Dosar nr- – contestație decizie de concediere –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 322
Ședința publică din 24 martie 2009
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Nicolae
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier: – –
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul S,-, județul S împotriva sentinței nr.111din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat reclamantul recurent și pentru pârâta intimată – Asigurări Transilvania C
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând că în cauză nu sunt chestiuni prealabile, recursul fiind în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul recurent, dezvoltând pe larg motivele invocate în scris la dosar, a susținut că nu se face vinovat de dispariția utilajului asigurat prin polița nr. A -, că nu a avut nici o implicare în negocierea și încheierea acestei poliție, precizând că nu a săvârșit nici o abatere în relațiile de serviciu cu angajatorul – Asigurări, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul anulării deciziei de concediere nr. 45852 din 31.10.2008.
Consilier juridic pentru pârâta intimată, a precizat că reclamantul a avut un comportament neloial față de angajator, prin încercarea de a frauda unitatea pârâtă, de suma de 170.000 Euro. Totodată a susținut că memoriul de recurs al reclamantului este de fapt un istoric și nu se încadrează în prevederile art. 304 din Codul d e procedură civilă, motiv pentru care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sub toate capetele de cerere.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată sub nr. 7983/86/ 20.11.2008 la Tribunalul Botoșani, petentul a chemat în judecată pe pârâta “- ASIGURĂRI TRANSILVANIA” solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei de concediere nr. 45852 din 31.10.2008 emisă de pârâtă, reintegrarea sa în funcția avută anterior precum și obligarea intimatei să-i plătească despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat dacă nu era concediat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că în perioada 02.02.2006 – 01.11.2008 a desfășurat activitatea de inspector asigurări la intimată, iar prin decizia nr. 45852 din 31.10.2008 a fost concediat în baza art. 61 lit. a) din Codul muncii pentru motivul că a asigurat un bun în scopul obținerii de despăgubiri necuvenite.
În opinia sa contestatorul apreciază că măsura luată împotriva sa este nelegală și lipsită de temeinicie întrucât polița de la care se face referire a fost încheiată de către “- INTERMEDIERI ASIGURĂRI” C la ordinul – “LEASING TRANSILVANIA” și trimisă, la două luni după încheierea sa, spre încasarea ratelor lunare la Agenția 2 S, al cărui angajat era.
În contextul acelorași apărări contestatorul a mai precizat că beneficiarul și contractantul poliței este “- LEASING TRANSILVANIA”, el neavând nici o implicare la încheierea acestui act.
Pârâta – “ASIGURĂRI TRANSILVANIA”, în întâmpinare a solicitat respingerea contestației, arătând că decizia de concediere ca sancțiune disciplinară a petentului conține toate elementele de formă și de fond, fiind luată după cercetarea prealabilă a contestatorului.
Cât privește justificarea sancțiunii pârâta arată că petentul a înstrăinat de bună voie un utilaj aparținând firmei sale “”, declarând apoi că acesta a fost luat de ape, pentru a putea încasa o despăgubire de la societatea de asigurări la care era angajat în valoare de 170.000 Euro.
Prin această faptă contestatorul a dovedit un comportament neloial față de angajator care în opinia pârâtei se situează la limita penalului, dar în sfera codului muncii această faptă consideră o gravă abatere de la contractul individual de muncă, regulamentul intern al – ASIGURĂRI, Codul d e conduită și Contractul colectiv de muncă al aceleași instituții.
Verificând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a constatat că decizia emisă împotriva contestatorului întrunește elementele de formă și de fond prevăzute de art. 263 – 268 din Codul muncii, că fapta comisă de contestator prezintă o gravitate deosebită încălcând atât normele de disciplină a muncii cât și deontologia profesională, că scopul urmărit prin încheierea actului era vădit ilicit și ca atare măsura de excludere din colectiv este justificată, încât contestația a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatorul pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor recurentul a arătat că la cercetarea disciplinară nu s-au avut în vedere apărările sale, că fapta ce i s-a pus în sarcină nu are nici o legătură cu atribuțiunile sale de serviciu și că el nu a avut nici o implicare în negocierea și încheierea poliței de asigurare încât nu i se poate reproșa că a încălcat obligația de confidențialitate și loialitate față de angajator.
Verificând actele și lucrările dosarului instanța de recurs constată că în raport de motivele invocate cât și de împrejurările concrete ale comiterii faptei, soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
Așa cum a stabilit și instanța de fond, fapta comisă de contestator este deosebit de gravă, încălcând nu numai normele de deontologie profesională și loialitate față de angajator dar expunându-se chiar unor riscuri de ordin penal.
Prejudiciul pe care l-ar fi cauzat instituției contestatorul, cifrat la circa 170.000 Euro, săvârșit printr-un act fals ar fi adus grave tulburări în activitatea acestei entități încât măsura dispusă, aceea de a fi eliminat din rândurile colectivului este legală și temeinică.
De altfel motivele invocate în recurs au un conținut generic, lipsite atât de fundament legal cât și de argumente de fond încât în baza art. 312 din Codul d e procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 111 din22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 21.04.2009
