Părţile au inserat în contractul de servicii din care izvorăşte litigiul de faţă următoarea clauză: „Achizitorul şi prestatorul vor face toate eforturile pentru a rezolva pe cale
amiabilă, prin tratative directc, oriec neînţelegere sau dispută care se poate ivi între ei în cadrul sau în legături cu îndeplinirea contractului (22.1). Dacă, după 15 zile de la începerea acestor tratative neoficiale, achizitorul şi prestatorul nu reuşesc să rezolve în mod amiabil o divergenţă contractuală, fiecare poate solicita ca disputa să se soluţioneze fie prin arbitraj la Camera de Comerţ şi Industrie a României, fie de către instanţele judecătoreşti din România”.
Existenţa caracterului alternativ a clauzei compromisorii semnifică posibilitatea oricăreia dintre părţi de a opta între competenţa Curţii de Arbitraj şi competenţa instanţei judecătoreşti, in condiţiile în care una dintre părţi a ales competenţa Curţii de Arbitraj şi din moment ce o astfel de alegere nu este condiţionată de acordul celeilalte părţi. Tribunalul arbitral a statuat că. în temeiul clauzei compromisorii. competenţa soluţionării litigiului aparţine Curţii de Arbitraj Comercial internaţional de pc lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.
Sentinţa arbitrală nr. 283 din 25 noiembrie 2009
