Dosar nr- – Contestație decizie de concediere –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 390
Ședința publică din 30 martie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 2: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 3: Apetroaie Eufrosina
Grefier – –
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorul, domiciliat în sat, nr. 2806, comuna, județul S, împotriva sentinței nr. 1877 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția civilă (dosar nr-).
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 17 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în temeiul art. 156 alin. 2. pr. civ. pronunțarea a fost amânată pentru 24 martie 2009 și apoi pentru astăzi, 30 martie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava – Secția civilă și înregistrată la data de 6.03.2008, reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Asociația Unităților de Cult Ortodoxe Proprietare de Păduri din S și R, Ocolul Silvic, a solicitat anularea deciziei nr. 15 din 1.02.2008, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă nr. -/8.12.2006, obligarea unității pârâte să repună reclamantul pe postul de șef district în cadrul Ocolului Silvic, obligarea unității pârâte la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în perioada cuprinsă între 1.02.2008 și data reîncadrării efective pe post, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, începând cu data de 24.11.2006 a activat în calitate de pădurar la Cantonul Silvic Straja din cadrul Ocolului Silvic, aparținând Unităților de Cult Ortodoxe Proprietare de Păduri din S și
Ulterior, conform actului adițional nr. 536/1.03.2007 emis de către angajator, a fost trecut pe funcția de șef brigadă silvică, funcție unde a activat până la data de 1.08.2007.
Prin actul adițional nr. 1657/1.08.2007 emis de Ocolul Silvic, care nu avea calitatea de angajator, a fost trecut ca muncitor silvic, iar ulterior, prin decizia nr. 15 din 1.02.2008, șeful acestui ocol silvic a dispus încetarea contractului individual de muncă, în temeiul dispozițiilor art. 56 litera “j” din Codul muncii.
Prin întâmpinare, pârâtul Ocolul Silvic a arătat că este persoană juridică de drept privat, având calitatea de angajator al reclamantului, astfel încât nu există temei pentru anularea deciziei nr. 15/1.02.2008, repunerea reclamantului în postul de șef district și obligarea sa la plata despăgubirilor salariale către acesta.
Prin întâmpinare, Asociația Unităților de Cult Ortodoxe Proprietare de Păduri din S și Ras olicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
Prin sentința nr. 1877 din 24.11.2008 a Tribunalului Suceava – Secția civilă, s-a respins acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâții Asociația Unităților de Cult Ortodoxe Proprietare de Păduri din S și R, Ocolul Silvic.
Împotriva sus-menționatei sentințe civile, reclamantul a declarat recurs, susținut în drept pe prevederile art. 304 pct. 3, 7 și 9 și 3041din Codul d e procedură civilă.
În motivarea acestei căi de atac, recurentul, sub un prim aspect, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la Secția comercială, administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava.
În subsidiar, recurentul a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, iar în rejudecare să se dispună anularea deciziei nr. 15 din 1.02.2008 de încetare a contractului individual de muncă nr. – din 8.12.2006; obligarea unității intimate să îl repună pe postul de șef district în cadrul Ocolului Silvic; obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în perioada cuprinsă între 1.02.2008 și data reîncadrării efective pe post, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea primului capăt de recurs, recurentul a susținut că secția civilă (completul specializat în conflicte de muncă) din cadrul Tribunalului Suceava nu era competentă material să soluționeze acțiunea sa, el fiind pădurar gestionar și, ulterior, șef de district în cadrul Ocolului Silvic al Asociației Unităților de Cult Ortodoxe Proprietare de Păduri din S și
A arătat că, potrivit prevederilor imperative ale art. 52 alin. 2 și 3 din Legea nr. 427/2006 privind Statutul personalului silvic, partea nemulțumită de sancțiunea aplicată poate face plângere la instanța de contencios administrativ.
De asemenea, conform reglementărilor art. 58 alin. (1) din același act normativ, personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, în măsura în care prezenta ordonanța de urgență nu dispune altfel.
Recurentul invocă și prevederile art. 1 alin. 2 din Codul muncii, text de lege potrivit căruia,prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
Or, este evident, chiar la o simplă lecturare a legii speciale ce reglementează statutul personalului silvic, că aceasta conține dispoziții derogatorii privind competența materială a instanțelor de a soluționa conflictele de muncă ale personalului silvic.
Fiind vorba de încălcarea unor norme imperative de competență, deci în discuție fiind o chestiune de ordine publică, poate fi invocată pentru prima dată în recurs.
Totodată, în cauză este dovedit faptul că recurentul, prin pregătire și statut profesional, face parte din corpul personalului silvic, iar acestui corp i se aplică legislația specială în cazul conflictelor de muncă.
Pe cale de consecință, susține recurentul, față de calitatea sa de personal silvic, competența materială de soluționare a cauzei aparține Secției comerciale, contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava.
Privitor la fondul cauzei, recurentul a arătat că, începând cu data de 24.11.2006 a început activitatea în calitate de pădurar la Cantonul Silvic Straja din cadrul Ocolului Silvic, având ca angajator, așa cum rezultă fără echivoc, din contractul individual de muncă, Asociația Unităților de Cult Ortodoxe Proprietare de Păduri din S și R și nu Ocolul Silvic, așa cum reține fără nici un temei de drept instanța de fond.
Așa cum prevăd actele normative în vigoare, contractul individual de muncă și actele adiționale acestuia sunt legea părților, iar faptul că și alte persoane juridice pot avea calitatea de angajator nu înseamnă că acestea se pot substitui de facto angajatorului inițial, teză pe care în mod fals a adoptat-o instanța de fond.
A mai susținut că el nu a contestat faptul că Ocolul Silvic nu ar fi persoană juridică sau că, având acest statut, nu ar putea angaja personal silvic, ci, roagă a se observa că nu are calitatea de angajator în raporturile de muncă cu el, deoarece, potrivit contractului individual de muncă, semnat și parafat de către părți, înregistrat la. S, angajator este Asociația Unităților de Cult Ortodoxe Proprietare de Păduri din S și
Față de această stare de fapt, probată prin convenții materiale date în contractul individual de muncă nr. -/8.12.2006 și actul adițional nr. 536/1.03.2007, înscrisuri ce constituie, în accepțiunea art. 969 din Codul civil, legea părților, recurentul consideră că se impune ca, atât Actul adițional nr. 1657 din 1.08.2007, cât și Decizia nr. 15 din 1.02.2008, nefiind emise de către angajatorul Asociația Unităților de Cult Ortodoxe Proprietare de Păduri din S și R, ci de către o subunitate din structura acestuia, respectiv Ocolul Silvic, să fie anulate de către instanță și, implicit, să se dispună repunerea contestatorului în situația anterioară, respectiv aceea de șef district.
Examinând recursul de față, curtea îl constată neîntemeiat.
Astfel, întrucât prevederile art. 137 din Codul d e procedură civilă funcționează în orice fază a procesului civil, curtea, prin încheierea din 17.02.2009, a respins excepția de necompetență materială a instanței.
S-a reținut că, potrivit art. 1 din nr.OUG 59/2000 privind Statutul personalului silvic, în sensul acestui act normativ, personalul silvic este format din persoanele care au pregătire de specialitate silvică atestate prin actul de absolvire a unor forme de învățământ recunoscute și care exercită efectiv profesii specifice activității în domeniul silviculturii.
Conform art. 4 din nr.OUG 59/2000, personalul silvic se diferențiază pe categorii, în funcție de nivelul pregătirii profesionale, dar și pe grade profesionale, conform dispozițiilor art. 7 și anexei I din reglementarea enunțată.
Conform Deciziei nr. 156/1.02.2008, contestatorul a deținut funcția de silvicultor, funcție ce nu se încadrează în dispozițiile art. 7 și a anexei I din nr.OUG 59/2000 și, nefiind investit cu exercițiul autorității publice, nu-i sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și nici dispozițiile art. 58 alin. 1 din nr.OUG 59/2000, modificată și completată prin Legea nr. 427/2001.
Referitor la fondul cauzei, curtea constată că instanța de fond, în baza actelor și lucrărilor dosarului, în considerentele sentinței recurate, a reținut că, potrivit contractului individual de muncă nr. -/8.12.2007, reclamantul a fost angajat de către Asociația Unităților de Cult Ortodoxe Proprietare de Păduri din S și R – Ocolul Silvic, pe o durată determinată de 3 luni, cu începere de la 24.11.2006 până la data de 1.03.2007, respectiv până la revenirea din concediu fără plată a titularului de canton silvic.
Prin actul adițional nr. 536/1.03.2007, reclamantul a fost încadrat pe o perioadă nedeterminată, cu începere de la 1.03.2007, pe funcția de șef brigadă silvică, de către același angajator.
La data de 1.08.2007, prin actul adițional nr. 1657, reclamantul a fost trecut în funcția de muncitor silvic, pe o perioadă de 6 luni, ca urmare a retragerii autorizației de practică a reclamantului, de către SV.
La expirarea termenului de 6 luni, angajatorul a dispus încetarea contractului de muncă încheiat cu reclamantul începând cu data de 1.02.2008, în temeiul dispozițiilor art. 56 lit. j din Codul muncii.
Referitor la susținerile reclamantului, în sensul că singurele înscrisuri care emană de la angajator sunt contractul de muncă și actul adițional nr. 536 din 1.03.2007, iar celelalte două înscrisuri, respectiv actul adițional nr. 1657 din 1.08.2007 și decizia nr. 15/1.02.2008 nu sunt emise de către angajatorul Asociația Unităților de Cult Ortodoxe Proprietare de Păduri din S și R, ci de către o subunitate din structura acestuia, respectiv Ocolul Silvic, fapt ce atrage nulitatea lor, instanța de fond corect a reținut următoarele:
Ocolul Silvic a fost înființat de către Asociația Unităților de Cult Ortodoxe Proprietare de Păduri din S și R, conform dispozițiilor art. 47 din nr.OG 26/2000, cu modificările și completările ulterioare, ca și persoană juridică.
Conform art. 14 alin. 2 din Codul muncii, o persoană juridică are calitatea de angajator din momentul dobândirii personalității juridice, în speță pârâta dobândind această calitate la data de 17.03.2006.
Calitatea de angajator rezultă și din adeverința nr. 31565/18.03.2008 eliberată de Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Faptul că Ocolul Silvic are calitatea de angajator rezultă și faptul că, în contractul individual de muncă, codul fiscal al angajatorului coincide cu cel înscris în certificatul de înregistrare, iar reprezentantul angajatorului este ing., în calitate de șef de ocol.
De asemenea, dispoziția de repartizare (fila 33 dosar fond) a fost solicitată și emisă pentru Ocolul Silvic, iar fișa postului prevede clar angajatorul în persoana societății pârâte.
Asociația Unităților de Cult Ortodoxe Proprietare de Păduri din S și R nu are dreptul de a angaja personal silvic, calitatea de angajator putând să o aibă doar un ocol silvic care este autorizat în acest sens, conform Ordinului nr. 196/20.03.2006.
Din cuprinsul carnetului de muncă se poate observa, de asemenea, că la rubrica angajator este trecut Ocolul Silvic
Instanța de fond a conchis că, din acest punct de vedere, actele contestate de reclamant au fost corect emise de către adevăratul angajator, astfel încât nu sunt date motive de anulare a acestora.
Față de cele de mai sus și cum sentința recurată este legală, curtea, având în vedere prevederile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
În baza art. 274. pr. civ. recurentul va fi obligat să plătească intimatului Ocolul Silvic suma de 50 lei, cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând cheltuielile de transport la și de la instanță ale consilierului juridic la termenul de judecată din 17.03.2009.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței nr. 1877 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția civilă (dosar nr-).
Obligă recurentul să plătească intimatului Ocolul Silvic suma de 50 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
ptr.jud.- și -,
pensionați, semnează pr.inst.
Red.Gh.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
13.05.2009
