C. civ., art. 969. art. 978 C. proc. civ., art. 340 şi urm.
R.P.A. ale C.A.C.I. de pe lângâ C.C.I.R., art. 2 şi urm.
Competenţa de a soluţiona litigiul revine Tribunalului arbitral în temeiul clauzei compromisorii înscrise în contractul de prestări de servicii nr. 199 din 14 iunie 2006, încheiat între părţile în litigiu şi din care izvorăşte litigiul de faţă, clauză compromisorie care are următorul cuprins: „Art. 15 . în cazul ivirii unui litigiu în legătură cu prezentul contract, părţile vor încerca să îl soluţioneze în mod amiabil. Dacă acest lucru nu va fi posibil, orice litigiu decurgând din sau în legătură cu acest contract, inclusiv referitor la încheierea, executarea, desfiinţarea lui ori la recuperarea creanţelor certe, lichide şi exigibile, se va soluţiona prin instanţele de drept comun sau arbitrajul organizat de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României. în conformitate cu regulile de procedură arbitrală ale acestei Curţi. Hotărârea arbitrală este definitivă şi obligatorie. Art. 16. Tribunalul arbitral va fi compus din trei arbitri, câte unul desemnat de fiecare parte, şi un supraarbitru ales de aceştia. Arbitrii vor fi desemnaţi în momentul ivirii litigiului. Art. 17. Tribunalul va judeca litigiul în drept cu aplicarea legii române şi va pronunţa hotărârea în tennen de 6 (şase) luni de la data constituirii sale”.
Tribunalul arbitral a reţinut incidenţa clauzei compromisorii alternative, care este însă deficitară, întrucât nu exprimă voinţa univocă a părţilor de a recurge la arbitraj. Interpretată în lumina principiului efectului util al convenţiilor, consacrat de art. 978 C. civ., potrivit căruia atunci când o clauză poate fi înţeleasă diferit ea trebuie interpretată în sensul care este susceptibil de a-i da un efect, iar nu în acela care nu ar putea produce niciunul (potius ut valeat qtiant ut pereat), o asemenea clauză se interpretează în sensul că ea conferă reclamantului facultatea de a opta fie pentru instanţa judecătorească, fie pentru arbitraj, fără a fi necesar un nou acord al părţilor prin care să se opteze ferm pentru o jurisdicţie sau cealaltă. A se cere un nou acord în condiţiile în care acea clauză nu precizează cui aparţine opţiunea şi nici nu impune vreo condiţie pentru exercitarea ei înseamnă a lipsi de efect clauza convenită de părţi. Odată ce partea care iniţiază litigiul şi-a exprimat opţiunea pentru arbitraj, prin însuşi făptui introducerii acţiunii la arbitraj.
clauza compromisorie s-a perfectat, devenind valabilă în temeiul art. 969 C. civ.. al art. 340 şi urm. C. proc. civ. şi al art. 2 şi urm. din Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, emise în conformitate cu Decretul-lege nr. 139/1990 privind Camerele de Comerţ şi Industrie din România (in prezent abrogat – n.a.).
în consecinţă, competenţa de soluţionare a litigiului de faţă revine Tribunalului arbitral.
Sentinţa arbitrată nr. 233 din 16 noiembrie 2007
