încheiate în frauda creditorilor, cu încălcarea dispoziţiilor art. 111 lit. 0 din Legea nr. 31/1990.
Analizând actele şi lucrările dosarului, apreciază recursul întemeiat, pentru următoarele considerente:
In fapt, prin contractul de credit nr. 280 din 24 mai 2000, recurenta a acordat un împrumut bancar în sumă de 10.000.000.000 lei debitoarei SC A. ’96 Bucureşti, rambursarea acestuia fiind garantată cu garanţii imobiliare şi mobiliare aparţinând debitoarei SC L. SA, conform contractului de ipotecă nr. 280/A din 24 mai 2000, autentificat sub nr. 1642 din 24 mai 2000, contractului de gaj nr. 280/B din 24 mai
2000, autentificat sub nr. 1641 din 24 mai 2000. S-au încheiat şi contractele de cauţiune nr. 240 din 24 mai 2000 şi nr. 280/B din 24 mai 2000, contracte prin care fidejusorul s-a obligat să execute obligaţiile formulate, renunţând la beneficiul de diviziune şi discuţiune, în cazul în care debitoarea nu rambursează la termen datoria contractată. Din contractele enumerate a rezultat că s-au constituit garanţii pentru creditul în sumă de 10.000.000.000 lei şi dobânzile aferente.
In speţă, prin contractul de cauţiune nr. 280 din 14 noiembrie
2001, art. 1, fidejusorul s-a obligat să garanteze în favoarea B.C.R., sucursala Ialomiţa, creditul în sumă de 10.000.000.000 lei, plus dobânzile aferente, conform contractului de credit nr. 280 din 24 mai 2000, în mod solidar cu debitorul.
Or, potrivit art. 1652 C. civ., cel ce garantează o obligaţie se leagă către creditor de a îndeplini însuşi obligaţia pe care debitorul nu o îndeplineşte, obligaţia, în cazul dedus judecăţii, incluzând şi cuantumul dobânzilor aferente împrumutului. De asemenea, din definiţia conţinută de Legea nr. 58/1998 rezultă că prin creditul acordat se
înţelege atât plata sumei de bani cu titlu de împrumut, cât şi dobânda aferentă acesteia.
In consecinţă, în temeiul ar. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 312 C. proc. civ., a fost admis recursul, a fost modificată, în parte, sentinţa atacată, în sensul că a fost admisă contestaţia formulată de creditoarea
B.C.R., s-a dispus înscrierea în tabelul creanţelor cu suma de 18.173.139.930 lei credit şi dobânzi aferente. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale instanţei. A fost trimis dosarul pentru continuarea procedurii.
