Legea nr. 31/1990, art. 237 alin. (1) lit. c) şi d)
Deşi prevederile legale îndreptăţesc orice persoană interesată să solicite tribunalului pronunţarea dizolvării, în temeiul art. 237, această sintagmă a fost interpretată în sensul că au calitate procesuală activă doar acele persoane care au legătură cu activitatea pe care o desfăşoară persoana juridică. în acest sens, faptul că între părţi există litigii de natură funciară nu conferă reclamanţilor calitate procesuală şi interes în promovarea acţiunii în dizolvare.
C.A. laşi, Secţia comercială, decizia nr. 57 din 29 iunie 2009,
Jurindex
Prin sentinţa comercială nr. 3796 din 5 decembrie 2007 Tribunalul Iaşi a admis excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active şi lipsa interesului reclamanţilor, invocate de pârâta SC E. SA I. şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanţii S.J., E.I. şi S.J. în contradictoriu cu pârâţii ONRC B., reprezentat prin ORC de pe lângă Tribunalul laşi, SC E. SA I. şi J.E.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că pentru clarificarea noţiunii de calitate procesuală activă este necesară definirea acesteia, înţelegându-se interesul îndreptăţit al reclamanţilor de a cere concursul justiţiei ce izvorăşte din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport, recunoscut de lege, de conexitate cu acel drept.
Numai că pretinsul drept propriu al reclamanţilor trebuie să rezulte din nesocotirea de către pârâţi a prevederilor art. 237 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 31/1990, care să fi avut ca efect vătămarea folosului practic, imediat, material sau moral, pe care reclamanţii îl urmăresc, în sarcina acestora din urmă revenind justificarea calităţii procesuale active.
Cum dispoziţiile legale susmenţionate, invocate de reclamanţi ca motiv de nulitate şi de dizolvare a societăţii, vizează legalitatea existenţei celor 9 acţionari şi completarea capitalului social, în condiţiile legii, ambele aspecte juridice fiind străine de reclamanţi, ei neavând legat niciun raport juridic cu pârâţii, este evidentă lipsa calităţii procesuale active a acestora, a considerat tribunalul, care a mai constatat că în finalul cererii introductive reclamanţii încearcă justificarea interesului lor în promovarea acţiunii doar prin aceea că pe rolul instanţelor judecătoreşti s-au înregistrat mai multe litigii împotriva societăţii comerciale pârâte, ilegal constituite. Motivaţia – a stabilit tribunalul -excede oricărei argumentări juridice cu dovezi concludente a dreptului
propriu pretins încălcat ori a raportului juridic de conexitate, recunoscut de lege, cu acel drept.
Reclamanţii şi-au valorificat dreptul de reconstituire asupra terenului în suprafaţă de 5 ha. situat în I., în vecinătatea SC E. SA, elibe-rându-se titlul de proprietate din 10 februarie 1993, pe numele reclamantei S.J. Teren care a fost vândut societăţii SC E. SRL prin contractul nr. 27657 din 5 octombrie 1993, reclamanţii nejustificând legal dreptul propriu, pretins încălcat de pârâţi.
Tribunalul a constatat că lipsa de interes şi determinat de acesta lipsa calităţii procesuale active a aceloraşi reclamanţi, au fost reţinute irevocabil şi prin sentinţa civilă 3140 din 13 februarie 2002 a Judecătoriei Iaşi, decizia civilă 139 din 23 ianuarie 2003 a Tribunalului Iaşi şi decizia civilă din octombrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, hotărâri care au soluţionat acţiunea aceloraşi reclamanţi împotriva unor pârâte, printre care şi SC E. SA, având ca obiect constatarea nulităţii deciziei nr. 320/1991 a Prefecturii Iaşi, de înfiinţare a societăţii pârâte, reclamanţii folosind în prezenta cauză aceeaşi motivare.
Anterior tuturor acţiunilor dintre aceleaşi părţi, aceiaşi reclamanţi au promovat acţiune în revendicare, ce a fost respinsă irevocabil prin sentinţa civilă nr. 14266 din 1 noiembrie 1999 a Judecătoriei Iaşi, reţinându-se lipsa calităţii procesuale active.
De asemenea, au fost respinse cererile de retrocedare a terenului şi clădirilor aparţinând SC E. SA I., formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, situaţie confirmată de decizia civilă nr. 9714 din 24 noiembrie 2006 a
înaltei Curţi, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Faptul că SC E. SA are sau nu numărul de acţionari prevăzut de lege nu poate justifica legal interesul în promovarea şi susţinerea prezentei acţiuni, a constatat tribunalul.
Prevederile art. 237 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 consacră că Ia cererea persoanei interesate, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii în cazurile în care asociaţii au dispărut (lit. c) sau nu şi-au completat capitalul social (lit. d). Reclamanţii care le invocă trebuie să justifice un interes legitim şi actual.
Cum, în afara susţinerilor nedovedite, reclamanţii nu au justificat vreun interes legitim şi actual în prezenta acţiune, iar raportat la situaţii juridice conexe dreptului propriu pretins încălcat, s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti irevocabile, care reţin lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor, instanţa a constatat întemeiate excepţiile invocate de pârâta SC E. SA, referitoare la lipsa calităţii procesuale şi a lipsei de interes.
împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii şi, prin decizia nr. 23 din 10 aprilie 2008, Curtea de Apel Iaşi, Secţia comercială a
respins apelul şi a păstrat hotărârea tribunalului. De asemenea, prin decizia nr. 1/com. din 15 mai 2009 Curtea de Apel Iaşi a admis cererea de completare a deciziei nr. 23/2008 şi a completat cea din urmă hotărâre cu menţiune obligării apelanţilor – în solidar – la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 15.000 lei.
împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs S.J. şi E.I. (cea de a doua prin mandatar S.J.) şi – prin decizia nr. 525 din 19 februarie 2009 – înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia comercială a admis recursul şi a casat ambele hotărâri, trimiţând cauza pentru rejudecare.
La rejudecarea apelului pârâta-intimată SC E. SA a arătat că reclamanta S.J. nu putea declara apel, deoarece era decedată la data depunerii apelului la tribunal, după cum rezultă din copia certificatului de deces aflată la dosar. Intimata învederează şi că E.I. nu a mandatat-o pe S.F. să formuleze apel, întrucât, după eliberarea procurii nr. 881 din 7 august 2008, între cele două persoane a apărut o stare conflictuală, evidenţiată de E.I. cu prilejul judecării dosarului Tribunalului Iaşi.
Examinând cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ, legala sesizare a instanţei de apel, curtea constată următoarele:
Reclamanta S.J. a decedat la 6 ianuarie 2008, apelul fiind depus la tribunal de mandatara S.F. la data de 6 februarie 2008, fară a se face
menţiune despre deces. In lipsa menţiunii privitoare la moartea man-dantei, nu operează dispoziţiile art. 71 C. proc. civ. Urmează a se constata că S.J. nu a declarat apel în cauză. Oricum, această împrejurare este fară consecinţe juridice, atât timp cât ceilalţi doi recla-manţi-apelanţi S.J. şi E.I. au calitatea de succesori ai lui S.J.
In ce priveşte lipsa calităţii lui S.F. de reprezentant al reclamantei E.I., Curtea constată că reclamanta din urmă a dat lui S.F. judiciară autentificată sub nr. 881 din 7 august 2007, actul fiind supus
regulilor de la art. 68 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. In pofida susţinerilor intimatei SC E. SA I., instanţa de apel constată că nu au intervenit retragerea mandatului ori renunţarea, conform art. 72 C. proc. civ., S.F. justificând în continuare calitatea de reprezentant al reclamantei E.I., pentru toate actele judecăţii. Ca atare, apelul declarat de această din urmă reclamantă, prin mandatară, se cuvine a fi examinat pe fond.
Referitor la apelul reclamanţilor S.J. şi E.I., curtea constată că este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Apelul nu a fost motivat, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia instanţa de apel este ţinută a se pronunţa în fond numai pe baza celor invocate la prima instanţă. Curtea de apel constată că, în raport cu soluţia tribunalului (de respingere a acţiunii pe excepţie) se cuvine a examina doar dacă
reclamanţii au calitate procesuală activă şi justifică interesul în promovarea acţiunii de declarare a nulităţii şi dizolvare a SC E. SA I.
Instanţa de apel reţine că, de principiu, are calitate procesuală activă într-o cauză acela ce pretinde a fi titularul dreptului afirmat, pretins încălcat de pârât. Interesul în promovarea acţiunii, în sens procedural, este reprezentat de folosul imediat urmărit, ce s-ar obţine prin admiterea cererii de chemare în judecată. Interesul trebuie să îndeplinească mai multe condiţii, mai precis să fie legitim, să aibă conţinut juridic, să fie născut şi actual, personal şi direct. Ambele excepţii – a lipsei calităţii procesuale şi a lipsei de interes – sunt excepţii de fond, absolute şi peremptorii.
In speţă, S.J. şi E.I. şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 237 alin. (1) literele c) şi d) din Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale. Aceste prevederi îndreptăţesc orice persoană interesată să solicite tribunalului pronunţarea dizolvării unei societăţi comerciale, în situaţiile enumerate de textul respectiv. Reclamanţii şi-au justificat calitatea de „persoane interesate”, în sensul art. 237, arătând că între dânşii şi SC E. SA I. s-au înregistrat mai multe litigii, ei ajungând să se judece cu o societate comercială ilegal constituită.
Referitor la interesul în promovarea acţiunii de faţă, curtea de apel constată că celelalte pricini în care sunt părţi reclamanţii şi pârâta SC E. SA I. sunt de natură funciară, o eventuală dizolvare a societăţii neavând înrâurire asupra deznodământului acestor cauze, câtă vreme judecata ar continua, în contradictoriu cu succesoarea în drepturi şi obligaţii a SC E., fară a se modifica în vreun fel şansele de câştig ale
reclamanţilor. In ce priveşte calitatea procesuală activă într-o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 237 din Legea nr. 31/1990, curtea constată că ea aparţine doar acelor persoane care au legătură cu activitatea pe care o desfăşoară persoana juridică, categorie din care reclamanţii-apelanţi nu fac parte. Ca atare, în speţă operează ambele excepţii reţinute de tribunal.
Raportat la considerentele expuse şi în aplicarea art. 296 teza I C. proc. civ., curtea a respins apelul reclamanţilor, păstrând sentinţa Tribunalului Iaşi şi obligându-i pe apelanţi la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
