Legea nr. 31/1990, art. 237 alin. (1) lit. d)
Recursul împotriva hotărârii prin care s-a admis dizolvarea societăţii pe acţiuni, datorită nemajorării capitalului social la limita legală, este admisibil doar dacă cerinţa majorării este îndeplinită ulterior, nu pentru alte motive, cum ar fi cel invocat în speţă, respectiv că se doreşte transformarea societăţii pe acţiuni în societate cu răspundere limitată.
C.A. Apel Bucureşti, Secţia a VI-a comercială, decizia comercială nr. 1044 R din 30 iunie 2009,
Jurindex
Prin sentinţa comercială nr. 12895 din 26 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială a fost respinsă cererea de suspendare a cauzei şi a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC B.J. SRL în contradictoriu cu pârâta SC D. SA şi intervenienta Administraţia Finanţelor Publice Sector 2 Bucureşti, în sensul că s-a dispus dizolvarea societăţii comerciale pârâte. S-a dispus şi înregistrarea hotărârii în registrul comerţului, comunicarea către Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi publicarea în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, pe cheltuiala reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială la data de 18 iulie 2008, reclamanta SC B.J. SRL, prin administratorul E.N.D., în calitate de acţionar al SC D. SA, a solicitat să se dispună, în temeiul art. 237 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990,
dizolvarea societăţii pârâte SC D.S.A. B. Cererea a fost motivată în sensul că reclamanta este în imposibilitate de a-şi valorifica acţiunile pe care le deţine, întrucât nefiind majorat capitalul social până la limita legală, acţiunile au fost suspendate de la tranzacţionare din 26 octombrie 2006.
Administraţia Finanţelor Publice Sector 2 Bucureşti a formulat cerere de intervenţie prin care a solicitat respingerea cererii de dizolvare a societăţii pârâte, întrucât aceasta datorează la bugetul general consolidat suma de 1.796.302 lei.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a reţinut, cu privire la cererea de suspendare formulată de intervenientă, că existenţa pe rolul instanţelor judecătoreşti a unor procese prin care socie-tatea-pârâtă contestă existenţa unor creanţe împotriva sa nu este de natură a influenţa soluţia de sancţionare a acesteia pentru nerespec-tarea dispoziţiilor normative referitoare Ia valoarea capitalului social, motiv pentru care a fost respinsă cererea de suspendare.
Cu privire la fondul litigiului, s-a arătat că, potrivit extrasului de cont eliberat de Depozitarul Central, societatea reclamantă are calitatea de acţionar la pârâta SC D. SA B., deţinând un număr de 30.829 de acţiuni care reprezintă 7,4446% din capitalul social. Pârâta este o societate ale cărei acţiuni au fost suspendate de la tranzacţionare pe piaţa reglementată din 27 octombrie 2006 pentru că avea un capital social mai mic decât limita legală. Potrivit relaţiilor obţinute de la la data de 25 septembrie 2008, capitalul social al pârâtei se situează în continuare sub limita minimă stabilită prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 pentru societăţile pe acţiuni.
In lipsa unei dispoziţii exprese a legii care să interzică asociaţilor să uzeze de prevederile art. 237 din Legea nr. 31/1990 şi întrucât reclamanta, în calitatea sa de acţionar minoritar, justifică interesul în promovarea unei astfel de acţiuni, iar societatea nu şi-a completat capitalul social, situaţie în care încalcă prevederile art. 10 alin. (2) din acelaşi act normativ, tribunalul a considerat că acţiunea este întemeiată.
împotriva sentinţei comerciale nr. 12895 din 26 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială a declarat recurs recurenta SC D. SA. Aceasta a susţinut că este în proces de transformare din societate pe acţiuni în societate cu răspundere limitată, iar acţionarul majoritar la societăţii este Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.). Recurenta a susţinut că a demarat procedurile de reluare la tranzacţionare a acţiunilor societăţii în vederea reducerii numărului acţionarilor şi transformării în societate
cu răspundere limitată. In aceste condiţii, menţinerea soluţiei dizol
vării societăţii pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 237 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 nu se mai justifică. Ea este şi este de natură a produce importante daune materiale societăţii întrucât aceasta deţine în patrimoniu o serie de bunuri a căror valorificare ar duce la o subevaluare a lor. Mai mult, recurenta este listată la Bursa de Valori Bucureşti şi măsura dizolvării societăţii ar prejudicia-o deoarece are în derulare contracte comerciale cu importanţi beneficiari. în drept a invocat dispoziţiile art. 299-3041 C. proc. civ.
împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi recurenta A.V.A.S.. Aceasta a susţinut că hotărârea este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive de recurs:
1. Se impunea suspendarea judecării cauzei, întrucât pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti se află în curs de soluţionare mai multe cauze prin care SC D. SA contestă existenţa unor creanţe împotriva sa, fiind îndeplinite condiţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
2. A existat un conflict de interese în ceea ce priveşte hotărârea de dizolvare a societăţii, motiv pentru care Adunarea Generală a Asociaţilor a respins propunerea de dizolvare a SC D. SA.
3. SC B.I. SRL nu a justificat interes în formularea cererii de chemare în judecată, simpla calitate de acţionar nefiind o condiţie suficientă pentru admisibilitatea acţiunii.
4. Pentru menţinerea viabilă a societăţii se încearcă transformarea acesteia în societate cu răspundere limitată, prin pronunţarea hotărârii de dizolvare A.V.A.S.. fiind prejudiciată cu privire la calitatea sa de acţionar majoritar în numele statului.
In drept, recurenta A.V.A.S. a invocat prevederile art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta SC D. SA nu a timbrat cererea de recurs, deşi, prin citaţie i s-a pus în vedere obligaţia legală de a timbra recursul cu 19,5 lei taxa judiciară de timbru şi cu 0,15 lei timbru judiciar. Ca urmare, în temeiul art. 11 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi a art. 9 din O.G. nr. 32/1995, a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenta SC D. SA.
Recursul declarat de către A.V.A.S. nu este fondat.
Potrivit art. 237 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, „la cererea oricărei persoane interesate, precum şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii în cazurile în care: (…) d) societatea nu şi-a completat capitalul sociale, în condiţiile legii.”
Prin motivele de recurs expuse de A.V.A.S. nu s-a invocat şi nici nu s-a dovedit o situaţie de fapt contrară celei reţinute de prima
instanţă, privind majorarea capitalului social la limita legală, situaţie care ar justifica înlăturarea sancţiunii dizolvării SC D. SA.
De altfel, în mod întemeiat instanţa de fond a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, constatând că soluţionarea prezentei cauze nu depinde de cea a altor litigii prin care SC D. SA contestă existenţa unor creanţe împotriva sa şi nefiind îndeplinite condiţiile art. 244 alin. (1) C. proc. civ.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, se constată că existenţa unui conflict de interese referitor la hotărârea de dizolvare a SC D. SA nu are relevanţă în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor art. 237 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, fiind vorba despre dizolvarea hotărâtă de Adunarea Generală a Acţionarilor.
Nu este întemeiat nici motivul referitor la faptul că SC B.J. SRL nu a justificat interes în formularea cererii de chemare în judecată. Un astfel de interes a fost justificat de intimata-reclamantă, care are calitatea de acţionar al SC D. SA, prin invocarea faptului că a fost suspendată tranzacţionarea acţiunilor acestei societăţi la Bursa de Valori Bucureşti, pentru motivul nemajorării capitalului social la limita legală. Motivul de recurs prin care se susţine că se încearcă transformarea SC D. SA în societate cu răspundere limitată şi că A.V.A.S., în calitate de acţionar majoritar, a fost prejudiciată prin dizolvarea societăţii nu vizează motivul pentru care s-a dispus dizolvarea societăţii şi nu este de natură să-l înlăture, pentru a nu mai fi aplicabilă sancţiunea dizolvării.
Având în vedere aceste considerente, se apreciază că recursul declarat de A.V.A.S. nu este fondat, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a fost respins.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., au fost obligate recurentele să plătească intimatei SC B.J. SRL suma de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
