Prin cererea adresata Judecatoriei Suceava si inregistrata la nr. 31/5.01.2004, reclamanta GR a chemat in judecata parata CM si a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata sa-i restituie suma de 713.762.734 ROL, reprezentand pretul actualizat achitat in temeiul minutei nr. 1759/29.07.1992.
Initial, cererea a fost inregistrata la Tribunalul Suceava, la data de 12.12.2003, fiind inaintata spre competenta solutionare Judecatoriei Suceava, unde a fost inregistrata la nr. 31/5.01.2004.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, în cursul anului 1992, parata a incheiat cu SC un contract avand ca obiect construirea unor spatii comerciale la parterul unor blocuri de locuinte din cartierul Obcine si ansamblul “intersectie Marasesti” si, din lipsa resurselor financiare, parata a cooptat o serie de investitori care au avansat sumele necesare finalizarii spatiilor comerciale, urmand ca acestea sa fie predate in proprietatea investitorilor.
In acest sens a fost incheiata minuta nr. 1759/29.07.1992, intre reclamanta si numitul GA pe de o parte si parata pe de alta parte, prin care s-a convenit ca reclamanta sa plateasca sumele necesare finalizarii spatiului comercial situat la perterul blocului nr. 11 din cartierul Obcine, lucru care s-a si realizat prin achitarea sumei de 1.500.000 ROL la data de 26.06.1992, a sumei de 500.000 ROL la data de 18.09.1992 si a sumei de 6.297.133 ROL la data de 14.12.1994.
In baza acestei minute, prin sentinta civila nr. 4174/1993 a Judecatoriei Suceava, modificata prin decizia nr. 81/1995 a Curtii de Apel Suceava, s-a constatat dreptul de proprietate a reclamantei asupra spatiului comercial amintit, constatandu-se totodata ca aceasta a platit integral pretul in suma de 8.297.113 ROL.
Ulterior, prin decizia nr. 6292/14.12.2000 a Curtii Supreme de Justitie, s-a constatat nulitatea absoluta a minutei nr. 1759/29.07.1992 si pe cale de consecinta, se impune restutirea pretului platit in temeiul principiului imbogatirii fara just temei, intrucat prin desfiintarea conventiei cu efect retroactiv, plata pretului este lipsita de cauza.
Parata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii, intrucat nu a fost indeplinita procedura prealabila a concilierii directe, prevazuta de art. 720, ind. 1, Cod Proc. Civ., invocand totodata si prescriptia dreptului reclamantei la actiune, deoarece a pus in vedere reclamantei in nenumarate randuri sa-si ridice avansul achitat.
Pe fond, a aratat ce nu datoreaza reclamantei decat suma de 8.297.113 ROL, neactualizata, tocmai pentru faptul ca a invitat-o permanent pe invitata sa-si ridice avansul depus.
Parata a formulat cerere reconventionala, solicitand ca reclamanta sa fie obligata la plata sumei de 822.840.200 ROL, reprezentand chiria pe care nu a putut sa o incaseze pentru spatiul comercial in perioada 1.06.1999-01.12.2002, perioada in care reclamanta a ocupat abuziv acest spatiu.
Prin sentinta civila nr. 3841/4.11.2004, Judecatoria Suceava, respingînd ca nefondată exceptia prematuritatii introducerii actiunii, exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocate de catre parata, precum si cererea reconventionala formulata de aceasta, a admis actiunea formulata de reclamanta GR si a obligat parata sa-i plateasca suma de 753.438.678 ROL, reprezentand pretul actualizat achitat in temeiul minutei nr. 1759/29.07.1992 plus cheltuieli de judecata in suma de 35.435.812 ROL.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca in cauza nu sunt date exceptiile invocate de catre parata, respectiv cea a prematuritatii introducerii actiunii si cea a prescriptiei dreptului la actiune, motivand pe de o parte ca procedura concilierii directe, reglementata de art. 720, ind. 1, Cod Proc. Civ. are drept scop principal cunoasterea pretentiilor partilor, iar nerealizarea acesteia, anterior formularii cererii de chemare in judecata nu are nici o sanctiune, intrucat dispozitiile art. 109, alin. 2, Cod Proc. Civ nu sunt aplicabile in materia speciala a procedurii de solutionare a litigiilor comerciale, astfel ca aceasta procedura poate fi indeplinita si in cursul judecatii, fara ca actiunea sa fie considerata prematur introdusa, iar pe de alta parte termenul de prescriptie de 3 ani a inceput sa curga din data de 14.12.2000, cand a fost pronuntata decizia nr. 6292/2000 a Curtii Supreme de Justitie, cand a fost constatata nulitatea absoluta a minutei nr. 1759/29.07.2002, iar actiunea a fost depusa la Tribunalul Suceava pe data de 12.12.2003, chiar daca nu la instanta competenta a solutiona litigiul.
Pe fond, s-a apreciat ca pretenţiile reclamantei sunt intemeiate, intrucat anularea minutei 1759/1992, act juridic in baza caruia partile si-au facut prestatii reciproce, are drept consecinta repunerea acestora in situatia anterioara incheierii actului si cum parata a intrat in posesia imobilului care a facut obiectul minutei respective, este datoare sa restituie reclamantei pretul incasat, in suma de 8.297.113 ROL, actualizat in raport cu rata inflatiei, in baza principiului ’’restitutio in integrum’’.
In ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de catre parata, instanta de fond a considerat-o nefondata, intrucat in perioada pentru care parata a solicitat despagubiri constand in chiria pe care ar fi putut sa o incaseze, reclamanta a avut calitatea de posesor de buna credinta, in conformitate cu prevederile art. 486, Cod Civ., dobandind proprietatea fructelor.
Impotriva sentintei civile de mai sus, a formulat recurs parata CM , criticand-o ca nelegala si netemeinica, fiind data cu aplicarea gresita a legii, motiv de recurs prevazut de art. 304, pct. 9, Cod Proc. Civ., instanta nepronuntandu-se asupra apărărilor formulate in cauză, motiv de recurs prevazut de art. 304, pct. 10, Cod Proc. Civ.
In motivarea recursului se arată că în mod nelegal Judecătoria Suceava a respins excepţia prematurităţii acţiunii, nereţinând că, nefiind îndeplinită procedura prealabilă prev. de art. 720 /1 Cod procedură civilă, acţiunea era inadmisibilă.
Analizând dispoziţiile art. 720/1 Cod procedură civilă se poate observa că textul de lege stabileşte o procedură strict încadrată în termene expres prevăzute privind efectuarea concilierii directe, în lipsa căreia atât doctrina cât şi practica judiciară, statuând că acţiunea este inadmisibilă.
Pe fondul cauzei se arată că hotărârea este, de asemenea nelegală, instanţa neluând în considerare probatoriul administrat în cauză şi contextul juridic în care a fost promovată acţiunea reclamantei, întrucât aceasta a achitat doar suma de 500.000 lei pentru finanţarea lucrărilor de construcţie a spaţiului comercial aflat în litigiu, ulterior nemai-îndeplinindu-şi obligaţiile de finanţare prevăzute în minuta încheiată îna cest sens.
Abia după rezilierea minutei, reclamanta, văzând că spaţiul era finalizat, pentru a profita de o anumită conjunctură, a trimis pârâtei suma de 6.297.113 lei pe care nu o datora şi pe care avea dreptul să solicite să-i fie restituit.
Deşi i s-a pus în vedere de mai multe ori să-şi ridice acest avans sau să-i indice contul unde-i pot fi viraţi banii, reclamanta nu s-a conformat şi, prin urmare, acest refuz este în culpa reclamantei, cererea de actualizarea a sumei respective fiind vădit nefondată.
Rercursul a fost depus la Secţia civilă a Tribunalului Suceava, unde a fost înregistrat cu nr. 981/C/2005 şi prin încheierea de şedinţă din 8 aprilie 2005, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Secţiei civile, cauza fiind trimisă la secţia comercială şi de adminstrativ a tribunalului, unde a fost înregistrată cu nr. 788/COM/CF/2005.
Pe parcursul soluţionării cauzei la această instanţă, pârâta recurentă a depus la dosar la dosar minuta 2759 /29.07.1992 (fila 7), proces-verbal de recepţie (fila nr. 8), proces-verbal de predare din 01.06.1993 (fila nr. 8 bis), extrase din culegeri de practică judiciară în materie (fila 9-19).
După dezbaterea în fond a cauzei, părţile au depus la dosar concluzii scrise, recurenta pârâtă reinterând şi dezvoltând motivele din cererea de recurs şi anexând extrase din practica judiciară (f 9-19).
Reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului, motivând în esenţă că, în cauză, nu este dată excepţia inadmisibilităţii acţiunii motivată de neîndeplinirea procedurii prealabile de conciliere prev. de art. 720 /1 Cod procedură civilă, întrucât această instituţie face parte din procedura specială derogatorie de la normele de drept comun şi, prin urmare, nu îi sunt aplicabile disp. art. 109 alin.2 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei arată că, criticile sentinţei atacate sunt neîntemeiate deoarece, aşa cum rezultă din considerentele deciziei nr. 81/1995, în loc să prezinte situaţii lunare de lucrări pentru a se putea plânge de neplata preţului în condiţiile convenite, pârâta a optat pentru ce-a de a doua posibilitate, promovând o acţiune în complinirea preţului, în urma căreia a achitat şi diferenţa de 6.297.113 lei, în acest fel fiind clar dovedită natura contractuală a prestaţiei sale, o pretinsă culpă în executarea convenţiei neputându-i fi imputată.
A depus, anexat concluziilor scrise, şi extrase din jurisprudenţa în materie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată recursul fondat, în cauză fiind dată excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, nefiind îndeplinită procedura prealabilă prev. de art. 720/1 Cod procedură civilă, excepţie care va fi admisă ca atare, având în vedere următoarele considerente :
Potrivit art. 720/1 Cod procedură civilă, în procesele în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în jduecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere cu cealaltă parte, în care scop va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare.
Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit perevederilor legale sus-menţionate, rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce şi a punctului de vedere a fiecărei părţi referitoare la obiectul litigiului, înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării, dovada că de la data primirii acestei convăcări au trecut 30 de zile, se anexează la cererea de chemare în judecată.
În speţă, reclamanta intimată GR a introdus acţiunea în pretenţii la Tribunalul Suceava la data de 12 decembrie 2003 (fila 2 dosar fond), instanţă care a înaintat-o spre competentă soluţionare Judecătoriei Suceava, fără a fi îndeplinită procedura prealabilă prev. de art. 720/1 Cod procedură civilă.
La aceeaşi dată a înaintat către recurenta pârâtă o adresă de convocare la conciliere directă, fiind primită de către aceasta la data de 15.12.2003, data propusă pentru conciliere fiind 28.12.2003, cu încălcarea termenului de 15 zile prev. de art. 720/1 Cod procedură civilă.
Procedura concilierii directe a fost declanşată ulterior depunerii cererii de chemare în judecată, care a fost data de 12.12.2003, fapt ce denotă caracterul pur formal al acestei adrese, care nici nu a fost însoţită de actele doveditoare ale pretenţiilor sale aşa cum prevede acelaşi text de lege.
Între părţi nu a mai avut nici o întâlnire cu privire la concilierea pretenţiilor reclamantei, astfel că la acţiune nu a mai fost anexată dovada concilierii, aşa cum prevede alin.5 din art. 720 /1 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Atât textul art. 720/1 Cod procedură civilă, cât şi al art. 109 alin.2 din acelaşi cod au fost introduse în cod prin OUG 138/2000, iar, prin redactarea acestora utilizată de către legiuitor, rezultă cu evidenţă carcaterul imperativ al procedurii prealabile, în sensul că sesizarea instanţei se face numai « după îndeplinirea acestei proceduri » şi că « dovada » îndeplinirii procedurii prealabile « se anexează » la cererea de chemare în judecată.
Acordul dispoziţiilor din cele două texte de lege – art. 720/1 şi art. 109 alin.2 Cod procedură civilă – rezultă şi din motivarea deciziei nr. 335/2004 a anexată motivelor de recurs (fila nr. 8), referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 720/1 Cod procedură civilă, în care se reţine că „dispoziţiile privind soluţionarea litigiilor în materie comercială cuprinse în cap. 14 din Cartea VI a Codului de procedură civilă instituie o procedură specială de rezolvare a acestor categorii de litigii ce prevede concilierea directă, prealabilă, între părţi şi o procedură de judecată derogatorie de la dreptul comun”.
Se mai reţine de către Curtea Constituţională în motivarea deciziei sus-amintite că textula rt. 720/1 Cod procedură civilă „este în deplin acord cu disp. art. 109 alin.2 Cod procedură civilă, potrivit cărora, în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege.
Faţă de cele de mai sus, nu poate fi luată în considerare motivarea reclamantei intimate din concluziile scrise la dosar, potrivit căreia, textul din art. 109 alin.2 Cod procedură civilă nu are incidenţă în cauză şi pe cale de consecinţă nu este dată excepţia neîndeplinirii procedurii concilierii prealabile.
Mai mult, practica judiciară selectată şi depusă la dosar de către reclamanta intimată, este anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 335/2003 şi aceasta se referă la procedura somaţiei de plată sau când procedura a fost îndeplinită după introducerea cererii de chemare în judecată.
Faţă de cele ce preced, în lumina reglementărilor din art. 720/1 şi art. 109 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că procedura concilierii prealabile este obligatorie şi că instanţa nu poate fi sesizată valabil fără îndeplinirea acestei proceduri, sub sancţiunea respingerii acţiunii ca fiind prematur introdusă. Din probatoriuş administrat în cauza dedusă judecăţii rezultă că această procedură nu a fost îndeplinită de reclamanta intimată.
Prin urmare, instanţa admiţând recursul, va modifica sentinţa recurată în sensul repingerii acţiunii ca fiind prematur introdusă.
