C. civ., art. 969. art. 1066, art. 1073 C. proc. civ., art. 340-368 Legea nr. 58/1934, art. 64. art. 106
Tribunalul arbitral a reţinut că Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin a fost modificată şi/sau abrogată parţial prin următoarele acte normative: Decretul nr. 1161/1935, Decretul-lcgc nr. 3673/1940, Legea nr. 394/1943, Legea nr. 515/1946, Decretul nr. 247/1950, O.G nr. 11/1993, Legea nr. 83/1994. Ultima modificare a Legii nr. 58/1934 a fost efectuată prin O.U.G nr. 39/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin. Faţă de data înregistrării cererii de arbitrare, respectiv data de 8 august 2008, dar şi faţă de data intrării în vigoare a O.U.G nr. 39/2008, Tribunalul arbitral a analizat excepţia inadmisibilităţii cererii atât în temeiul art. 64 şi art. 106 din Legea nr. 58/1934, astfel cum a fost modificată, cât şi în baza prevederilor art. 969 C. civ. în condiţiile emiterii biletului la ordin la data de 9 aprilie 2005, pe de o parte, şi în condiţiile actualei redactări a art. 106 din Legea nr. 58/1934, pe de altă parte, valorificarea de către reclamantă a drepturilor decurgând din raporturile de vânzare-cumpărarc litigioase, inclusiv a dreptului de a solicita plata preţului, se poate efectua în următoarele modalităţi: utilizarea mijloacelor cambiale (acţiune directă, acţiune de regres) sau utilizarea modalităţii executării cambiale; utilizarea mijloacelor extracam-biale (acţiune cauzală sau acţiunea de îmbogăţire f*iră justă cauză); utilizarea mijloacelor conferite de dreptul comun.
Crcditoarca-reclamantă este unica titulară a opţiunii de valorificare a dreptului de a solicita plata preţului mărfii livrate, in speţă, nu a fost valorificată niciuna dintre primele două modalităţi enunţate mai sus. Temeiurile juridiec invocate în susţinerea admiterii cererii de arbitrare – art. 969, art. 1073. art. 1066 C. civ., art. 340-368 C. proc. civ. -îndreptăţesc Tribunalul arbitral să reţină că reclamanta şi-a manifestat opţiunea în sensul valorificării mijloacelor conferite de dreptul comun. Reclamanta nu a formulat o acţiune cauzală derivată din raporturile fundamentale de vânzare-cumpărarc prin raportare la prevederile Legii nr. 58/1934. ci a formulat o acţiune derivată din aceleaşi raporturi de vânzare-cumpărarc, dar invocând temeiurile juridice specifice dreptului comun. Emiterea de către pârâtă şi utilizarea unui bilet la ordin, în speţă biletul la ordin pentru o sumă de bani. nu împiedică creditorul să înlăture căile de valorificare a creanţei puse la dispoziţia sa de dreptul cambial şi să recurgă la mijloacele pe care i le pune la dispoziţie dreptul comun. Dreptul cambial creează, în principiu, o serie de facilităţi pentru creditor în raport cu debitorul, dar nu creează şi obligaţia de a recurge la instrumentele specifice dreptului cambial. întrucât chestiunile referitoare la dreptul cambial, inclusiv condiţiile instituite de art. 64 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 58/1934, nu sunt incidente în cauză, excepţia inadmisibilităţii cererii de arbitrare motivată pe dispoziţiile art. 64 şi art. 106 din Legea nr. 58/1934 este neîntemeiată şi, în consecinţă, s-a dispus respingerea ci.
Sentinţa arbitrală nr. 132 din 2 iunie 2009
