Prin sentinţa penală nr. 1295 din 5 octombrie 2000 Judecătoria Cluj Napoca a condamnat pe inculpatul DDI la 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Conform art. 61 Cod penal s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 431 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1636/1998 a Judecătoriei Bistriţa, rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 2 luni, deci în total 3 ani şi 2 luni închisoare cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 1007/20.11.2000, Tribunalul Cluj a respins apelul ca nefondat.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 134 din 20 februarie 2001, a admis recursul declarat de inculpat, a casat hotărârile şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
Trimiterea în judecată a inculpatului s-a făcut prin rechizitoriul din 27.06.2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca întocmit de procuror AL.
Inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1295/2000 a Judecătoriei Cluj Napoca, instanţa fiind compusă din preşedinte ML care este soţul procuroarei care a întocmit rechizitoriul.
Potrivit art. 48 lit. d Cod procedură penală, judecătorul este incompatibil dacă există împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă el, soţul sau vreo rudă apropiată.
Curtea a apreciat că judecătorul era incompatibil să soluţioneze cauza iar nerespectarea dispoziţiilor legale privind compunerea instanţei atrage nulitatea absolută a hotărârii conform art. 197 alin. 2 Cod penal.
Decizia penală nr.134/20.02.2001 a Curţii de Apel Cluj
