DECIZIA CIVILĂ NR. 113
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Asupra recursului civil de faţă.
Prin plângerea introdusă pe rolul Judecătoriei Tulcea la data 13.10.2008 şi înregistrată sub nr.4863/327/2008 petentul …….. a solicitat anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria CC nr. 1381684 din data de 03.10.2008.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în procesul verbal nu este indicat numărul de înmatriculare al autoturismului condus de el lipsă care atrage sancţiunea nulităţii.
De asemenea, petentul a arătat faptul că încadrarea juridică reţinută în sarcina sa este eronată, întrucât art. 111 din O.U.G. 195/2002 nu prevede nici o faptă contravenţională iar dispoziţiile art. 99 pct. 2 din acelaşi act normativ nu sunt incidente în cauză.
Petentul a mai învederat faptul că faţă de această încadrare juridică eronată nu se poate verifica legalitatea sancţiunilor ce i-au fost aplicate, respectiv amenda în cuantum de 108 lei şi cele două puncte penalizare.
In drept petentul a invocat disp. art. 31 şi 34 din Ordonanţa Guvernului 2/2001.
Prin sentinţa civilă nr.3300/2 decembrie 2008, Judecătoria Tulcea a respins plângerea contravenţională ca neîntemeiată.
Instanţa de fond a reţinut că prin procesul-verbal de contravenţie seria CC nr. 1381684 încheiat la data de 03.10.2008 de către intimata Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea, petentul …….. a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 108 lei pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 111 din Hotărârea nr. 1391/2006 si sancţionată de art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
S-a reţinut în sarcina petentului faptul că în data de 03.10.2008, ora 9,00 a condus autoturismul matca Volkswagen cu nr. de înmatriculare NT pe str. Păcii din municipiul Tulcea încălcând semnificaţia indicatorului „Acces interzis”.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, instanţa a constatat următoarele:
Sub aspectul legalităţii procesului-verbal, instanţa a reţinut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 17 din Ordonanţa Guvernului 2/2001 cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute.
Instanţa a mai reţinut, de asemenea şi împrejurarea că faptei reţinute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică şi a fost legal individualizată, raportat la dispoziţiile art. 111 din Hotărârea nr. 1391/2006 şi art. 99 alin. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.
Astfel, în procesul verbal se menţionează faptul că fapta săvârşită de contravenient este prevăzută de art. 111 din Regulamentul de aplicare al Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 deci art. 111 din Hotărârea nr. 1391/2006 care prevede faptul că se interzice circulaţia participanţilor la trafic pe sectoarele de drum la începutul cărora sunt instalate indicatoare ce interzic accesul.
Fapta contravenţională menţionată este sancţionată conform art. 99 alin. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 care prevede faptul că amenda contravenţională prevăzută la alin. (1) se aplică şi conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârşeşte o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a). Art. 108 alin. 1 lit. a, la care face trimitere art. 99 alin. 2 prevede la punctul 5 circulaţia pe un sector de drum pe care accesul este interzis.
Având în vedere dispoziţiile legale menţionate, instnţa a respins ca neîntemeiate susţinerile petentului cu privire la încadrarea juridică eronată a faptei contravenţionale.
Cu privire la susţinerea petentului în sensul că procesul verbal este lipsit de nulitate în lipsa numărului de înmatriculare al autoturismului condus de el, instanţa a reţinut că şi aceasta este neîntemeiată şi a respins-o ca atare.
Astfel, lipsa acestei menţiuni nu este prevăzută de art. 17 din Ordonanţa Guvernului 2/2001 sub sancţiunea nulităţii absolute, putând fi considerată doar un caz de nulitate virtuală. Ori sancţiunea anulării procesului verbal de contravenţie intervine în caz de nulitate virtuală doar în situaţia în care petentul invocă şi dovedeşte o vătămare.
Deşi se invocă o eroare cu privire la faptul că numărul de înmatriculare nu este complet trecut în procesul verbal, această împrejurare nu i-a produs petentului o vătămare care să nu poată fi complinită ulterior de instanţă. Mai mult, petentul recunoaşte implicit prin susţinerile sale din plângere, faptul că autoturismul menţionat în procesul verbal era cel condus de el.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa a apreciat că situaţia de fapt reţinută în procesul verbal atacat corespunde realităţii.
Instanţa a mai reţinut, pe de o parte, că potrivit art. 1169 cel ce face o propunere în faţa instanţei trebuie să o dovedească, iar pe de altă parte, că procesul-verbal de constatarea a contravenţiei face dovadă deplină cu privire la starea de fapt şi de drept reţinută însă până la proba contrară.
În cauză, petentul nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nu a administrat nici o probă concludentă din care să rezulte netemeinicia susţinerilor agentului constatator.
Examinând recursul, în raport de motivele de netemeinicie şi nelegalitate invocate, tribunalul consideră că acesta este nefondat.
Lipsa menţiunii cu privire la nr. de înmatriculare a autoturismului, condus de petent la data săvârşirii contravenţiei, din conţinutul procesului verbal de contravenţie, nu constituie un motiv de nulitate absolută a actului, aceste motive fiind reglementate în mod expres şi limitativ prin art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Potrivit acestor dispoziţii, lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, atrage nulitatea procesului verbal, nulitate care se constată şi din oficiu.
În ceea ce priveşte critica privind periculozitatea redusă a faptei şi propunerea de înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanţa reţine că aspectele invocate în aprecierea gravităţii faptei nu sunt dovedite prin nici un mijloc de probă, iar sancţiunea amenzii stabilite şi cuantumul acesteia este corespunzătoare gradului de pericol social redus al contravenţiei.
Pentru aceste considerente, se apreciază că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând ca în temeiul art.312 Cod proc.civilă, să fie respins recursul ca nefondat.
