Dosar nr- – contestație decizie concediere –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 227
Ședința publică din data de 3 martie 2009
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier – –
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de SA B, cu sediul în municipiul B,-, împotriva sentinței nr. 1203 din 12 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă (dosar nr-).
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când din lipsă de timp pentru deliberare și pentru imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, pronunțarea a fost amânată pentru 24 februarie 2009 precum și pentru astăzi, 3 martie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani, înregistrată sub nr. 1398/40 din 11.03.2008, contestatorul a HG solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu “” SA B să se dispună anularea deciziei nr. 5 din 11.02.2008 emisă de intimată, să fie obligată intimata la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat ca salariat al societății, solicitând totodată și reintegrarea în postul deținut anterior.
Motivând contestația s-a arătat că prin decizia contestată s- desființat postul de tehnician merceolog și că aceasta a fost emisă în baza hotărârii din 18.01.2008, având la bază un program de restructurare motivat de dificultățile economice cu care s- confruntat societatea intimată. A arătat că lucrează la societate din anul 1973, în funcția de merceolog, iar relațiile sale cu societatea au devenit tensionate în urma schimbării consiliului de administrație iar decizia de concediere este nelegală deoarece activitatea acestui consiliu nou ales a fost suspendată la emiterea ei, așa încât decizia a fost emisă de către un organ necompetent. A mai susținut contestatorul că, necompetența în emiterea deciziei derivă și prin încălcarea de către noul consiliu de administrație a atribuțiilor prevăzute de art. 142 din Legea nr. 31/1990, deoarece administratorul societății nu are competență în reorganizarea societății și reducerea de personal, competența aparținând adunării generale.
Totodată contestatorul a arătat că, decizia este nelegală deoarece motivul invocat ca temei al desființării postului, respectiv dificultățile economice, în realitate nu reprezintă o cauză reală și serioasă deoarece ulterior s-au angajat persoane noi și s-a angajat și o firmă de pază deși societatea avea angajați doi paznici.
Această decizie este nelegală și sub aspectul termenului de preaviz acordat pentru perioada 12.02.2008 – 4.03.2008, când s- aflat în concediu medical, invocând în acest sens disp. art. 50 lit. b rap. la ar. 73 alin. 3 Codul muncii.
Intimata, deși legal citată, nu a depus întâmpinare, dar a susținut că decizia a fost emisă de o persoană care avea calitatea de aor eprezenta, societatea depunând la dosar actul adițional nr. 150 din 14.05.2008 precum și decizia nr. 7 din 14 mai 2008 privind anularea deciziei emise anterior, în sensul stabilirii ca dată a încetării raporturilor de muncă, 29.04.2008.
Urmarea depunerii acestor documente contestatorul a solicitat admiterea contestației, anularea deciziilor nr. 5 din 11.02.2008 și deciziei nr. 7 din 14.05.2008, reintegrarea pe postul deținut anterior cu obligarea la plata salariilor indexate și reactualizate până la reintegrarea efectivă.
Tribunalul Botoșani, prin sentința civilă nr. 1203 din 12.09.2008 a dispus următoarele:
– a respins excepția tardivității completării acțiunii invocată de pârâta SA B;
– a respins excepția tardivității contestării deciziei nr. 7/14.05.2008, emisă de SA B;
– a admis contestația formulată de contestatorul HG, împotriva deciziilor de concediere nr. 5/11.02.2008 și nr. 7/14.05.2008 emise de intimata SA B;
– a anulat deciziile contestate și a obligat intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul pentru perioada 4.03.2008 – 24.07.2008;
– a luat act de renunțarea la judecată a contestatorului la capătul de cerere având ca obiect reintegrarea pe post.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Botoșania reținut că decizia nr. 5 din 11.02.2008 a fost comunicată contestatorului la data de 13.02.2008, dispunându-se prin acest act desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului – tehnician merceolog, în temeiul dispozițiilor art. 65 pct. 1 și 2 din Codul muncii.
Au fost enunțate art. 60 alin. 1 lit.a din Codul muncii, potrivit căruia concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă stabilită prin certificat medical conform legii.
În acest sens s-a reținut că din certificatele de concediu medical depuse la dosar dar și recunoașterea societății angajatoare rezultă că decizia contestată nr. 5 din 11.02.2008 a fost emisă în timpul incapacității temporare de muncă, iar prin decizia nr. 7 din 14 mai 2008 nu a fost revocată, decizia anterioară, fiind astfel respinsă, susținerea ca decizia emisă la data de 11.02.2008 ar fi rămasă fără obiect.
Cât privește decizia nr. 7 din 14.05.2008 s-a constatat că a fost emisă la o dată ulterioară celei în raport de care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă prin desființarea retroactivă a raporturilor de muncă începând cu data de 29.04.2008, cu încălcarea dreptului de preaviz astfel cum este reglementat prin dispozițiile art. 73 din Legea nr. 53/2003 dar și încălcarea dispozițiilor art. 75 din același act normativ, conform căreia decizia își produce efectele de la data comunicării.
S-a mai argumentat că în raport de prevederile art. 38 din Codul muncii, încheierea ulterioară a actului adițional nr. 15 din 14.01.2008 cu privire la includerea dreptului de preaviz în perioada 12.02. – 28.04.2008 nu poate produce efecte juridice, constatându-se că potrivit art. 76 din Codul muncii, concedierea dispusă prin nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută, cu consecința anulării deciziilor nr. 5 din 11.02.2008 și nr. 7 din 14.05.2008.
Față de cererea formulată la data de 28.08.2008 instanța de fond luat act de renunțarea la capătul de cerere privind reintegrarea pe postul deținut anterior, în conformitate cu prevederile art. 246.pr.civ.
În temeiul disp. art. 78 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 intimata a fost obligată la plata drepturilor salariale constând în despăgubirile egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care contestatorul ar fi beneficiat în perioada 4.03.2008 – 21.04.2008 respingând excepțiile invocate privind tardivitatea completării acțiunii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs “” SA B, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ. precum și disp. art. 304.pr.civ.
Motivând recursul, unitatea intimată a susținut că prin decizia nr. 5 din 11.02.2008 a dispus concedierea contestatorului ca urmare desființării postului în temeiul art. 65 pct. 1 și 2 Codul muncii, arătând că la data emiterii deciziei contestatorul fost prezent la serviciu, semnând condica de prezență și procesul verbal prin care s-a consemnat refuzul de a primi decizia, întrucât în perioada 12.02. – 7.03.2008, contestatorul a fost în incapacitate temporară de muncă, conform certificatelor medicale, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 50 lit. b și art. 73 alin. 3 din Codul muncii, prin suspendarea contractului individual de muncă și a dreptului de preaviz, întrerupt în perioada 17.03 – 14.04.2008, ca urmare a incapacității temporare de muncă.
A susținut intimata, că urmarea acestei situații, la data de 14.05.2008 a fost emisă decizia nr. 7 din 14.05.2008, stabilind data încetării raporturilor de muncă la data de 29.04.2008, fiind emis în acest sens și actul adițional nr. 150 din 14.05.2008, de modificare a datei încetării raporturilor de muncă, celelalte clauze rămânând neschimbate.
Recurenta a susținut aplicarea greșită a legii prin faptul că a obligat unitatea la plata despăgubirilor salariale, reținând greșit că decizia contestată a fost emisă în perioada incapacității temporare de muncă, interpretând greșit actul adițional nr. 150 din 14.05.2008 la contractul individual de muncă, nesocotind voința părților cu privire la data încetării raporturilor de muncă.
Recursul, motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ. este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 5 din 11.02.2008 emisă de SA B, s-a dispus, începând cu data de 3.03.2008, desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului, angajat în funcția de tehnician merceolog în temeiul dispozițiilor art. 65 pct. 1 și 2 din Codul muncii, prin desființarea postului ocupat ca urmare a dificultăților economice ale unității, cu acordarea preavizului în perioada 12.02- 9.03.2008, conform dispozițiilor art. 73 din Codul muncii și sesizarea AJOFM B pentru luarea în evidență a contestatorului.
În cuprinsul deciziei s-a făcut referire la hotărârea Consiliului de Administrație, înregistrată în procesul verbal de ședință din 18.01.2008.
Această decizie a fost comunicată contestatorului la data de 12.03.2008, producând efecte de la comunicare, conform dispozițiilor art. 75 din Codul muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 74 din Codul muncii aprobat prin Legea nr. 53/2003, decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea, durata preavizului, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariatul urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64.
În cauză așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, potrivit art. 60 alin. 1 din Codul muncii, “concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă stabilită prin certificat medical conform legii”, decizia nr. 5 din 11.02.2008 fiind emisă cu încălcarea acestor dispoziții.
Nu poate fi primită susținerea recurentei că decizia de încetare a raporturilor de muncă ar fi fost comunicată salariatului la data de 11.02.2008, dar acesta ar fi refuzat să semneze de primire, întrucât acest act este înregistrat la unitate sub nr. 44 la data de 12.02.2008, dată la care contestatoarea figura în incapacitate temporară de muncă.
Pentru aceleași considerente, de reorganizare a unității datorate unor dificultăți economice, recurenta a emis și decizia nr. 7 din 14 mai 2008, dispunând desfacerea contractului individual de muncă cu data de 29.04.2008, fără a face nici o referire la decizia emisă anterior, respectiv la revocarea acesteia, fiind încălcate dispozițiile art. 74 și 75 din Codul muncii, instanța făcând aplicare corectă dispozițiilor art. 38 din Codul muncii, în ce privește încheierea actului adițional comunicat contestatorului la data de 22.05.2008.
Față de cele reținute, constatând că nu sunt date motive de nelegalitate sentinței și nici motive de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 2.pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de SA B, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1203 din 12 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:,
Dact.,2 ex. 1.04.2009
